Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1887/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1887
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul, precum și recursul formulat de către pârâtele GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL și GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL JUDEȚEAN S, împotriva Sentinței civile nr. 153 din 30 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtelor recurente Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Comisariatul Județean S, avocat - de la Baroul Cluj, în substituire avocat de la Baroul București, care depune împuternicirea avocațială a titularului și delegația de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursurile sunt declarate și motivate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate între părți, o dată cu citația.
În timpul dezbaterilor cauzelor în recurs, înainte de luarea prezentei cauze, a sosit la dosar, prin registratura instanței, o întâmpinare din partea reclamantului într-un singur exemplar, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului pârâtelor și admiterea recursului său.
Reprezentanta pârâtelor recurente învederează instanței că nu are alte cereri.
Curtea pune în discuție, conform art. 261 alin. 1.pr.civ. motivul de ordine publică referitor la faptul că hotărârea de la fond nu este semnată de judecătorul care s-a pronunțat asupra cauzei.
Reprezentanta pârâtelor recurente Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Comisariatul Județean S, având în vedere că hotărârea atacată nu este semnată, susține motivul de ordine publică solicitând admiterea excepției nulității, și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Cu privire la recursul reclamantului solicită respingerea acestuia ca fiind lipsit de interes. Totodată solicită acordarea cheltuielilor de judecată a căror dovadă o va face.
CURTEA
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 153 pronunțată la data de 30.01.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, au fost respinse excepțiile invocate de intimatul Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu B; a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul în contradictoriu cu intimații și constatat că reclamantul are dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare; a fost respinsă ca prematură acțiunea reclamantului privind obligarea intimaților la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 %.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul este angajatul pârâtei, având calitatea de funcționar public, aspect necontestat în cauză.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. c din Codul Muncii, obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context, reclamantul, având calitatea de funcționar public, salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prin art. 31 alin.1 lit. c și d) (în vechea numerotare art.29 alin.1 lit. c și d), stabilește expres că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază
b) sporul pentru vechime în muncă
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare
Această componentă a salariului a fost introdusă prin art.13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr.161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Pentru perioada 2004-2006, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată, prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Art. 38 din Legea nr. 53/2003 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporurile în discuție nu puteau fi anulate prin actele normative sus menționate.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la aceste sporuri.
Astfel se arată și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, a relevat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (Decizia nr. XXIII/2005).
Suspendarea instituită prin nr.OG 92/2004 și apoi nr.OG 2/2006 și-a încetat efectele la data de 1 ianuarie 2007, prin art. XIII din Legea nr. 251/2006.
În condițiile în care legea nu prevede cuantumul acestor drepturi, s-a admis în parte acțiunea precizată.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs Garda Națională de Mediu Comisariatul General și Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean S, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii intimatului, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, recurentele au arătat că hotărârea este nelegală din perspectiva greșitei respingeri a excepției prescripției pentru perioada 1.01.2004-22.05.2004 în contextul în care persoana interesată trebuia să își valorifice dreptul în limita termenului de 3 ani, cât și din perspectiva nesocotirii Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 și că legea nu cuantifică un anume procent al suplimentelor invocate.
Prin recursul declarat, reclamantul a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate conform celor precizate.
În susținerea recursului a arătat că, deși prin hotărâre se face trimitere la Decizia nr. XIII din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se arată că "pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație de conținut redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare", instanța nu obligă pârâta la plata drepturilor fapt ce ar conduce la situația ca un drept patrimonial a cărui existență să fie vidat de substanță, să devină lipsit de orice valoare.
A mai arătat recurentul că a prezentat în fața instanței o serie de hotărâri ale altor instanțe prin care s-au acordat drepturile salariale și au fost însușite, fapt ce a creat discriminări nepermise de lege; că, în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2, la 30.01.2009 a renunțat la câtimea sporului, cerând să fie obligați pârâții la plata, însă cererea nu a fost consemnată și reținută de instanță.
Tot astfel, arată recurentul, că dreptul este recunoscut de lege; salariile funcționarilor nu pot face obiectul renunțării, iar limitarea acestora este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitatea de șanse și tratament.
La data de 3.06.2009, Curtea a invocat motivul de ordine publică fundamentat pe dispozițiile art. 261 alin. 1. proc. civ. în contextul lipsei semnăturii judecătorului în ceea ce privește hotărârea recurată.
Astfel se reține că, potrivit art. 261 alin. 1. proc. civ. hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: 1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată; 2. numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților; 3. obiectul cererii și susținerile în prescurtare ale părților, cu arătarea dovezilor; 4. arătarea concluziilor; 5. motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, 6. dispozitivul; 7. calea de atac și termenul în care se poate exercita; 8. mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor.
Hotărârea recurată nu poartă semnătura judecătorului. În această situație, nu există certitudinea că cel care a procedat la redactare este același cu cel care a semnat minuta, respectiv judecătorul în fața căruia au fost puse concluzii pe fond. Această incertitudine persistă cu atât mai mult cu cât se relevă o eventuală însușire.
Prin urmare, din perspectiva principiilor ce guvernează procesul civil și pentru a asigura efectivitatea controlului judiciar, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul judecății, Curtea va analiza susținerile părților, inclusiv dezvoltările aduse prin actele ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâtele GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL și COMISARIATUL JUDEȚEAN C, împotriva Sentinței civile nr. 153 din 30.01.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
red.FT/dact.
3ex./ 17.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
