Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.030

Ședința publică din 17 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș

- -

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S, precum și recursul formulat de către pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, împotriva Sentinței civile nr. 337 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - spor de stabilitate 20%.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.

Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursurile sunt declarate și motivate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate cu intimații, o dată cu citația.

În dimineața acestei zile, 17 iunie 2009, înainte de luarea cauzei a sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea reclamanților intimați și.

Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 337 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ și DIRECȚIA GENERALĂ DE STATISTICĂ și excepția privind lipsa procedurii prealabile invocate de acestea precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Institutul Național de Statistică.

Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamanților și și au fost obligate pârâtele Institutul Național de Statistică B și Direcția Județeană de Statistică S la plata în solidar către reclamanți a sporului de stabilitate de 20% calculat la salariul de bază pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006, raportat la tranșa de vechime în muncă, suma fiind actualizată cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin acțiunea lor, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Institutul Național de Statistică B și Direcția Județeană de Statistică S, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de stabilitate, în raport de salariul de bază și tranșa de vechime în instituție pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006.

În motivarea acțiunii s-a arătat că au avut calitatea de funcționari publici, având raporturi de serviciu cu pârâta de rândul I și nu au beneficiat de sporul de stabilitate prevăzut de art.4 pct.1 alin.1 din Legea nr.433/2004.

Prin întâmpinarea sa, pârâta Direcția Județeană de Statistică a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru plata sumei reprezentând sporul de stabilitate pentru perioada 01.01.2005 - 19.01.2006, excepția privind lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii întrucât plata acestui spor a fost suspendată pe anii 2005 - 2006 din lipsă de fonduri bugetare (7,8).

Prin întâmpinarea sa (17 - 19), pârâta Institutul Național de Statistică a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică deoarece Direcția Județeană de Statistică S este instituție publică cu personalitate juridică și buget propriu, prin urmare reclamanții nu au raport de serviciu cu Institutul Național de Statistică.

De asemenea, pârâta de rândul II a invocat excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru plata sumei reprezentând sporul de stabilitate pentru perioada 01.01.2005 - 19.01.2006, în cauză nefăcându-se dovada unei întreruperi a cursului prescripției și excepția privind lipsa procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, deoarece nu s-au alocat fonduri pentru plata acestui drept.

Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele:

Excepțiile invocate au fost respinse, cu motivarea că pe perioada suspendării, termenul de prescripție nu curge, că nu este necesară plângerea prealabilă, în raport de obiectul acțiunii, iar pârâtul de rând I are calitate procesuală pasivă, deoarece această instituție este organ al administrației de stat aflat în subordinea Guvernului, având calitatea de ordonator secundar de credite.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Reclamanții au fost salariați ai Direcției Județene de Statistică S, având calitatea de funcționari publici.

Caracterul confidențial al datelor statistice cu care aceștia operează în cadrul activității pe care o desfășoară, respectiv obligația păstrării confidențialității acestor date sunt consacrate prin art. 1 din nr.OG 9/1992 și art. I, pct. 12 din nr.OG 71/2004.

Acestei obligații impuse salariaților îi corespunde o obligație corelativă a angajatorului de a achita reclamanților un drept salarial decurgând din impunerea acestei obligații legale, care, în tăcerea legii, trebuie apreciat ca fiind în cuantum de 20%, ca în cazul altor categorii de funcționari publici și statuând în echitate.

În privința sporului de stabilitate, instanța reține că potrivit art. 41din nr.OG 9/1992 (introdus prin Legea 433/2004) reclamanții beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20%, calculat la salariul de bază, raportat la tranșa de vechime a fiecăruia.

Aplicarea acestor prevederi a fost ulterior suspendată (pentru anul 2005 prin nr.OG 9/2005 și pentru anul 2006 prin nr.OG 3/2006).

Suspendarea unui drept nu echivalează însă cu anularea sau desființarea a însuși dreptului.

În cauză, dreptul reclamanților la plata sporului de stabilitate este un drept născut în baza legii, un drept câștigat derivând dintr-un raport de muncă. Potrivit Constituției (art.53) restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesar, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să nu aducă atingere dreptului.

Cum actele normative prin care s-a dispus suspendarea și-a încetat aplicabilitatea, dispozițiile art. 41din nr.OG 9/1992 au redevenit incidente.

În acest fel, au fost obligați în solidar pârâții la plata către reclamanți a sporului de stabilitate de 20% calculat la salariul de bază pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006, raportat la tranșa de vechime în muncă, sumă ce se va fi actualizată cu rata inflației.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ

Prin recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S, s-a solicitat modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului pârâta arată, în primul rând, că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care, șa cum a fost consemnat în dispozitiv, reclamantul va primi, în mod nelegal, plata sporului de stabilitate de 20%, care nu este conform cu tranșa sa de vechime în instituție, acesta având dreptul la sporul de stabilitate în procent de 15% din salariul de bază.

