Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1912/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1912
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor din data de 15 aprilie 2009 privind recursurile declarate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G pentru AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței nr.4 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 15 aprilie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 22 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.4 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru plata suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare aferente perioadei 1 ianuarie 2004 - 22 mai 2004.
A respins excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
A obligat pârâtele să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferente perioadei 23 mai 2004 - 3 iulie 2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâta AJOFM M să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta se află în raporturi de serviciu cu pârâta M începând cu data de 1 aprilie 2001. Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de din următoarele considerente:
Conform art. 22 din Legea nr. 202/2006, cu modificările și completările ulterioare, președintele îndeplinește atribuțiile ce revin,potrivit legii, ordonatorului principal de credite. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din OG nr. 22/30.01.2002,privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,stabilite prin titluri executorii, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii,pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anul 2004, instanța a constatat că cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161 din 19 aprilie 2003, publicată în la 21 aprilie 2003, urmând să fie acordate de la 1 ianuarie 2004.
Prin art.50 ind.1 din Legea nr.164/2004, publicată în nr.446 din 19 mai, intrată în vigoare la 22 mai 2004, s-a prevăzut că pentru anul 2004 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, se suspendă. Suspendarea acestor dispoziții a continuat, conform art.44 din OUG nr.92/2004, până la 31 decembrie 2005, și, potrivit art.48 din OG nr.2/2006, s-a menținut până la 31 decembrie 2006.
Așadar, începând cu data de 22 mai 2004 până la 31 decembrie 2006 exercițiul dreptului de acordare a celor două suplimente a fost suspendat.
Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între data introducerii în Legea nr.188/1999 a dreptului la cele două suplimente, respectiv 1 ianuarie 2004, și data suspendării acestui drept, respectiv 22 mai 2004, reclamanta își putea exercita dreptul la acțiune în limita termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Față de cele arătate, instanța a constatat că drepturile solicitate de reclamantă pentru perioada 1 ianuarie - 23 mai 2004 nu mai pot fi pretinse, dreptul său la acțiune stingându-se prin împlinirea termenului de prescripție.
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul AJOFM M începând cu data de 1 aprilie 2001.
Prin Legea nr.161/19 aprilie 2003 - art.13, pct.21 - a fost modificat art.29 - alin.1 din Legea nr. 188/1999, având următorul cuprins:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Conform art.25 din acest act normativ, prevederile art.29 alin.1 din legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu 1 ianuarie 2004.
Legea nr.161/2003 a intrat în vigoare la 21 aprilie 2003.
Creșterile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2004 au fost reglementate prin OUG nr.123/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 164/2004, art.50 ind.1 din această lege stipulând că pentru anul 2004 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată la 22 martie 2004, se suspendă.
Legea nr.164/2004 a intrat în vigoare la 22 mai 2004.
De asemenea, prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 se dispune suspendarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului pentru anul 2005 și respectiv anul 2006.
Potrivit art.1 pct.30 din Legea nr.251/23 iunie 2006, sintagma "suplimentul gradului " este înlocuită cu sintagma" suplimentul corespunzător treptei de salarizare", și potrivit art.13 din Lege, prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Ca urmare, și prin OG nr.6/24 ianuarie 2007 privind drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, s-a statuat, conform art.48, că prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, dreptul funcționarilor publici de a primi, pentru activitatea desfășurată, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu 1 ianuarie 2004, fiind însă suspendat succesiv, în perioada 22 mai 2004- 31 decembrie 2006, prin legi și ordonanțe ale Guvernului.
Or, deși acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendată în perioada menționată, drepturile respective subzistă, nefiind înlăturate prin nici un act normativ echivalent celui prin care au fost reglementate și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care prevede aceste drepturi, la încetarea cauzei de suspendare drepturile devenind actuale. În sensul celor arătate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizii privind soluționarea recursurilor în interesul legii.
Pentru ca aceste drepturi să nu fie o simplă ficțiune este necesar ca după încetarea suspendării drepturile să producă efectele pentru care au fost create și în consecință trebuie asigurată plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de către ordonatorii principali de credite și de ordonatorii de inferior.
În ceea ce privește cuantumul suplimentelor, întrucât legiuitorul, până în prezent, nu a reglementat procentele în care acestea pot fi acordate, s-a apreciat că instanța nu se poate transforma în legislator pozitiv, pentru că altfel ar încălca principiul separației puterilor.
Referitor la cererea reclamantei de acordare a acestor suplimente pe viitor, instanța a constatat că, în speță, creanța pretinsă nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții - de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind deci născută, și putând fi influențată ulterior fie de modificări legislative, fie de modificări ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G pentru AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
În motivele de recurs formulate de pârâta AJOFM G, pentru AJOFM M, s-a arătat că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția prematurității cererii, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Pe fond a arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, pentru anul 2005 existând un singur act normativ care a reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, respectiv OG nr. 92/2004, iar pentru anul 2006 OG nr. 2/2006, ambele acte suspendând acordarea celor două suplimente prevăzute prin Legea nr. 188/1999.
Recurenta pârâtă ANOFM a criticat sentința, în sensul că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
Pe fondul cauzei a susținut că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat de art.31 lit.c și d din legea 188/1999 modificată, că printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordării drepturilor respective și că neacordarea drepturilor se constituie într-o încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Referitor la cererea reclamantei de acordare a acestor suplimente pe viitor, se constată că, în speță, creanța pretinsă nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții - de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind deci născută, și putând fi influențată ulterior fie de modificări legislative, fie de modificări ale raporturilor de serviciu dintre părți, astfel că în mod corect a fost respinsă excepția prematurității cererii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de, se reține că este neîntemeiată, având în vedere că potrivit art. 22 din Legea nr. 202/2006, cu modificările și completările ulterioare, președintele îndeplinește atribuțiile ce revin,potrivit legii, ordonatorului principal de credite.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din OG nr. 22/30.01.2002,privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,stabilite prin titluri executorii, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii,pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Se constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Curtea apreciază însă că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantei privind acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de la data de 23.05.2004 - 03.07.2008, având în vedere că, în ceea ce privește perioada 23.05.2004 - 03.07.2005 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea constată că față de data introducerii acțiunii, 03.07.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 23.05.2004 - 03.07.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamantul nefiind în nici unul din aceste cazuri.
Având în vedere cele expuse, se vor admite recursurile pârâtelor, se va modifica sentința în sensul că vor fi obligate pârâtele să achite reclamantului cele două suplimente, pentru perioada 3 iulie 2005 - 3 iulie 2008.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G pentru AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ împotriva sentinței nr.4 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința, în sensul că obligă pârâții să plătească cele două suplimente reclamantei pentru perioada 3 iulie 2005 - 3 iulie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/29.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
