Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.719/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, A, G, HG, N, împotriva sentinței civile nr.1158/02.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații-pârâți AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurenților, avocat și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Agenția pentru Protecția Mediului M, care are totodată și calitatea de recurent-reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta recurenților arată că la poziția 39 din lista cu nume aflată pe tabelul comunicat pentru îndeplinirea procedurii cu recurenții s-a strecurat o eroare materială în sensul că numele corect al recurentei este acela de și nu, cum în mod eronat s-a menționat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului, învederând reprezentantei recurenților să pună concluzii și supra excepției prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 01.01.2005 - 30.05.2005.
Reprezentanta recurenților arată că prin nr.OUG 92/2004 s-a dispus suspendarea exercițiului acestor drepturi, ceea ce înseamnă că aceste drepturi nu au fost pierdute, împietând doar asupra valorificării acestora de către subiecții de drept pentru perioada 01.01.2005 - 30.05.2005, motiv pentru care apreciază că instituția prescripției/termenul prescripției nu poate opera/nu curge pentru perioada cât acestea au fost suspendate, sens în care solicită respingerea excepției.
Pe fond, reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Arată că legea nu prevede cuantumul acestor suplimente și depune la dosar practică judiciară (filele 85-105).
Reprezentanta intimatei Agenția pentru Protecția Mediului M solicită admiterea excepției, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.158 din 02.07.208 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, A, G, HG, N, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că drepturile salariale solicitate de către reclamanți reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi salariale prev. de art. 31 alin. 1 pct. c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu pot fi acordate deoarece nu există temei legal pentru individualizarea cuantumului acestor sporuri și condițiile în care se acordă.
A arătat instanța de fond că atunci când reclamanții au menționat că li se cuvin procentul de câte 25 % din salariul de bază, nu au menționat nici un text de lege în care să fie indicat cuantumul acestui spor, iar analogia, respectiv împrumutarea din alte prevederi legale a procentului respectiv, nu este admisibilă deoarece acordarea drepturilor bănești trebuie să fie călăuzită de principiul legalității.
Referitor la suspendarea acordării acestor drepturi pentru un anumit interval de timp, instanța de fond a arătat că aceasta nu are relevanță deoarece nici dacă nu exista suspendarea dreptului, acesta tot nu poate fi cuantificat în lipsa unor criterii legale.
A mai arătat instanța de fond că doar printr-un proiect de lege viitor au fost cuantificate drepturile pretinse.
În privința competenței, instanța de fond a reținut incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999 reținând că pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI a fost chemată în judecată în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în condițiile art. 312 alin. 5.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 3041.pr.civ.
În subsidiar, reclamanții au solicitat modificarea hotărârii atacate, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. cu consecința rejudecării în fond a cauzei și a admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că se impune casarea cu trimitere întrucât instanța de fond nu a pus în discuție părților temeinicia sau netemeinicia solicitării suplimentelor în cuantumul de 25 %.
Cu privire la solicitarea subsidiară de rejudecare a cauzei, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că cele două sporuri salariale sunt prevăzute în dispozițiile Legii nr. 181/1999 și că suspendarea acestora este nelegală și neconstituțională, neproducând astfel efecte legale. Mai mult decât atât, au arătat reclamanții, în prezent normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare.
Au apreciat reclamanții că suspendarea contravine prev. art. 41 și 53 din Constituția României care consacră principiul conform căruia exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns.
Au susținut reclamanții că suspendarea aduce atingere și prev. art. 16 alin. 1 din Constituție care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, cât și a disp. art. 15 alin. 2 din Constituție care consacră principiul neretroactivității legi raportat la aceea că suspendarea pe perioada 2004 - 2006 acestor drepturi s-a făcut prin acte ulterioare datei de 1 ianuarie 2004.
În finalul motivării asupra fondului cauzei, reclamanții au arătat că prin neacordarea drepturilor se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și care consacră principiul conform căruia "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale".
Referitor la cuantumul drepturilor salariale solicitate, reclamanți au arătat că acesta este de 25 % întrucât atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să prevadă un alt cuantum al acestor stimulente, în mod corect instanțele de judecată sesizate cu acțiuni similare au acordat cuantumul general de 25 %.
Au mai susținut reclamanții că acest cuantum de 25 % se impune a fi acordat și pentru considerente care țin de egalitatea în fața autorităților publice și discriminare, atât timp cât o parte din funcționarii publici din țară au câștigat irevocabil dreptul la aceste suplimente în cuantum solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Cu privire la excepția prescripției pentru perioada 2004 - 2005, reclamanții au solicitat respingerea acesteia, arătând că termenul de prescripția nu a curs în perioada în care acordarea acestor drepturi a fost suspendată prin nr.OUG 92/2004.