Totodată, se solicită a se constata că în petitul cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat plata sporului de stabilitate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006, în raport cu salariul de bază și tranșa de vechime în instituție", nu plata sporului de stabilitate de 20%", așa cum s-a consemnat în dispozitiv.

Referitor la respingerea excepției privind lipsa calității procesual pasive a Institutul Național de Statistică, pârâta apreciază că aceasta este nefondată și neîntemeiată.

Astfel, Institutul Național de Statistică în mod nelegal a fost obligat în solidar cu Direcția Județeană de Statistică S la plata către reclamanți a sporului de stabilitate.

Institutul Național de Statistică are calitatea de ordonator secundar de credite, nu de angajator, prin urmare, Direcția Județeană de Statistică S este singura persoană juridică obligată în acest raport juridic de drept substanțial, iar conducătorul acesteia în calitatea sa de ordonator terțiar de credite are obligația să dispună toate măsurile care se impun, pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Pe fond, pârâta a apreciat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii care sunt străine prezentei cauze.

Astfel, ținând cont că instanța a fost investită cu cererea reclamanților de a obliga pârâții (S și ) să le plătească sporul de stabilitate în funcție de salariul de bază și treapta de vechime în instituție, motivarea instanței pe fondul cauzei analizează caracterul confidențial al datelor statistice cu care operează salariații S, apreciind că acestei obligații îi corespunde obligația angajatorului de-a achita reclamanților un drept salarial în cuantum de 20%, o motivare total străină de natura cauzei.

În mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de către reclamanți privind plata sporului de stabilitate pe anii 2005 - 2006, deoarece, legea bugetului de stat pe anul 2008 și 2009, deși alocă fonduri cu destinația acordării sporului de stabilitate, nu dispune cu privire la plata sumelor restante, aferente perioadei cât a fost suspendat acest drept, prin urmare, instituția pârâtă nu are temei legal pentru asigurarea în bugetul propriu a sumelor solicitate.

O ultimă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța nu a motivat actualizarea sumelor de plată cu rata inflației, de la data nașterii obligației până la data plătii efective și nici nu s-a pronunțat asupra apărărilor pe care le-a formulat în întâmpinare, prin care a susținut că actualizarea cu rata inflației ar opera de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plătii efective.

Motivele de recurs formulate de cel de-al doilea pârât sunt identice, aducând aceleași critici de nelegalitate hotărârii recurate.

Analizând recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:

Reclamanții și au chemat în judecată pârâții Institutul Național de Statistică B și Direcția Județeană de Statistică S, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de stabilitate, în raport de salariul de bază și tranșa de vechime în instituție pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2006.

Dreptul la plata acestui spor de stabilitate a fost instituit prin art. 4 indice 1 din OG nr.9/1992, astfel cum a fost modificată și completată prin OG nr. 71/2004, aprobată prin Legea nr. 433/2004.

Prin art. 15 din nr.OG 9/2005 s-a prevăzut că plata acestor drepturi se suspendă pentru anul 2005, suspendare ce a fost menținută în anul 2006 de art. 27 din nr.OG 3/2006.

În raport de aceste incidente legislative, prima instanță a apreciat în mod corect că dreptul la acțiune al reclamanților nu poate fi considerat ca născut decât la momentul încetării oricărei suspendări, astfel încât a respins, justificat, excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada ianuarie 2005 - 19.01.2006.

Pe fond, recurentele-pârâte critică sentința pronunțată, considerându-se că plata sporului de stabilitate s-a dispus în mod nelegal.

Chiar dacă sunt fondate susținerile din recurs conform cărora sporul de stabilitate nu a fost instituit în considerarea obligației păstrării confidențialității datelor statistice, ci pentru a se stimula stabilitatea angajaților, aceste aspecte nu au nicio relevanță pentru aprecierea legalității hotărârii, în condițiile în care aceste drepturi bănești au fost instituite prin lege, conform celor mai sus arătate.

Reclamanții au avut calitatea de funcționari publici, iar în perioada în litigiu au fost salariații pârâtei S, astfel încât s-au prevalat de disp. art. 4 indice 1 din OG nr. 9/1992.

Pârâtele-recurente apreciază că această categorie de drepturi nu reprezintă drepturi și libertăți fundamentale ale căror exercițiu ar putea fi restrâns doar în situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție, iar în condițiile în care nu există credite aprobate pentru plata sumelor, sentința este nelegală.

