Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.131/2009
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții și intervenienții în nume propriu, B, G, A, A, -, U, G, G, R, T, G, G, A, G, A, A, -, A, recurent, AS, G, A, A, G, G,
împotriva sentinței civile nr. 683/18.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații: MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN C, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.06.2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 683 din 18 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 23.01.2005 și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamanții:, B, G, A, A, -, U, G, G, R, T, G, G, A, G, A, A, -, A, AS, G, A, A, G, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Prin aceeași sentință, s-a respins ca nefondată cererea reclamanților de acordare a drepturilor salariale reprezentând sporul de 30% pentru perioada 23.01.2005 și până în prezent.
Aflându-se în rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Astfel, analizând, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 raportat la prevederile art. 166. muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau in parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani, de la data la care drepturile erau datorate.
Nefiind invocat vreun motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției extinctive, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților privitor la drepturile salariale reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută neachitată pe perioada 01.09.2002-23.01.2005, este prescrisă.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea formulată pentru perioada 23.01.2005 și până în prezent este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici ai C, arătând că au fost desemnați în calitate de organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin al cu avizul Procurorului general.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002, pot beneficia de un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară brută ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA. Acest articol care prevedea acordarea sporului a fost abrogat în mod expres potrivit art. 41 lit. e din nr.OUG 27/2006.
În ceea ce privește discriminarea invocată, prin Hotărârea 419/27.11.2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat că nu există un tratament discriminatoriu potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000, între ofițerii de poliție mutați în cadrul și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, deoarece există o justificare obiectivă a diferențierii salariale ca urmare a specificului activității.
Mai mult decât atât, a apreciat tribunalul, acțiunea formulată apare ca nefondată, în raport de caracterul obligatoriu al deciziei nr. 1.325 din 04.12.2008 a Curții Constituționale.
Prin decizia menționată, obligatorie conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, s-a statuat că dispozițiile <LLNK 12000 137131 301 0 34>Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin urmare, tribunalul, constatând că în mod evident prev. nr.OUG 43/2002, sunt aplicabile numai ofițerilor de poliție judiciară detașați la, neincluzându-i pe reclamanți, beneficiari ai unui act normativ special în materie de salarizare, nu poate extinde dispozițiile legale invocată la alte categorii profesionale decât cele prevăzute în ipoteza normei juridice ca efect al unei pretinse fapte de discriminare.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că cererea formulată este nefondată, motiv pentru care a respins-i conform dispozitivului mai sus citat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții și intervenienții, B, G, A, A, -, U, G, G, R, T, G, G, A, G, A, A, -, A, AS, G, A, A, G, G, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții solicită să se constate că s-a creat o situație discriminatorie prin acordarea unui spor de 30% din salariul de bază doar unor ofițeri de poliție și anume doar celor detașați la, astfel încât reclamanții au fost defavorizați și nu au beneficiat de acest spor deși făceau parte din poliția judiciară și prestau același gen de muncă, solicită anularea situației creată prin obligarea pârâților la efectuarea retroactivă a mențiunilor corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților, în sensul acordării și acestora a sporului de 30 % prevăzut de art. 28 din nr.OUG 43/2002.
Reclamanții solicită obligarea pârâtei de rândul 3, C, la plata către reclamanți și intervenienți a unor despăgubiri constând în contravaloarea drepturilor bănești reprezentând sporul de 30 % din salariul de bază lunar, pe perioada 1 septembrie 2002 (data intrării în vigoare a nr.OUG 43/2002) și până în prezent cu plata dobânzii legale aferente respectiv dobânda de referință a, în temeiul art. 21 din nr.OG 137/2000.
Mai solicită obligarea pârâților de rândul 1 și 2 să cuprindă în bugetul propriu și să vireze C sumele necesare plății acestor drepturi bănești de care au fost privați reclamanții și intervenienții prin situația discriminatorie creată; obligarea pârâtului de rândul 4 să includă într-o rectificare a bugetului pe anul 2008 și să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor menționate mai sus.
Reclamanții recurenți consideră hotărârea atacată ca fiind netemeinică și legală, întrucât instanța de fond a respins acțiunea formulată fără a judeca cauza pe fond, pronunțând o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii.
Prejudiciul pretins nu poate fi evaluat decât după ce se constată existența unei discriminări.
Termenul de prescripție al cererii privind repararea prejudiciului curge de la data în care se constată faptul că există o discriminare ce necesită reparare.
