Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 197/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr.197/ Dosar Nr-
Sedința publică din 25 martie2008
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- -JUDECĂTOR 3: Silviu
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTITIE împotriva sentinței civile nr. 5/CA din 08 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de18 martie 2008, apoi față de imposibilitatea constituirii completului de judecată pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 5/CA/8.01.2008, a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocate de către acesta; s-a respins excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, și - toate cu domiciliul ales în B,-, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și în consecință au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să plătească fiecărei reclamante contravaloarea tichetelor de masă, la valoarea din ziua plății, astfel:
-reclamantelor, și - pentru perioada 03.05.2004 - până la data introducerii acțiunii,respectiv 19.06.2007,
-reclamantei pentru perioada 21.11.2005 - până la data introducerii acțiunii,respectiv 19.06.2007.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele de bani necesare plății și acordării tichetelor de masă conform prezentei sentințe; s-a respins, ca nefondate, restul pretențiilor, inclusiv cele referitoare la obligarea pârâților să plătească reclamantelor, în continuare, contravaloarea tichetelor de masă și au fost obligați pârâții să plătească fiecărei reclamante suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantele sunt funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov (, ) și in cadrul Parchetului de pe lângă Curții de Apel Brașov (, -), instituții bugetare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998: " (1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar,precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din conținutul textului de lege citat rezultă că reclamanții fac parte din categoria de personal care poate beneficia de acordarea tichetelor de masă.
Pentru a beneficia efectiv de alocația respectivă era necesar ca pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției, să prevadă în buget fondurile necesare, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure fondurile corespunzătoare, ceea ce nu s-a făcut.
Apărarea, în sensul că pentru anii 2003 - 2006, prin legile bugetului, s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât in buget nu au fost prevăzute sume cu această destinație, nu poate fi reținută.
Din moment ce prin lege s-a stabilit posibilitatea acordării drepturilor respective, este inadmisibil ca printr-un alt act normativ acestea să fie blocate, deoarece, prin aceasta, textul de lege care prevede drepturile în discuție este lăsat fără conținut, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, neacordarea tichetelor de masă reclamanților constituie o inechitate și o discriminare în raport cu alte categorii de salariați care au beneficiat efectiv de astfel de drepturi.
În consecință, instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată sub aspectul primului capăt de cerere, dar parțial întemeiată cu privire la data de la care s-au solicitat aceste tichete de masă și urmează să o admită în parte.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să achite reclamantelor contravaloarea tichetelor de masă la valoarea din ziua plății, astfel:
-reclamantelor, și - pentru perioada 03.05.2004 ( dată la care acestea aveau calitatea de funcționari publici,potrivit ordinelor emise de Procurorul General al României ) - până la data introducerii acțiunii,respectiv 19.06.2007,
-reclamantei pentru perioada 21.11.2005 ( dată de la care a dobândit calitatea de funcționar public, potrivit Ordinului 2417/2005 al Procurorului General al României) - până la data introducerii acțiunii,respectiv 19.06.2007.
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece potrivit Legii nr. 500/2002, rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În această calitate, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să asigure fondurile necesare plății contravalorii tichetelor de masă.
În ceea ce privește plata contravalorii tichetelor și acordarea lor în viitor, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, însă nu inadmisibilă. Inadmisibilitatea presupune faptul că reclamantele nu ar putea solicita unei instanțe judecătorești acordarea tichetelor de masă și că nu ar avea acces la justiție, excepție care a fost respinsă.
Este însă neîntemeiată acțiunea reclamantelor întrucât dreptul la tichete de masă este un drept prevăzut de lege și, numai in ipoteza in care, pe viitor nu s-ar acorda aceste tichete, se vor putea solicita pe calea unei acțiuni in justiție.
În consecință, pentru acest petit, acțiunea urmează a fost respinsă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâții au fost obligați să plătească fiecărei reclamante cheltuielile de judecată efectuate, respectiv taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a interpretat greșit textele legale deoarece acordarea tichetelor de masă în temeiul Legii nr. 142/1998 nu este fondată.
La dosar a depus întâmpinare Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin care solicită respingerea recursului formulat de către Ministerul economiei și Finanțelor.
Recursurile sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut greșit situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâții Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, să plătească reclamanților contravaloarea tichetelor de masă până la data introducerii acțiunii, 19.06.2007, fără a interpreta în mod corect dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea 142/1998 privind tichetele de masă.
Conform acestor dispoziții legale, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperativiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Textul prevederilor legale mai sus arătate nu reglementează la modul imperativ acordarea tichetelor de masă, rezultând astfel că acordarea acestora nu este o obligație ci este lăsată la latitudinea angajatorului care se raportează la limitele aprobărilor bugetare. În acest mod au fost interpretate dispozițiile Legii 142/1998 de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 14 din 18.02.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii. Prin decizia pronunțată, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art. 1 alin.1 și 2 din Legea 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Deci dacă pentru personalul contractual, există posibilitatea acordării tichetelor de masă în cazul în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă, pentru funcționarii publici tichetele de masă nu se acordă, neexistând o prevedere legală expresă în acest sens, aceste drepturi neputând fi negociate de către această categorie de personal.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin deciziile de soluționare a recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe conform art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Față de aceste considerente Curtea va admite recursurile pârâților iar în baza art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr. 5/CA/8.01.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.03.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /31.03.2008
Dact./01.04.2008/3 ex.
Jud.Fond /
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