Pârâtele au solicitat respingerea recursului ( 58 - 60, 62 - 63).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost stabilite prin Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitatilor publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptiei, act normativ prin care au fost modificate și dispzițiile Legii nr. 188/1999, modificare publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21.04.2003.
Prin nr.OUG 92/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.091 din 23.11.2004, cele două drepturi salariale prevăzute la acea dată de art. 29 din Legea nr. 188/1999 în forma și numerotarea în vigoare la data menționată anterior, au fost suspendate (art. 44).
În considerarea disp. art. 53 din Constituția României, suspendarea drepturilor salariale menționate anterior nu poate opera în privința efectelor pe care dispozițiile legale ce le conțin le pot produce. "art. 53: Restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrânsnumai prin legeși numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporțională cu situația care a determinat-o, sa fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Suspendare nejustificată a dreptului determină o restrângere nejustificată a exercițiului dreptului și implicit privarea nejustificată a titularului dreptului de posibilitatea exercitării acestuia.
În speță, suspendarea realizată prin nr.OUG 92/2004 nu își poate produce efectele.
Suspendarea dreptului salarial se putea realiza numai prin lege, ceea ce nu s-a realizat în această situație, suspendarea fiind dispusă printr-o ordonanță de urgentă, act normativ inferior legii, conf. art. 4 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Prin acte normative ulterioare Guvernul a perpetuat starea de inactivitate a acelor dispoziții legale, fapt ce a impiedicat nejustificat acordarea acelor drepturi salariale persoanelor indreptățite, până în prezent.
Sub acest aspect actiunea introductivă este admisibilă.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este însă admisibilă parțial în prezenta cauză.
Reclamanții au solicitat acordarea drepturilor începând cu data de 01.01.2004.
În condițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctiva, dreptul la acțiune vînd un obiect patrimonial poate fi exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii raportului juridic de drept material ce generează dreptul la acțiune în instanța de judecată.
Așa cum s-a arătat anterior, cele două suplimente au fost introduse în Legea nr. 188/1999 începând cu data de 24 aprilie 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003.
Suspendarea dreptului a intervenit la data de 23 2004, data publicării nr.OUG 92/2004 în Monitorul Oficial și care este data intrării în vigoare a nr.OUG 92/2004, conf. art. 11 al. 2 din Legea nr. 24/2004, unde se arată că:" Ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera competenta sa fie sesizata, daca in cuprinsul lor nu este prevazuta o data ulterioara."
De la data suspendării dreptului subiectiv, s-a suspendat și dreptul material la acțiune pentru obținerea drepturilor în instanță.
Reclamanții au înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 30 mai 2008.
Pentru intervalul de timp anterior datei de 23 2004, curs însă termenul de prescripție.
Referitor la procentul propriu-zis solicitat a fi acordat de către reclamanți, Curtea constată că nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Reclamanții au solicitat acordarea sporurilor salariale până la încetarea raporturilor de serviciu pentru fiecare dintre ei.
Această solicitare apare ca fiind nejustificată, motivată în principal de faptul că stabilește drepturi și pentru viitor, fără a avea în vedere că există posibilitatea unor modificări legislative în privința salarizării funcționarilor publici și care altfel nu și-ar mai putea găsi aplicarea dacă instanța ar dispune acordarea unor drepturi până la încetarea raportului de serviciu.
Se vor acorda suplimentele și pentru viitor, în considerarea celor menționate și pentru a se crea posibilitatea acționării imediate a eventualelor modificări legislative ce ar putea avea loc în salarizarea funcționarilor publici.
Nu se impune casarea cu trimitere a prezentei hotărâri întrucât instanța de fond a arătat în considerentele hotărârii atacate care este motivul pentru care nu se impune acordarea sporului în procent de 25 % respectiv faptul că ar încălca principiul legalității.
Sub acest aspect, hotărârea instanței de fond este motivată, fiind exprimate considerentele care au determinat soluția pronunțată în cauză.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamanți, sentința recurată va fi modificată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință, se va admite în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, constatându-se ca fiind prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 2004.
De asemenea, Curtea va obliga pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective precum și cu începere de la data de 20 2008 și pentru viitor.
Acțiunea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata drepturilor salariale în cuantum de 25% din salariul de bază va fi respinsă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, A, G, HG, N, împotriva sentinței civile nr. 1.158 din 2 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică și, rejudecând, admite în parte cererea de chemare în judecată și în consecință:
Admite în parte excepția prescripției dreptului la acțiune.
Constată prescrise drepturile salariale solicitate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 22 2004.
Admite în parte cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 23 2004 și până la data pronunțării prezentei decizii, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtele să achite reclamanților drepturile salariale prevăzute de art. 31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 începând cu data de 20 2008 și pentru viitor.
Respinge acțiunea reclamanților de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale în cuantum de 25% din salariul de bază.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./25.11.2008.
Jud.fond: Șt..
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