În ceea ce privește categoria socială a reclamanților și a existenței unei discriminări directe a acestora pentru calcularea unui eventual termen de prescripție se poate lua în considerare că data de referință dată la care puteau lua la cunoștință despre situația de discriminare a categoriei lor profesionale în ceea ce privește aceste drepturi salariale ce nu le-au fost recunoscute și lor.
Având în vedere cele expuse mai sus, consideră recurenții că se află în termenul de prescripție și sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului integral pentru toată perioada în care au fost discriminați, iar instanța în mod nelegal nu a avut în vedere situația specială în care se aflau în momentul în care a admis excepția prescripției invocate prin întâmpinare de către pârâți.
Se mai arată de către recurenți că nu au pretins niciodată că ar avea calitatea de organe de cercetare penală detașate la, ei solicitând să se constate faptul că au fost discriminați față de persoanele care au această calitate și pe cale de consecință să se elimine situația discriminatorie creată prin nr.OG 43/2002 și să se repare prejudiciul suferit, prejudiciu constând în contravaloarea sporului de 30 % care nu a fost acordat categoriei defavorizate a reclamanților, actualizat cu dobânda legală la data plății efective.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă în cadrul acțiunilor întemeiate pe nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare se arată fără nici un dubiu chiar în norma legală invocată care sunt persoanele care au calitate procesuală activă.
În conformitate cu art. 2 din nr.OG 137/2000 (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin (1) fată de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
De asemenea, în cuprinsul art. 3 se arată faptul că "dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private precum și instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește: condițiile de încadrare în muncă, criteriile și condițiile de recrutare și selectare, criteriile pentru realizarea promovării, accesul la toate formele și nivelurile de orientare profesională, de formare și perfecționare profesională".
Art. 4 din nr.OG 137/2000 arată că "în înțelesul prezentei ordonanțe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare".
Reclamanții și intervenienții dacă se consideră lezați în vreunul din drepturile enumerate mai sus și protejate atât prin nr.OG 137/2000, cât și prin normele constituționale, Directivele Consiliului Europei nr. 2000/43/CE și 2000/78/CE și CEDO au dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru a solicita să se constate dacă există sau nu pretinsa discriminare și dacă da pot solicita repararea prejudiciului suferit. Instanța de judecată nu are dreptul să îngrădească accesul la justiție a nici unei persoane fizice sau juridice care pretinde că a suferit un prejudiciu prin discriminare.
Calitatea procesuală activă conform nr.OG 137/2000 și a textelor legale citate mai sus are orice persoană fizică sau juridică care se consideră discriminată în vreun fel, ori aceștia se încadrează întocmai în această categorie și au solicitat constatarea unei stări de discriminare create prin nr.OG 43/2002, motivând acțiunea și arătând de ce anume se consideră discriminați și au făcut dovada faptului că se încadrează în categoria de personal care are aceleași atribuții cu categoria de personal căreia i se acord un spor de 30 % însă lor nu li se acordă.
În conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă justificarea calității procesuale active și pasive este în sarcina reclamantului în temeiul art. 112 Cod procedură civilă, ori prin cererea acestora au indicat în mod clar, încă din cuprinsul petitului 1 că solicită constatarea faptului că s-a creat o stare discriminatorie și eliminarea acestei stări prin admiterea pretențiilor formulate.
Instanța de judecată era datoare să verifice calitatea procesuală activă prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de către reclamanți, motive clare după cum reiese chiar din cuprinsul hotărârii atacate, și nu prin prisma altor motive străine de natura pricinii.
În ceea ce privește fondul cauzei arată că își susțin în totalitate motivele de fapt și de drept invocate prin cererea introductivă și solicită ca în situația rejudecării cauzei să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamanții solicită prin prezenta acțiune constatarea existenței unei situații discriminatorii acordarea unor despăgubiri și restabilirea situației anterioare și nu aplicarea textului legal al nr.OG 43/2002 prin acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de lege. Într-adevăr cuantumul despăgubirilor solicitate este precizat ca fiind în procent de 30 % din salariul fiecărui reclamant pentru perioada solicitată (cuantum care a fost dovedit prin prisma acordării unor drepturi salariale preferențiale categoriei favorizate) însă natura juridică a pretențiilor este cea a despăgubirilor prevăzute de art. 27 din nr.OG 137/2000 nu drepturi salariale.
Analizând recursul formulat prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. a actelor si lucrarilor dosarului, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Astfel, cu privire la exceptia de prescriptie a dreptului material la actiune, prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor legale incidente. Astfel, conform art 1 si 3 din Decretul 167/1958 raportat la prevederile art. 166 din Codul Muncii, dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea totala sau partiala a obligatiilor de plata se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate. In conditiile in care in cazul concret dedus judecatii nu exista vreun caz de intrerupere sau suspendare a dreptului material la actiune, exceptia a fost in mod intemeiat admisa.