Curtea consideră însă că, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin simpla împrejurare că el a fost suspendat sau că nu există fonduri și credite bugetare aprobate. Având în vedere că cele solicitate reprezintă drepturi salariale, sunt incidente dispozițiile Codului Muncii, respectiv art. 295 alin. 2 și art. 38, ca reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, care sunt imperative și care statuează că: "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. "

Acest text trebuie coroborat cu prevederile art. 53 alin. 1 din Constituția României, care, contrar susținerilor din recurs, sunt de aplicabilitate generală.

Fiind stabilite aceste repere, nu au fost aduse de către pârâte argumente pertinente care să justifice neacordarea sumelor cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât o suspendare perpetuă este inadmisibilă, întrucât ar echivala, practic, cu lipsirea de conținut a unei drept, prevăzut de lege în favoarea petenților, care trebuie să se bucure de drepturile care au fost legiferate, dar care nu s-au acordat efectiv.

Acestea sunt argumentele pentru care Curtea a apreciat că plata sporului de stabilitate trebuie făcută în favoarea reclamanților, ulterior expirării duratei suspendării.

Recursurile vor fi însă considerate parțial fondate în privința cuantumului care a fost acordat de către prima instanță, în condițiile în care sunt incidente prev. art. 304 pct. 6.pr.civ.

Astfel, potrivit art. 41din nr.OG 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, cu modificările și completările ulterioare, reclamanții beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20%, calculat la salariul de bază, raportat la tranșa de vechime, însă, tribunalul, în dispozitiv, a obligat pârâtele la plata către reclamanți a sporului de stabilitatede 20%din salariul de bază, raportat la tranșa de vechime în muncă.

Or, în motivele de recurs se relevă că, așa cum a fost consemnat în dispozitiv, reclamantul va primi, în mod nelegal, plata sporului de stabilitate de 20%, care nu este conform cu tranșa sa de vechime în instituție, acesta având dreptul la sporul de stabilitate în procent de 15% din salariul de bază.

De altfel, modul în care prima instanță a soluționat cauza este contrar chiar solicitărilor exprese ale reclamanților.

Un alt motiv de nelegalitate este legat de dispoziția tribunalului dea se plăti reclamanților sporul de stabilitate, în solidar.

Chiar dacă în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național de Statistică, raportat la faptul că acesta are calitatea de ordonator secundar de credite, astfel încât trebuia să-și aducă la îndeplinire atribuțiile prevăzute de textul art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, iar obligația espectarea legii, în sens larg, se impune tuturor organelor din structura Secretariatului General al Guvernului, indiferent dacă acestea sunt ordonatori principal, secundari sau terțiari de credite, aceasta nu echivalează cu obligația plății în solidar a sumelor datorate, în lipsa unui temei legal expres prin care să se instituie această excepție de la principiul divizibilității obligațiilor.

în judecată a acestei părți este justificată, întrucât hotărârea pronunțată devine opozabilă tuturor pârâților, fiecare dintre aceste instituții fiind ținute a aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în cererea introductivă.

Acestea sunt considerentele pentru care, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312.pr.civ. recursurile vor fi admise, fiind apreciate parțial întemeiate, sentința va fi modificată în parte, iar pârâtele vor fi obligate, în limita competențelor lor legale, să plătească reclamanților sporul de stabilitate pentru perioada 1.01.2005-31.12.2006, calculat la salariul de bază, în funcție de tranșa de vechime a fiecăruia dintre cei doi reclamanți, fiind menținute celelalte dispoziții.

Pentru a dispune astfel, Curtea a aluat în considerare și împrejurarea că nu este întemeiată susținerea referitoare la nelegalitatea dispoziției de actualizare a sumei datorate cu indicele inflației, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a prev. art. 1.082 Cod civil, aceasta fiind modalitatea cea mai eficientă de reparare a prejudiciului suferit de către reclamant prin neplata sporului, în perioada în care acordarea acestuia a fost suspendată.

Nu are, astfel, nici o relevanță faptul că pârâtele nu au o culpă pentru neacordarea acestor sume, temeiul obligației de actualizare constituindu-l hotărârea fondului, care trebuie pusă în aplicare ca atare.

În baza prev. art. 276.pr.civ. dată fiind admiterea doar în parte a recursurilor exercitate de către cele două pârâte, ele vor fi obligate, în solidar, să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată parțiale în recurs de câte 100 lei, constând în onorariu avocațial ( 17).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B împotriva sentinței civile nr. 337 din 27 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamanții și și obligă pârâtele DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ S și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B, în limita competențelor lor legale, să plătească acestora sporul de stabilitate pentru perioada 1.01.2005-31.12.2006, calculat la salariul de bază, în funcție de tranșa de vechime a fiecăruia dintre cei doi reclamanți.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Obligă pârâtele, în solidar, să plătească fiecărui reclamant suma de câte 100 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER

- - - - - - ---

Red./16.07.2009

Dact./3 ex./ Jud.fond:

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj