Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 19/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 19/R-cont
Ședința publică din 08 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței nr.311/CA/09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinet de Avocatură din P,-, - 5,. A,. 8,. 34, județul A.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurenta - pârâtă, în baza împuternicirii de la dosar și avocat pentru intimata - reclamantă în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul București.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru intimata - reclamantă, depune la dosar întâmpinare pe care instanța o califică drept concluzii scrise, având în vedere momentul depunerii ei, însoțită de practică judiciară. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta recurentei - pârâte nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Reprezentanta recurentei - pârâte având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Avocat având cuvântul pentru intimata - reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de recurenta - pârâtă, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 05.06.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei - prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 - 15.02.2008, sume ce se vor indexa cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, a arătat că a fost angajata pârâtei, având calitatea de funcționat public, calitate în raport de care beneficiază de prevederile art.31 alin.1 lit.c și d) din Legea nr.188/1999-R, care prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Deși aceste drepturi au fost suspendate, această măsură contravine normelor constituționale, întrucât ele nu au fost înlăturate printr-un act normativ de aceeași valoare cu cel prin care au fost stabilite.
De asemenea, acest drept nu poate fi înlăturat, decât dacă se demonstrează că aceasta s-a realizat în condițiile strict impuse de legislația în vigoare.
Deși, a solicitat pârâtei plata drepturilor sus-menționate, aceasta a refuzat plata, până la data formulării prezentei acțiuni.
Tribunalul Argeș - Secția civilă, prin sentința nr.311/CA/09.10.2009, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească acesteia suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de câte 25%, din salariul de bază datorat, începând cu data de 01.01.2004 până la 15.02.2008, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că reclamanta a avut calitatea de funcționar public al pârâtei, calitate în care beneficiază de cele două sporuri salariale solicitate prin acțiune, respectiv suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, potrivit disp.art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999- privind statutul funcționarilor publici, începând cu data de 01.01.2004.
Suspendarea drepturilor privind sporurile solicitate contravine prevederilor art.38 din Codul muncii, potrivit cu care orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Tot astfel, potrivit prevederilor art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, tribunalul, a reținut că, dispozițiile legale succesive, privind suspendarea aplicării prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art.53 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
De asemenea, potrivit art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, s-a concluzionat că aceștia beneficiază, pentru activitatea desfășurată, de un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, precum și că art.13 alin.21 din Legea nr. 161/2003 a modificat art.31 mai sus menționat, în sensul acordării sporurilor începând cu data de 01.01.2004. Aceste prevederi legale au fost suspendate până la data de 31.12.2006, prin art.44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.417/2006, iar în prezent, suspendarea nu mai subzistă și, ca atare, - drepturile reclamanților au devenit actuale, iar solicitarea acestora de a li se acorda sporurile se justifică.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe dispozițiile art.299, 304 alin.1 pct.4 și pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a apreciat temeiurile legale prin care funcționarii publici pot să fie plătiți pentru suplimentul postului și treptei de salarizare, atâta vreme cât aceste sporuri nu sunt efectiv stabilite, respectiv cuantificate printr-un act normativ, iar autoritatea să aibă prevăzută sursa de finanțare pentru plata acestora din bugetul propriu. Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie Guvernului;
- instanța de fond nu a avut în vedere că, temeiul în baza căruia a dispus obligarea sa la plata celor două suplimente, este numai un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea și calcularea acestor suplimente, ceea ce determină ca obligarea angajatorului la plata acestor sume să fie nelegală.
În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe care Curtea le-a încadrat în art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, referitor la prima critică, se constată că, pentru dezlegarea pricinii cu care judecătorul fondului a fost învestit, acesta trebuia să stabilească dacă, dreptul reclamantei de a primi echivalentul celor două sporuri (în prezent prevăzute de art.31 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999-R), a căror plată este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006, estedeterminat sau determinabil, prin dispozițiile legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit prevederilor legale invocate în susținerea acțiunii, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, în nici o prevedere nu este stabilit cuantumul acestor drepturi și nici reglementată modalitatea de determinare.
Într-o atare situație, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani, fără o bază de calcul, iar pe de altă parte, o cuantificare în raport de diverse criterii, ce ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit cu care "instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative", împrejurare ce justifică susținerea recurentei-pârâte.
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă, ceea ce justifică și cea de-a doua critică din prezenta cale de atac.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamanților are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le pe cele ale puterii legislative sau executive doar pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare. Cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță, împrejurare în raport de care nici susținerea referitoare la perimarea acordării acestor drepturi nu este justificată.
Într-adevăr, așa cum s-a arătat, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, însă, până în prezent, acesta nu a fost legiferat, astfel că nu există temei legal pentru acordarea și cuantificarea celor două suplimente.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că recursul este fondat și în baza art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, urmează să fie admis și să se modifice în tot sentința, în sensul că pe fond se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI - prin PRIMAR, cu sediul în comuna, județul A, împotriva sentinței nr.311/CA din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinet de Avocatură - din P,-, - 5,. A,. 8,. 34, județul A.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.IB/13.01.2010
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu, Ioana Miriță
