Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1993/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1993
Ședința publică de la 15.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de reclamantul SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE I - în numele și pentru membrii de sindicat, -, A, A, OG, () -, ., A, -, G, TA, I, G, () A, --, C, () A, A, A, CONSTANTA, SCU, -, (), ESCU, ACHE, TA, și de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.989/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.3215/3/CA/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurentul - reclamant SINDICATUL FINNAȚELOR PUBLICE I - în numele și pentru membrii de sindicat și recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul recurentului - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cele două recursuri ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cele două recursuri.
Reprezentantul recurentului - pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat, atât în nume propriu cât și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și motivat, în principal, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. Astfel cum a arătat și în scris, hotărârea instanței de fond nu conține motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția, depășindu-și totodată atribuțiile, pronunțându-se cu privire la constituționalitatea unor acte normative.
Cât privește recursul formulat de reclamant, solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a IX-a in data de 29.01.2009, reclamantii, -, A, A, OG, () -, ., A, -, G, TA, I, G, () A, --, C, () A, A, A, CONSTANTA, SCU, -, (), ESCU, ACHE, TA, ,membrii ai SINDICATULUI FINANȚELOR PUBLICE au chemat in judecata pârâții Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice I, solicitand instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtilor la plata suplimentului postului in cuantum de 25% din salariul de baza și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare in cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 2004 si până la data pronuntarii hotararii,sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre reclamanți.
În fapt, reclamantii au arătat că începând cu 01.01.2004 au avut calitatea de funcționari public în cadrul DGFP I și nu au beneficiat de cele doua drepturi salariale anterior mentionate.
In continuare, reclamantii au prezentat pe larg argumentele in sustinerea drepturilor salariale solicitate, arătând ca suspendarea celor doua categorii de sporuri pe perioada 2001-2005 este neconstitutionala si nelegala.
Paratul Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare in cauza,prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.989/11.03.2009 s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus obligarea pârâtei DGFP I să achite reclamantilor sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 si până la data pronuntarii hotararii,actualizate cu indicele de inflație.A fost respinsa cererea privind acordarea drepturilor și pentru viitor
Pentru a pronunța aceasta soluție,instanta de fond a reținut că art.31 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici statuează asupra dreptului funcționarilor publici la un salariu compus din salariul de baza,sporul de vechime în muncă,suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Faptul suspendării succesive dispozițiilor legale anterior menționate,nu echivalează,în opinia instanței cu negarea în substanță a dreptului funcționarului public la cele două elemente componente ale salariului,ci produce efecte doar cu privire la exercițiul acestora.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs atat reclamantii cat si pârâtii.
În motivare, reclamantii au apreciat hotararea atacata ca lipsita de temei legal,iar motivarea este straina de natura pricinii,de vreme ce s-a retinut ca nu au fost administrate probe în sustinerea acțiunii,precum și lipsa invocarii unui text de lege care să stabileasca cuantumul sporurilor în cuantumul de 25% solicitat de catre acestia.
Pârâții au arătat dispozițiile din Legea 188/1999 referitoare la suplimentului postului și la suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate până la data de 31.12.2006,astfel că neplata acestora către funcționarii publici a avut o justificare în normele legale de suspendare.
Mai mult,dispozițiile legale în vigoare nu stabilesc cuantumul celor două drepturi salariale,astfel că nu se poate aprecia ca reclamantii detin o creanta lichidă.
Analizând recursul pârâților prin raportare la dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ,instanța constată că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art.29 din Legea nr.188/1999 devenit art.31 după republicare, la alin.1 lit.c și d,prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din suplimentul postului și suplimentul gradului.
În perioada 2004 - 2006, aplicarea acestor prevederi a fost suspendată prin OUG 92/2004,aprobată cu modificări și completări prin Legea 76/2005 și prin OG 2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea 417/2006.
Pentru a fi posibilă calcularea celor două suplimente a căror acordare o solicită reclamanții, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale date în aplicarea (executarea) art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea dispozițiilor legale sus menționate.
Se constată că până în prezent nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente, iar acordarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
Acordând aceste drepturi pe cale judecătorească, in lipsa unei reglementari legale prin care acestea să fie definite, ar însemna ca instanța judecătorească să-și aroge drepturi de legiferare, încălcând astfel principiul separațiilor puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României cat și prevederile art. 61 alin. 1 in conformitate cu care cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Curtea, raportându-se și la practica CEDO, apreciază ca in cauză nu se poate invoca nici încălcarea art.l din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale deoarece suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu constituie un bun in înțelesul art. 1 din acest Protocol întrucât pentru cele arătate mai sus, aceste pretenții nu au caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
De astfel, in practica CEDO, o creanța invocata pentru a avea valoarea unui bun in sensul art. 1 din Protocol, trebuie sa fie suficient stabilită pentru a apărea ca exigibile.
Or, atât timp cat aceasta creanța nu poate fi determinată, în lipsa unor dispoziții legale, ea nu respectă condițiile de a fi considerată bun în sensul art. 1 din Protocol.
Curtea are în vedere și faptul că în ședința plenului judecătorilor Secției Contencios Administrativ și Fiscal a din data de 06.04.2009 a fost adoptată soluția de principiu pentru unificarea practicii conform căreia este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prev. de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse,Curtea constată că hotărârea recurata este nelegală,fapt ce impune,în temeiul art.312 alin.3 proc.civ, admiterea recursului,modificarea în tot a sentintei în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În raport de argumentele aratate anterior,recursul reclamantilor apare la nefondat și,în temeiul art.312 alin.1 proc.civ,urmeaza a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE I - în numele și pentru membrii de sindicat, -, A, A, OG, () -, ., A, -, G, TA, I, G, () A, --, C, () A, A, A, CONSTANTA, SCU, -, (), ESCU, ACHE, TA, .
Admite recursul pârâților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,
și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, împotriva sentinței civile nr.989/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.3215/3/CA/2009.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.
Tr.B-09
Jud.SG
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
