Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1963/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1963
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 3: Bîcu Vasile
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și de recurentul - reclamant - PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR împotriva sentinței civile nr. 665 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar, ca urmă, recursul declarat de recurentul reclamant.
Se comunică un exemplar de pe declarația de recurs formulată de către recurentul - reclamant către recurenta - parată.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată acordând cuvântul pe recurs.
Recurenta - parata, prin consilier, solicită in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin 3.pr civ rap la art 304 pct 7.pr civ admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond in sensul respingerii cererii privind obligarea paratei la plata către reclamant a primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 și la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 și respingerea acțiunii privind acordarea echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12
Pe fondul cauzei arată că reclamantul face parte din DGPMB, unitate teritorială care se află in subordinea Inspectoratului General de Poliție al Municipiului B nefăcând parte din structura acestei instituții.
Pe recursul formulat de către recurentul-reclamant, pune concluzii de respingere ca nefundat.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 665 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr - s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a DGPMB, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MAI si a fost respinsa actiunea reclamantului impotriva acestuia, ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-a respins ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie a MFP.
S-a admis actiunea formulata de reclamantul - PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO " in contradictoriu cu parata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B si a fost obligata parata sa plateasca reclamantuui prima de concediu pentru anii 2004, 2005 2006 si la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflatie calculat pentru perioada cuprinsa intre data nasterii dreptului si data platii.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MIRA (MAI) este întemeiată având în vedere că reclamantul nu a avut raporturi de serviciu direct cu acești pârâți, fiind polițist în structurile DGPMB, astfel că acțiunea împotriva acestui pârât va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut că reclamantul a fost polițist în serviciul pârâtei DGPMB în perioada pentru care se pretind drepturile salariale, după cum rezultă din înscrisurile depuse dosar. Potrivit art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Totodată, art.6 prevede că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Ulterior, printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții. Astfel, conform art.2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2004, în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art-6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind sporul de fidelitate. Prin art. 9 alin. 7 din Legea 507/2003 s-a dispus suspendarea acordării primelor de concediu până la 31.12.2004; prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005; prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 până la 31.12.2006.
Deoarece normele legale de suspendare invocate anterior nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, instanțelor judecătorești care soluționează fondul cauzelor. Ca urmare, instanța apreciază că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României.
Astfel, dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă, acest drept neputând fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică. Totodată, normele legale de suspendare contravin și dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Constituție, reclamanții fiind discriminați fată de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă, precum și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu, respectiv sporul de fidelitate, a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat în exercițiul său. Pentru aceste considerente instanța apreciază ca lipsită de efecte juridice suspendarea acordării primei de vacanță pentru anii 2004-2006, respectiv a sporului de fidelitate pentru anul 2005, și în consecință va obliga pârâta, în temeiul art. 6 și art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, la plata sumelor datorate cu acest titlu. În privința sporului de fidelitate, individualizarea procentului cuvenit reclamantului se va face prin ordin al ministrului de interne, conform art.6 din OG nr.38/2003.
In final a retinut ca sumele efective ce i se cuvin reclamantului urmeaza să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în raport de dispozițiile art. 1073 Cod civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin devalorizarea monedei naționale în această perioadă de timp.
Impotriva acestei sentinte au formulat recurs, atat parata DGPMB, cat si reclamantul prin "PRO ".
Recurenta DGPMB a solicitat ca in conformitate cu dispozițiile art.312 alin.3pr.civ. rap. laart.304 pct.7 pr.civ. să se admita recursul și să se dispuna modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii privind obligarea instituției noastre la plata către reclamant a primei de concediu pentru anii 2004,2005,2006 și la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, ca neîntemeiată, și respingerii acțiunii reclamantului privind acordarea echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12 B ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. -, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12 B începând cu anul 2005 până în prezent.
In hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut că obiectul adus judecății este obligarea pârâtei la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada 01.01.2004 - 31.05.2005.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut faptul că reclamantul a fost polițist în serviciul pârâtei și motivează în drept că potrivit art. 37 alin 2 din OG nr. 38/2003, la plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Totodată instanța retine că art. 6 prevede că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională - polițiștilor li se acordă un spor de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Prin urmare, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului prima de concediu pentru anii 2004-2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, cu toate că obiectul dedus judecății era acela al obligării pârâtei la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12 B, pentru perioada 2005 până in prezent.
Pe fond a aratat ca actiunea era de respins invocand drept practica judiciara mai multe seninte civile pronuntate de aceeasi instanta.
In drept, a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.7 și art.304 ind. pr.civ.
Recurentul reclamant a aratat că este greșita soluția instanței de fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât acesta, deși nu se afla într-un raport juridic direct cu salariatul, este ordonator terțiar de credite față de Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Soluția instanței este greșită și în ceea ce privește fondul cauzei, întrucât, deși pronunțat soluție de admitere a cererii, instanța de fond apreciat eronat obiectul cererii, pronunțându-se asupra unui obiect al cererii inexistent, cu care nu fost niciodată investită, fără se pronunța, însă, asupra cererii formulate de noi și cu care instanța fost investită.
Astfel, deși prin cererea de chemare in judecata a solicitat acordarea pentru membrul de sindicat a echivalentului bănesc reprezentând norma de hrana 12 B, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, in schimb a hotărât obligarea paratei la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 si 2006 si a sporului de fidelitate pe anul 2005, lucruri pe care nu le-a cerut si care nu au făcut obiectul prezentului dosar.
În felul acesta, instanța a comis o extra petita in înțelesul art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, acordând ceea ce nu s-a cerut și în același timp, prin motivarea soluției, a încălcat și prev. art. 304 pct.7. Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând motive străine de natura pricinii.
Întrucât instanța de fond nu a intrat în analiza fondului cererii formulate de noi ci s- pronunțat asupra unor cereri inexistente, solicită, ca în prev. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă să trimiteți cauza spre rejudecare.
In continuare recurentul reclamantul a facut consideratii asupra fondului cauzei.
În drept, a invocat art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Legea nr. 360/2002, art. 304, art. 3041și urm. și art. 312 Cod procedură civilă, Legea nr. 218/2002, HG nr. 65/2003, nr. 440/2003, nr. 316/2002.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca ambele recursuri sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea sa reclamantul a solicitat obligarea paratilor MIRA si DGPMB la plata echivalentului bănesc reprezentând norma de hrană 12 B pentru perioada 01.01.2004 - 31.05.2005, actualizat cu indicele de inflație de la data scadentei și până la data efectuării plății.
In loc sa se pronunte pe aceasta cerere, instanta de fond din eroare s-a pronuntat asupra unui alt obiect, si anume cel privind plata primei de concediu si a sporului de fidelitate, obiect care nu are nici o legatura cu cererea reclamantului.
Prin urmare se retine ca este incident in cauza motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila, instanta acordand ceea ce nu s-a cerut.
De asemenea, hotararea atacata cuprinde motive straine de natura pricinii, fiind incidente si dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Nu se poate dispune modificarea sentintei recurente, deoarece instanta de fond nu s-a pronuntat deloc asupra fondului pricinii, astfel ca in conformitate cu dispozitiile art. 312 al. 1, 3 si 5 Cod procedura civila va admite recursurile si va casa sentinta recurenta, urmand a trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI, cu sediul în B, sector 5,--5 și de recurentul - reclamant, cu domiciliul în B, sector 3,-,. 031,. 4,. 2,. 46 - PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR, cu sediul în B, sector 2, nr. 19,. 23, împotriva sentinței civile nr. 665 din data de 17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 12.10.2009.
JUDECATOR, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)/tehnored. CB
Judecător fond:
3.11.2009
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Niculescu Monica, Bîcu Vasile
