Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 193/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- SENTINȚA NR.193/F-CONT

Ședința publică din 11 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Fabiola Ion Grigorescu

- --- - grefier

Pe rol fiind pronunțarea în primă instanță, asupra plângerii formulată de petentul domiciliat în, str. -, -.B,.11, județul A, împotriva Hotărârii nr. 44/01.06.2009, pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, str. -. -. nr.2. sector 5.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Plângerea este timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei potrivit chitanței nr.-/10.08.2009 (fila 27 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 1 leu.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA

Constată că la data de 25 iunie 2009, a formulat plângere împotriva hotărârii nr.44/1 iunie 2009 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și a solicitat modificarea acesteia și admiterea plângerii pe care a formulat-o împotriva hotărârii nr.-/9 aprilie 2009 și a deciziei de imputare nr.-/25 septembrie 2009, în sensul de a fi anulată.

În motivarea plângerii a susținut că prin decizia nr.-/25 februarie 2009, Oficiul Român de A, în cadrul căruia activează, i-a imputat suma de 8.854 lei reprezentând compensație lunară pentru chirie, iar prin hotărârea nr.-/9 aprilie 2009, respectiv hotărârea nr.44/1 iunie 2009 fost menținută această decizie.

Petentul a susținut în esență nelegalitatea actului administrativ atacat, sub aspectul nerespectării dispozițiilor care reglementează cercetarea administrativă prealabilă emiterii acestuia.

Astfel, nu i s-a cerut un punct de vedere asupra împrejurărilor în care s-a produs pretinsul prejudiciu, deși a solicitat să fie audiat în acest sens, întocmindu-se două procese verbale formale la data de 31 decembrie 2008 și la data de 16 februarie 2009.

Deosebit, contrar dispozițiilor art.23 alin.2 din nr.OG121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, termenul de finalizare a cercetării administrative a depășit 60 zile, fără motive temeinice justificate, iar nota raport nr.-/31 decembrie 2008, prin care s-a prelungit perioada de cercetare, nu i-a fost adusă la cunoștință.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:

Prin decizia nr.-7/25 februarie 2009 s-a imputat petentului, agent de poliție în cadrul Serviciului pentru al Județului A, suma de 8.854 lei reprezentând compensație lunară pentru chirie, motivat de faptul că nu avea acest drept, nefiind întrunite cerințele art.2 lit.e și f din nr.HG284/2005.

Contestația introdusă împotriva deciziei de imputare a fost respinsă de către Comisia pentru Soluționarea Contestațiilor din cadrul Oficiului Român pentru, prin hotărârea nr.-/9 aprilie 2009 și la fel plângerea îndreptată împotriva acesteia, a fost respinsă prin hotărârea nr.44/1 iunie 2009 pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Ca să pronunțe aceste hotărâri, cele două comisii au reținut că dispozițiile legale referitoare la termenul de efectuare a cercetării administrative, criticate, au fost respectate, deoarece la data de 7 noiembrie 2008 s-a declanșat cercetarea administrativă, iar la data de 31 decembrie 2008, prin Nota Raport nr.-, Secretarul de Stat al Departamentului Ordine și Siguranță Publică a aprobat prelungirea termenului de efectuare a procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că petentul, în perioada 19 ianuarie 2007-30 septembrie 2008, încasat necuvenit drepturi bănești cu titlu de compensație pentru chirie, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de nr.HG284/2005.

Analizând cu prioritate susținerile petentului în legătură cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează cercetarea administrativă prealabilă emiterii actului administrativ în discuție, rezultă că sunt întemeiate.

Potrivit art.22 alin.1 din nr.OG121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat cunoștință de producerea unei pagube, dispune în scris de îndată efectuarea cercetării administrative.

Deosebit, potrivit art.23 alin.1, termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 zile de la data când comandatul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei, însă pentru motive temeinic justificate, conform alin.2, la cerere, comandatul sau șeful eșantionului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 zile prin ordin scris.

În toate situațiile însă, alin.3 prevede că cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare.

În cauză, în temeiul art.22, prin dispoziția din data de 7 noiembrie 2008, fost numită comisia de cercetare administrativă, în vederea recuperării prejudiciului creat de petent prin acordarea compensației lunare reprezentând chirie.

Intimatul nu a dovedit data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei, deși i s-a solicitat să facă această probă, pentru a se verifica începutul curgerii termenului de 60 zile în vederea efectuării cercetării administrative.

totuși acest moment la data numirii comisiei de cercetare administrativă, 7 noiembrie 2008, termenul de 60 zile la care se referă art.23 alin.1 a fost depășit, întrucât concluziile acesteia au fost menționate în procesul verbal din data de 16 februarie 2009.

Este adevărat că prin Nota Raport din data de 31 decembrie 2008, Secretarul de Stat al Departamentului Ordine și Siguranță Publică a aprobat prelungirea termenului de efectuare a cercetării administrative, însă dispozițiile art.23 alin.2 nu au fost respectate, întrucât nu s-a făcut dovada motivelor temeinic justificate care au condus la această situație, după cum nu a fost prezentată o cerere în acest sens, potrivit textului reglementării, și nici ordinul scris emis de comandantul sau șeful eșalonului superior pentru prelungirea termenului.

Prin urmare, este în afara oricărui dubiu că cercetarea administrativă a fost efectuată cu nesocotirea dispozițiilor legale evocate, prevăzute de lege ca o garanție a respectării dreptului la apărare și ocrotirii intereselor angajaților.

În altă ordine de idei, din chiar cuprinsul notelor scrise depuse în instanță de către intimat, reiese că petentului nu i s-a permis să ofere explicații scrise și să prezinte probe în apărare, reținându-se că ar fi fost inutil, pentru că în materia răspunderii materiale nu poate fi vorba despre reținerea unor circumstanțe atenuante (fila 87).

Din acest punct de vedere trebuie observat că pentru desfășurarea cercetării administrative, angajatul urmează să fie convocat, cu menționarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii de către persoana împuternicită de către angajator, chemarea și ascultarea acestuia având drept scop, înlăturarea oricăror abuzuri și asigurarea dreptului la apărare.

În consecință, susținerile intimatului potrivit cărora, în materia răspunderii materiale nu este necesar să i se dea posibilitatea angajatului să-și pregătească probe și apărări, pentru că nu beneficiază de circumstanțe atenuante, nu pot fi primite, o asemenea abordare încălcând legea, rezultă că indiscutabil cercetarea administrativă s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale, ceea ce atrage nevalabilitatea sa.

Urmează așadar a admite plângerea și a modifica hotărârea nr.44/1 iunie 2009, în sensul că va anula hotărârea nr. -/9 aprilie 2009 și decizia de imputare din 25 februarie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul domiciliat în, str.-, -.B,.11, județul A, împotriva hotărârii nr.44/1 iunie 2009, pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, str.-.-. nr.2. sector 5.

Modifică hotărârea nr.44/1 iunie 2009 în sensul că anulează hotărârea nr.-/9 aprilie 2009 și decizia de imputare din 25 feb.2009.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Președinte,

Judecător - -

Grefier,

- ---

Red./26.11.2009/GM/5 ex.

Președinte:Constantina Duțescu
Judecători:Constantina Duțescu, Fabiola Ion Grigorescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 193/2009. Curtea de Apel Pitesti