Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1883/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 1883
Ședința publică de la 05.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenții - reclamanți:, -A, -A, și, împotriva sentinței civile nr. 8/15.01.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA DE STATISTICĂ G și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 03.08.2009, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare, în 4 exemplare de către intimata - pârâtă INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului recurenților - reclamanți care solicită cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond pe care o consideră netemeinică și nelegală. Un motiv este că instanța de fond reține în mod eronat că sporurile solicitate în procent de 25% nu sunt prevăzute în OG6/2007, când, în situația de fapt, art. 48 al ordonanței precizează că dispozițiile acesteia se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată.
Un al doilea motiv este motivarea instanței de fond care susține că o reglementare subsidiară ulterioară legii pentru concretizarea dreptului nu ar putea conduce decât la imposibilitatea acordării sporurilor salariale, afirmație cu care recurenții - reclamanți nu sunt de acord, susținând că nu poate fi vorba despre o substituire a instanțelor de judecată față de legiuitor, rolul acestora fiind cel de a interpreta legea națională, precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a protocoalelor aditionale care fac parte din dreptul intern.
În consecință, apărătorul recurenților - reclamanți, solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 8/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtelor la plata sporurilor drepturilor salariale ce fac obiectul acestui litigiu.
În temeiul art. 150.Pr.Civ. Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 28.10.2008, reclamanții, -A, -A, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică G, obligarea pârâtei la plata drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător faptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază conform art.31 al.1 lit.c și din legea 188/1999, actualizate cu indicele de inflație, începând cu 1.01.2004 până la data plății efective, și pentru viitor.
Prin sentința civilă nr.8/15.01.2009, Tribunalul Giurgiua respins excepția lipsei calității procesuale pasive Institutului Național de Statistică, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 28.10.2005 și excepția de netimbrare acțiunii, și a respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică G și în raport de această calitate a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică în considerarea calității acestuia de ordonator principal de credite.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 27.10.2005, tribunalul reținut că dispozițiile actului normativ prin care s- suspendat aplicarea art. 29 alin. 1 lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999 (art. 31 lit. c) și d) după republicare) au reintrat în vigoare la 01.01.2007, întrerupând cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii dispozițiilor legale menționate.
Excepția de netimbrare acțiunii fost apreciată ca neîntemeiată în considerarea disp. art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 146/1997 conform cărora sunt scutite de taxă judiciară de timbru acțiunile și cererile având ca obiect orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă.
Pe fondul cauzei s- reținut că disp. art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public iar în ceea ce privește componentele constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art. 48 din OG nr. 2/2008 s- dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare ce operat până la intrarea în vigoare a OG nr. 6/2007, act normativ care nu mai preluat dispozițiile legale anterioare, referitoare la suspendarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
reținut de asemenea tribunalul că niciunul dintre actele normative ce au reglementat la un moment sau altul salarizarea funcționarilor publici nu detaliat condițiile și criteriile de acordare acestor suplimentări salariale, astfel încât reclamanții sunt în imposibilitate de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru pute fi determinat sau determinabil, iar o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta nesocotire deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Drepturile prevăzute de art.31 al.1 lit.c și d din legea 188/1999 republicată, au fost suspendate până la 31.XII.2006 prin art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006 aprobată prin Legea 417/2006.
Se arată că suspendarea acestor drepturi prin norma invocată, contravine dispozițiilor art.38 și 39 al.1 lit.d din Legea 53/2003 care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile care le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de șanse și tratament.
Conform dispozițiilor art.117 din Legea 188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Totodată, aplicarea art.44 din OUG 92/2004 și art.48 din OG 2/2006, prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept nu a fost restrâns ci îngrădit, atingând însăși esența dreptului.
Susțin recurenții că în mod eronat reținut tribunalul că prin acordarea acestor suplimente s-ar substitui legiuitorului, în condițiile în care acesta doar interpretează legea națională precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocoalelor adiționale care fac parte din dreptul intern.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâtul Institutul național de Statistică solicitat respingerea recursului ca nefondat în raport de dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999, (devenit art.31 în forma republicată în anul 2007) pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Prin dispozițiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea 76/2005 și prin OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr.417/2006, s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplinitul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art.3 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se aprobă funcționarilor publici în anul 2007 "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite":
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, în condițiile în care nu se poate aprecia asupra existenței unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, Curtea reține că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii în conformitate cu care să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.
Ori, stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor, ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și din Legea 188/1999.
Această concluzie se desprinde din Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale prin care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competența de a se substituii legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.
În considerarea celor reținute anterior, având în vedere disp.art.312 al. 1 cod pr.civ. apreciind că prima instanță a pronunțat hotărâre legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - reclamanți:, -A, -A, și, împotriva sentinței civile nr. 8/15.01.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți DIRECȚIA DE STATISTICĂ G și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- S
GREFIER
-
Red.
Tehnored. CB/2 ex.
15.10.2009
Tribunalul Giurgiu
Judecător fond:
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
