Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 2/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Sentința nr. 2/ Dosar Nr-
Ședința public din 08 ianuarie 2010
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Raluca Popa
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Turismului, Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Brașov și Agenția Județeană de Prestații Sociale B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 08 ianuarie 2010.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Turismului și Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Brașov ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 322/9.04.2009 și a Ordinului nr. 731/13.07.2009 emise de angajatorul Ministerul Turismului, să se constate că în conformitate cu art. 51 lit. a din Codul Muncii contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și pârât este suspendat începând cu data de 18.04.2009 pentru concediul de creștere a copilului până la doi ani, să se dispună obligarea pârâtului la plata contribuțiilor sociale aferente drepturilor salariale în lei și în valută încasate de reclamantă până la data de 18.04.2009, să se constate că începând cu data de 18.04.2009 reclamanta este îndreptățită să beneficieze de indemnizația de maternitate raportat la veniturile impozabile realizate.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 27.06.2007 a fost angajată în cadrul Ministerului Turismului pentru postul de șef birou clasa a II-a în străinătate, sens în care s-a încheiat și contractul individual de muncă nr. 84/27.06.2007.
Prin Ordinul nr. 578/27.06.2007 emis de angajatorul Ministerul Turismului s-a dispus ca reclamanta să își desfășoare activitatea la biroul de promovare și informare din.
Începând cu data de 18.04.2009 reclamanta a solicitat suspendarea contractului de muncă pentru creșterea copilului până la doi și după această dată a revenit în țară pentru a rămâne în concediu.
Reclamanta a precizat că a întreprins demersurile necesare pentru obținerea indemnizației de maternitate. Între acestea a solicitat angajatorului completarea adeverinței impuse de art.6 alin.5 din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 148/2005 adeverință care a fost emisă de angajator la data de 2.07.2009.
Reclamanta a menționat că adeverința primită a fost incompletă și cuprindea dispoziții contradictorii din care rezulta pe de o parte că în perioada în care a fost detașată angajatorul nu a plătit contribuțiile sociale aferente, iar pe de altă parte că s-au achitat aceste contribuții în țară.
Reclamanta a mai arătat că prin Ordinul nr. 731/13.07.2008 s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă de la acea dată deși cererea formulată în acest sens datează din 18.04.2009, iar în adeverința emisă de angajator se prevede că din 18.04.2009 se află în concediu pentru creșterea copilului.
În susținerea acțiunii reclamanta a invocat prevederile art. 61 lit.a și art. 41 și 42 din Codul Muncii, Ordonanța Guvernului nr. 148/2005 modificată prin Legea nr. 257/2008.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar contractul individual de muncă nr. 84/27.06.2007, fișa postului, Ordinul nr. 578/27.06.2007, Ordinul nr. 882/28.08.2007, cererea formulată de reclamantă la data de 14.04.2009, adeverința nr. 1647/27.07.2009, Ordinul nr. 731/13.07.2009 și ordinul nr. 322/9.04.2009.
Prin sentința civilă nr. 1602/M/19.11.2009 Tribunalul Brașov - secția civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov reținând că ordinele atacate sunt acte unilaterale cu caracter individual emise de o autoritate publică astfel încât potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă și art. 10 din Legea nr. 554/2004 competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub același număr respectiv -.
Prin încheierea din 6 ianuarie 2010 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov.
Analizând potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă această excepție, instanța constată că este întemeiată.
Între reclamanta, în calitate de salariat și pârâtul Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, în calitate de angajator, s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 84/27.06.2007.
Prin Ordinul nr. 578/27.06.2007 emis de Ministrul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale reclamanta a fost încadrată cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în funcția de referent grad IV, în cadrul Direcției Generale Promovare Turistică.
La data de 14.04.2009 reclamanta în calitate de angajată a solicitat suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 18.04.2009, în conformitate cu art.51 lit.a din Codul Muncii.
Prin Ordinul nr. 731/13. 07.2009 emis de Ministrul Turismului reclamanta a fost încadrată cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în funcția de referent de specialitate gradul IV în cadrul Direcției Generale Marketing și Relații Internaționale - Serviciul Marketing și Reprezentanță.
Prin Ordinul nr. 332/9.04.2009 emis de Ministrul Turismului s-a aprobat rechemarea reclamantei la, pe o perioadă nedeterminată începând cu data de 15 aprilie 2009 și s-a stabilit că salariul acesteia va fi cel din contractul individual de muncă, la care se adaugă sporurile și celelalte drepturi de natură salarială prevăzute de lege.
Instanța constată că natura juridică a litigiului este de dreptul muncii, raporturile încheiate între reclamanta și pârâtul Ministerul Turismului fiind raporturi de muncă prevăzute în contractul individual de muncă și actele adiționale la acest contract.
Faptul că angajatorul este o autoritate publică centrală nu determină în mod direct calificarea litigiului ca fiind unul de contencios administrativ.
Actele atacate de reclamantă sunt emise de Ministerul Turismului în calitate de angajator fiind similare actelor emise de orice alt angajator. Pretențiile solicitate de reclamantă derivă din drepturile de asigurări sociale astfel că în mod corect reclamanta a învestit inițial cu soluționarea cererii sale un complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției civile a Tribunalului Brașov.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 159 pct.2 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, Curtea în temeiul art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov - secția civilă.
Constatând ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 20 pct.2 și art.22 alin.3 Cod procedură civilă instanța va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul în B,-, jud. B în contradictoriu cu pârâții Ministerul Turismului, cu sediul în-, sector 1 B, Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie cu sediul în B,-, jud. B și Agenția Județeană de Prestații Sociale B cu sediul în B,-, jud.
Declină competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov - secția civilă.
Constată ivit conflict negativ de competență și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2010.
Președinte Grefier
- - - - -
Red./4.03.2010
Dact./8.03.2010/ 6ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția de Contencios Administrativ și Fiscal
Dosar Nr-
CĂTRE
Înalta Curte de Casație și Justiție
lăturat vă înaintăm dosarul nr- al Curții de Apel Brașov, conținând un nr. 13 file, la care se află anexat dosarul nr- al Tribunalului Brașov, întrucât prin sentința nr.2 din 8 ianuarie 2010 s- admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa acțiunea formulată de reclamanta, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov - secția civilă, s-a constatat ivit conflict negativ de competență sesizându-se Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Raluca Popa
