Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
D EC IZIA nr. 927
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții -a, C, C, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Primăria comunei de Târg, județul P, împotriva sentinței nr. 134 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Local al comunei de Târg și Primarul comunei de Târg, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți -a, C, C, și, reprezentați de avocat în substituirea avocatului din Baroul Prahova, lipsind intimații-pârâți Consiliul Local al comunei de Târg și Primarul comunei de Târg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că recurenții-reclamanți nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii așa cum a fost ea precizată, și nici nu a motivat soluția raportat la motivul acțiunii, situație față de care, solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Prin sentința nr. 134 din 17 martie 2009, Tribunalul Prahova -Secția Comercială și de Contencios Administrativ II a respins acțiunea precizată, formulată de reclamanți, reținând că, raportat la legislația existentă în materia salarizării funcționarilor publici, solicitarea reclamanților - de a fi obligați pârâții la plata celor două sporuri în cuantum de 25% din salariul de bază, fiecare - este neîntemeiată.
De asemenea, s-a mai reținut că legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu exista niciun act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanti, fiind evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației (Guvernului), a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel că tribunalul a apreciat că executarea concretă a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Reglementarea din Legea nr.188/1999 stabilește doar vocația generală a reclamanților de a beneficia de drepturile respective, vocație ce va deveni efectivă în momentul reglementarii condițiilor de acordare a acestora.
De altfel, aceasta soluție a fost stabilită și de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu ocazia sedinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19 noiembrie 2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitand modificarea în tot a acesteia, și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea recursului, reclamanții arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii,așa cum a fost ea precizată,și nici nu a motivat respingerea ei raportat la obiectul acțiunii,respectiv acela de a li se plăti suplimentul treptei și suplimentul gradului conform Acordului colectiv încheiat în conformitate cu prevederile Legii 188/1999, republicată, și cu respectarea Legii 130/1996. Într-adevăr, instanța nu se poate pronunța asupra cuantumului celor două sporuri, soluție stabilită și de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu ocazia ședinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din data de 19.11.2008, dar instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii precizate, ceea ce nu a făcut.
În conformitate cu prevederile art. 16 lit. f și g din Acordul Colectiv încheiat între funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate și primarul comunei de Târg, în calitate de angajator, pentru anul 2008 fost stabilit, prin negociere, cuantumul celor două sporuri.
Verificânâd actele și lucrările dosarului, văzând motivul de recurs, precum și dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei de Târg, în calitate de funcționari publici, calitate în care au solicitat pârâților acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător gradului/treptei de ierarhizare -
ambele în procent de 25% din salariul de baza, prevăzute de disp. art.29 al.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 ( care ulterior a devenit art. 31), pâsă pârâții au refuzat acordarea acestora.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-
2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că legiuitorul nu a stabilit cuantumul suplimentului postului și nici pe cel corespunzător treptei de salarizare, deși, în art. 31 alin.1 lit. și d din Legea 188/1999 este prevăzut dreptul funcționarilor publici de a beneficia de acordarea acestora, în cadrul salariului.
Prin urmare, este corectă argumentația instanței de fond că în lipsa unui act
emis sau adoptat de către angajator prin care să se fi stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu poate determina ea însăși intinderea drepturilor sau suplimentelor salariale solicitate de către recurenții-reclamanți, deoarece s-ar substitui angajatorului, ipoteza în care s-ar încălca principiul separației puterilor în stat, principiu consacrat în art.1 alin. 4 din Constituție.
In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare
suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresisverbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului
în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care, în prezent, nu este pasibil de exercitare efectivă.
In același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni, în condițiile în care
dispozitivul sentinței nu are identificată, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Nici susținerea recurenților, în sensul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra acțiunii, așa cum a fost ea precizată, și nici nu a motivat respingerea ei raportat la obiectul acțiunii, respectiv acela de a li se plăti suplimentul treptei și suplimentul gradului conform Acordului colectiv încheiat în conformitate cu prevederile Legii nr.
188/1999, republicată, și cu respectarea Legii 130/1996, nu este fondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 pr.civ recursul se va respinge
ca nefondat, mentinandu-se ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții -a, C, C, și, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Primăria comunei de Târg, județul P, împotriva sentinței nr. 134 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiConsiliul Local al comunei de Târg și Primarul comunei de Târg, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
red VN
dact MC
2 ex/ 26.06.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
