Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1943/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1943
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.773 din data de 17 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
La apelul nominal au lipsit contestatorul și intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul Arhivă, contestatorul a depus concluzii scrise.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Prin acțiunea promovată la data de 13.11.2007 și înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ M, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata în favoarea sa a sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii 142/1998 pe perioada 06.01.2002 - 06.01.2006, actualizate cu indicele de inflație.
În motivare au arătat că Legea 142/1998 a prevăzut acest drept al salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și în raport de art.5 alin.3 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentința nr.19/CONT din 10 ianuarie 2008, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar potrivit art.49 din Legea 733/2001, "instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea de tichete de masă".
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea 142/1998,tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Cu privire la susținerea conform căreia se creează o discriminare între diversele categorii de salariați din sectorul bugetar invocându-se o hotărâre a organelor abilitate să constate o astfel de discriminare, instanța a reținut că,afirmația reclamantului nu a fost fundamentată pe un suport probator.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurentul că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Prin decizia nr.773 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul declarat de reclamantul, reținând că a avut calitatea de funcționar public în perioada solicitată, fiind în raporturi de serviciu cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă, însă prin actele normative de salarizare legiuitorul nu a stabilit imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de stat.
S-a mai reținut că din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, rezultă condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Astfel potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Instanța de recurs a constatat caracterul imperativ al dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu a putut fi reținută susținerea reclamantului referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu a fost primită, pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul, susținând că în mod greșit instanța de recurs a constatat că acordarea alocației individuale de hrană rămâne la latitudinea angajatorului, în condițiile în care potrivit adeverinței nr.942/2008, angajatorul M certifică asigurarea fondurilor necesare pentru plata contravalorii acesteia către contestator, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
A mai susținut că instanța nu poate face discriminare între salariații aceluiași minister, având în vedere că Tribunalul Gorja stabilit acest drept prin sentința nr.4050/12.12.2007, iar M, prin adeverința sus menționată, se obligă să asigure fondurile necesare pentru plata dreptului cerut.
Contestația în anulare este nefondată și urmează să fie respinsă pentru considerentele ce se vor arăta:
Contestația în anulare reglementată de art.318 alin.1 teza I din Codul d e procedură civilă este o cale de atac extraordinară, de retractare și este admisibilă numai în situația în care soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.
Potrivit doctrinei și practicii constante a instanței de judecată, noțiunea de "greșeală materială", în sensul art.318 Cod pr.civilă presupune existența unei greșeli materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, greșeală pe care instanța a comis-o prin confundarea unor elemente sau date materiale care au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea greșită a unei cereri ca netimbrată, deși există dovada taxei de timbru sau greșita respingere a unui recurs ca tardiv formulat, deși acesta a fost depus înlăuntrul termenului de recurs.
Art.318 din Codul d e procedură civilă nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici modul în care instanța a înțeles să aplice și să interpreteze un text de lege, pentru că în caz contrar, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe cale ocolită la judecarea încă o dată a recursului.
Textul art.318 din Codul d e procedură civilă, fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie și nu poate fi interpretată extensiv.
De asemenea, motivul prevăzut de art.318 Cod pr.civilă teza a II-a presupune ca instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În speță, deși contestatorul nu invocă dispozițiile legale în baza căreia formulează contestația, analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, se constată că ele nu se încadrează în prevederile art.318 teza I-a Cod pr.civilă, deoarece au în vedere aspecte de interpretare a unor dispoziții legale, și nu o "greșeală materială" în sensul cerut de aceste dispoziții și de asemenea nu se încadrează nici în motivele prevăzute de art.318 teza II-a Cod pr.civilă, întrucât instanța nu a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate în calea de atac de către contestator.
Prin urmare, eventuale greșeli de interpretare a unui text legal sau de judecată, referitoare la existența unei situații de discriminare, care s-ar fi ivit între salariații din cadrul aceluiași minister, ca și obligația angajatorului de a asigura fondurile necesare pentru plata contravalorii alocației individuale de hrană cuvenite contestatorului- stabilită în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile-, intervenită după pronunțarea deciziei atacate cu contestație în anulare, sunt motive care, întrucât exced dispozițiilor mai sus arătate, atrag netemeinicia contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.773 din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 08.10.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță
