Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 197/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 197/R-
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Judecător - -
Judecător -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenții, I, I, I, M,., C, C, D LA, N, N, N, A,.,., M A, M, I, C, C-, A, M, I, D, N, I, N, D A, N,., A., D,., T, I -, I, V, I, A, N, D, C A, A, S, C, D, ST.,., S, S, I, I,. G, A, V, G, C, N, I, V, V, C, I, V,., I, C, C, I, I, împotriva sentinței nr. 1163 din 27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu JUDEȚUL și CONSILIUL JUDEȚEAN V, ambii cu cu sediul în Rm. V, str. G-ral, 1T.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta, având cuvântul, arată că recurenta Iaf ost exclusă din dispizitivul sentinței, deși a fost trecută în cererea de chemare în judecată. De asemenea, arată că instituția trebuia să plătească sporurile tuturor salariaților potrivit pct.9 din Ordinul nr. 496/2003 al, fără a distinge între administrația centrală și cea locală. Solicită admiterea recursului, casare sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 octombrie 2007, reclamanții, funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al CONSILIULUI JUDETEAN V au cerut obligarea pârâților JUDETUL și CONSILIUL LOCAL AL JUDETULUI V la plata indemnizației lunare de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, reactualizată, începând cu data de 5.2007 și până la data rămânerii definitive a hotărârii și acordarea în continuare a acestei indemnizații, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat, în principal, că funcționarii publici și personalul contractual dintr-un număr semnificativ de instituții publice, aparținând administrației publice locale și din structurile Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de indemnizația de dispozitiv pentru specificul activității ce o desfășoară și care presupune disponibilitate totală atât în timpul programului de lucru, cât și peste durata normală a acestuia la activități ale administrației publice cu caracter urgent, extraordinar și pentru serviciul de permanență ce se asigură în interes public.
Au precizat reclamanții că prin pct. 9.2 din Ordinul nr.406 /2003, s-a prevăzut ca această indemnizație se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice,fără a distinge între administrația publică centrală și cea locală.
Mai mult, în virtutea principiului autonomiei locale, mai multe consilii locale și județene din țară au acordat acest drept funcționarilor publici și personalului contractual, în baza atribuțiilor conferite de Legea nr.215/2001, iar funcționarii publici din cadrul Instituției Prefectului Județului V beneficiază de această indemnizație, ca și de alte sporuri prevăzute de Legea nr.138/1999 și Ordinul nr. 496/2003.
Au învederat reclamanții că prin notificarea din 5.2007, au cerut Consiliului Județean V acordarea indemnizației de dispozitiv, însă cu adresa nr.13262/15.2007, li s-a răspuns că cererea lor nu poate fi soluționată favorabil, acest refuz neavând vreun temei legal, duce la o discriminare nejustificată între salariații Instituției Prefectului și cei ai Consiliului Județean și încalcă prevederile art.16 alin.1 din Constituție, art.5 din Legea nr.53/2003 și nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2007.
Reclamanții au mai susținut că atât I, cât și Prefectul Județului V, au emis ordine și pentru funcționarii publici din cadrul autorității publice locale, că serviciul de permanență este organizat atât la cabinetul Instituției Prefectului Județului V, cât și la Consiliul Județean V, că personalul civil din cadrul serviciilor județene de evidență informatizată a persoanelor preluat în baza HG.nr.2104/2004, de către serviciile comunitare de evidență a persoanelor din subordinea consiliilor județene beneficiază de această indemnizație, precum și faptul că în conformitate cu dispozițiile nr.OUG30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative emite ordine și instrucțiuni prin care se stabilesc atribuții și obligații în sarcina funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale, astfel că există o subordonare funcțională a consiliilor județene față de
In susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 8 - 17).
Reclamanții au efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.554/2004, cu adresa înregistrată la nr. 13262/5.2007 ( filele 8-11 dosar.
Consiliul Județean Vad epus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat, în esență, pe argumentele ce urmează:
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct.9.2 din Ordinul nr. 496/2003 și care își produce efectele juridice numai asupra structurilor din subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, este întemeiată pe prevederile art.13 din Legea nr.138/1999, potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de această indemnizație lunară.
Întrucât personalul contractual și funcționarii publici din cadrul Consiliului Județean nu fac parte din cadrul MIRA, prevederile legale de mai sus nu le sunt aplicabile.
MIRA emite ordine care stabilesc drepturile și obligațiile corelative funcționarilor publici și personalului contractual din structurile aflate în subordinea sa și nu din subordinea altor autorități publice.
Prin sentința nr.1163 din 27.11.2007, Tribunalul Vâlceaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, având ca obiect acordarea indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Analizând acțiunea în raport de motivele invocate, probele administrate și dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, cadrele militare în activitate și salariații civili beneficiază de indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție sau salariul de bază.
Art.49 din lege stipulează că personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
În aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr.138/1999 au fost emise de către Ministrul de Interne și Ministrul Administrației și Internelor, Ordinele nr.275/2002 și, respectiv, nr.496/28 iulie 2003, în care la pct. 9.2 s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin pct.31 s-a modificat art.47 din lege, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precum și faptul că acest personal civil din domeniul administrației publice beneficiază de indemnizația de dispozitiv și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Având în vedere și dispozițiile cuprinse în art.2 alin.2 din nr.OUG192/2002, care reglementează drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici, potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea resurselor financiare acordate anual și cu numărul de posturi aprobate prin lege, instanța a reținut că Ministrul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, a emis ordinul nr.496/2003, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cadrul administrației publice centrale și din structurile aflate în subordinea sa.
Dispozițiile cuprinse în acest ordin nu sunt general obligatorii pentru administrația publică locală, întrucât conform prevederilor cuprinse în art.2 și 4 alin.1 din Legea 215/2001, administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta din urmă fiind administrativă și financiară.
Potrivit art 116 alin.l lit.h din Legea 215/2001, președintele consiliului județean exercită funcția de ordonator principal de credite și în această calitate stabilește drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al consiliului județean.
În consecință, acordarea indemnizației de dispozitiv funcționarilor publici reclamanți este atribuția exclusivă a ordonatorului principal de credite ( președintele Consiliului Județean V ), care poate acorda acest drept de natură salarială dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege ( reclamanții își desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare în activitate și autoritatea publică pârâtă dispune de fonduri financiare necesare acordării acestui drept de natură salarială ).
Reținând că, în speță, reclamanții nu au dovedit cu nici un mijloc legal de probă că sunt îndeplinite aceste condiții, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței de mai sus au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
1. Reclamanta a fost omisă din preambulul hotărârii, instanța de fond nepronunțându-se cu privire la cererea formulată de aceasta, alături de ceilalți reclamanți.
2. Se susține că soluția primei instanțe este greșită deoarece interpretarea instanței de fond încalcă dispozițiile pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 al, considerând că numai personalul acestui minister poate beneficia de indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază. Cu referire strictă la funcționarii publici, salariați ai Consiliului Județean V, argumentele care stau la baza concluziei că aceștia pot beneficia de indemnizația de dispozitiv, sunt următoarele: atât I, cât și Prefectul Județului V, au emis ordine și pentru funcționarii publici din cadrul autorității publice locale, că serviciul de permanență este organizat atât la cabinetul Instituției Prefectului Județului V, cât și la Consiliul Județean V, că personalul civil din cadrul serviciilor județene de evidență informatizată a persoanelor preluat în baza HG.nr.2104/2004, de către serviciile comunitare de evidență a persoanelor din subordinea consiliilor județene beneficiază de această indemnizație, precum și faptul că în conformitate cu dispozițiile nr.OUG30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative emite ordine și instrucțiuni prin care se stabilesc atribuții și obligații în sarcina funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale, astfel că există o subordonare funcțională a consiliilor județene față de
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 63/2003, MAI are competențe în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei. Este astfel fără echivoc faptul că, în cadrul competențelor MAI, nu se face distincție între autoritățile centrale și cele locale. Dimpotrivă, există reglementări legale în baza cărora MAI are competența de a lua măsuri pentru desfășurarea activității administrației publice locale într-un cadru unitar.
Potrivit art. 13 și 47 din Legea nr. 138/1999 sporul de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice. Cum activitatea de evidență a populației prevăzută de OUG 63/2003, ca aparținând MAI a fost preluată de autoritățile publice locale (consilii locale și județene), personalul care exercită atribuțiile de evidență a populației primește spor de dispozitiv.
Art. 1 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul egalității între cetățeni, cu excluderea oricăror privilegii și discriminări.
3. Instanța de fond a dat o interpretare restrictivă și dispozițiilor Legii nr.215/2001, cu modificările și completările ulterioare, arătând că acordarea acestui spor funcționarilor publici reclamanți, este atribuția exclusivă a ordonatorului principal de credite, respectiv președintele Consiliului Județean Recurenții reclamanți susțin că acest pârât trebuia să facă dovada faptului că nu dispune de fondurile financiare necesare acordării acestui drept de natură salarială.
4. Se impune analizarea cu prioritate a competenței materiale a Tribunalului Vâlcea în soluționarea prezentei cauze, sporul solicitat fiind o despăgubire pentru cauză de discriminare, astfel că instanța competentă potrivit disp. art.1 pct.1 Cod procedură civilă era Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi analizate grupat, în raport și de dispozițiile art. 3041.proc.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, în soluționarea cauzei, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Recurenții - reclamanți, așa cum susțin și aceștia în acțiune, sunt salariații Consiliului Județean V și au calitatea de funcționari publici, modul de angajare, salarizare și de organizare a activității fiind reglementate de dispozițiile Legii nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare a litigiilor revenind instanței de contencios administrativ, conform art.109 din lege; litigiul nu este unul de drept comun, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile Codului d e procedură civilă, referitoare la competență.
Pentru nepronunțarea instanței de fond cu privire la cererea formulată de reclamanta, aceasta avea posibilitatea, potrivit art.2812Cod procedură civilă, să solicite completarea hotărârii.
Pe fondul litigiului, Curtea reține că Legea nr. 138/1999 stabilește modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 1, "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit art. 3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Potrivit art. 13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Potrivit art. 49, "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate".
Potrivit art. 51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr. 63/28.06.2003 Ministerul d e Interne si Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003. ministrul Administrației si Internelor a modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conținut: " Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamanților din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salariale pentru personalul civil care își desfășoară activitatea in cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr. 138/1999 de către ca atare, nu sunt vizați de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din alta perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr. 496/2002 ar contraveni dispozițiilor art. 157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr. 496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În acest mod, nu se poate elimina o eventuala discriminare salarială existentă între categorii similare de salariați.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală, întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților nu li se aplică Legea nr.138/1999 și că, în consecință, aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, I, I, I, M,., C, C, D LA, N, N, N, A,.,., M A, M, I, C, C-, A, M, I, D, N, I, N, D A, N,., A., D,., T, I -, I, V, I, A, N, D, C A, A, S, C, D, ST.,., S, S, I, I,. G, A, V, G, C, N, I, V, V, C, I, V,., I, C, C, I, I, împotriva sentinței nr. 1163 din 27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu JUDEȚUL și CONSILIUL JUDEȚEAN V, ambii cu cu sediul în Rm. V, str. G-ral, 1T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/11.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