Contrar celor sustinute prin cererea de recurs, termenul de prescriptie a inceput sa curga la data nasterii dreptului la actiune si in nici un caz dreptul la actiune nu s-a nascut la data de publicarii in Monitorul Oficial a unei decizii a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau de la data pronuntarii unei decizii de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, deoarece reclamantii recurenti nu pretind acest drept in baza hotararii judecatoresti enuntate, ci fiind vorba despre o pretinsa obligatie cu executare succesiva constand in acordarea unui spor lunar care sa se adauge salariului lunar, termenul de prescriptie a inceput sa curga pentru fiecare luna in care acest spor trebuia acordat de la data incasarii salariului fara acest spor.
Cu privire la temeinicia cererii de chemare in judecata avand ca obiect pretentiile reclamantilor pentru intervalul pentru care nu a operat prescriptia, instanta de recurs apreciaza faptul ca solutia instantei de fond este de asemenea legala si temeinica. Astfel, in mod corect a retinut prima instanta faptul ca reclamantii recurenti sunt ofiteri de politie judiciara si isi desfasoara activitatea in cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului In raport de calitatea pe care o au, reclamantii recurenti sunt salarizati conform normelor cuprinse in OG38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor si in nici un caz prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, asa cum in mod gresit apreciaza acestia.
Asa cum s-a retinut de catre prima instanta, ofiterii si agentii de politie detasati in cadrul DNA beneficiau de un spor la salariu de 30%,pentru activitatea specializata de combatere a infractiunilor de coruptie, Aceste dispozitii au fost insa abrogate la data de 29.03.2006, prin art. 41 lit. e din OUG 27/2006.
Cererea de chemare in judecata a reclamantilor recurenti a fost intemeiata pe dispozitiile art. 27 din OG 137/2000 privind prevenirea sanctionarii tuturor formelor de discriminare, republicata, care permite oricarei persoane care se considera discriminata sa se adreseze instantei de judecata pentru acordarea de despagubiri si anularea situatiei create prin discriminare. Situatia reclamantilor recurenti nu vizeaza insa un act material, o fapta de discriminare, ci,discriminarea, creata de catre o anumita prevedere legala, in concret art. 28 alin. 5 din OUG43/2002. In cazul concret dedus judecatii este vorba despre doua categorii de politisti, dintre care doar uneia i s-a recunoscut un drept printr-un act normativ, pe cand discriminarea in sensul OG 137/2000 vizeaza nerecunoasterea unui drept fundamental sau a unui drept instituit de lege, or tocmai ca legea nu le recunoaste reclamantilor recurenti acest drept.
Principiul nediscriminarii presupune aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor aflate in situatii identice. In cazul concret analizat acest principiu nu este incalcat doarece este vorba despre doua categorii de politisti care nu se afla in situatii identice, deoarece poate exista o diferenta de tratament ca urmare a detasarii unei persoane, justificata de modificarea raporturilor de munca. Problema aplicarii unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoane care fac parte din aceeasi categorie, iar politistii din cadrul IPJ C sunt o categorie distincta fata de categoria politistilor detasati la DNA, care se afla intr-o situatie juridica diferita.
Mai mult, respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate se justifica si prin prisma dispozitiilor deciziei 819/3.07.2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a decis cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG137/2000, concluzionandu-se ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, In consecinta, chiar daca ar retine existenta unei discriminari care in cazul concret dedus judecatii nu exista, instanta nu ar putea adauga la lege si sa extinda acordarea unui drept la o categorie sociala pe care actul normativ nu il vizeaza, deoarece s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat.
Trebuie precizat in acest context si faptul ca, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a pronuntat cu privire la situatia invocata si a retinut ca nu exista discriminare, deoarece,diferentierea de salarizare nu are un caracter arbitrar, fiind determinata pe baza unor criterii obiective care nu au un caracter discriminatoriu. impotriva coruptiei, ca scop legitim, trebuie si este sustinuta de un corp de profesionisti care au nevoie de conditii speciale in ceea ce priveste exercitarea atributiilor si salarizarea lor, (a se vedea in acest sens Hotararile 271/5.09.2007 si 419/27.11.2007 a ).
Pentru toate aceste motive, in baza art. 312 alin. 1, recursul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, B, G, A, A, -, U, G, G, R, T, G, G, A, G, A, A, -, A, AS, G, A, A, G, G, împotriva sentinței civile nr. 683 din 18 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex./16.07.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
