Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta PRIN - și de pârâtele DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr.663/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 09.11.2009.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 663/11.06.2009 Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția de Muncă și Protecție Socială și Casa Județeană de Pensii I, obligat pârâta să emită, prin Comisia de aplicare Decretului-lege nr. 118/1990, hotărâre prin care să se acorde reclamantei și drepturile stabilite pentru persoanele cu domiciliu obligatoriu, conform art. 3 alin. 1 raportat la art. 1 lit. d) și e) din actul normativ menționat și obligat pârâta Casa Județeană de Pensii să plătească drepturile cuvenite, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta Casa Județeană de Pensii are calitate procesuală în cauză întrucât este obligată prin lege să plătească drepturi bănești de natura celor solicitate, iar în privința excepției tardivității formulării cererii, s- reținut că față de dispozițiile legale incidente, cererea fost depusă în termen.
Pe fondul pretențiilor reclamantei, tribunalul a reținut că reclamanta este beneficiara indemnizației prevăzute de art. 3 alin. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 în calitate de persoană strămutată în perioada 18 iunie 1951 - 27 aprilie 1955.
Tribunalul reținut că din Hotărârea nr. 305/11.10.1990 Comisiei pentru aplicarea prev. Decretului-lege nr. 118/1990 din județul rezultă că reclamanta a avut restricție imobiliară în satul în perioada 18.06.1951 - 27.07.1955.
Tribunalul a constatat că potrivit art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990, indemnizația cuvenită persoanelor care au avut restricții de domiciliu este diferită de indemnizația cuvenită în cazul strămutării și ca atare s- dat greșită interpretare dispozițiilor legale când s- acordat doar o singură indemnizație pentru două situații diferite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâtele criticând- ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta în calitate de moștenitoare legală a mamei sale a criticat în parte soluția instanței de fond în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Arată că aplicarea greșită legii se referă la mențiunea din dispozitiv a art. 3 alin. 1, iar în realitate este vorba despre art. 3 alin. 2 raportat la art. 1 lit. d) și e) din Decretul-lege nr. 118/1990.
Critică de asemenea sentința întrucât conține contradicții între mențiunile din dispozitiv, obligând, pe de parte, Comisia să plătească drepturile actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective și pe de altă parte, dispune că plata acestor drepturi se va face cu respectarea disp. art. 3 din Decretul nr. 167/1958 pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii, adică începând cu data de 09.05.2006 de către Casa Județeană de Pensii I,
Recurenta pârâta critică sentința instanței de fond în raport de disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Susține că hotărârea fost dată cu aplicarea greșită prev. Decretului-lege nr. 118/1990, acest act normativ prevede acordarea indemnizației de la art. 1 alin. 1 lit. e) pentru persoanele strămutate, fiind inclusă în această calitate și aceea de persoană cu domiciliul obligatoriu.
Mai arată că, sintagmele din Decretul-lege nr. 118/1990 "într-una dintre situațiile prev. la alin. 1", "în una dintre situațiile prev. la art. 1, persoanele aflate în una dintre situațiile prev. la art. 1" utilizate în art. 1 alin. 5 și art. 6 alin. 1 și alin. 2 arată că persoană se poate afla numai într-una dintre situațiile reglementate și nu în mai multe, și poate primi doar singură indemnizație.
Recurenta pârâta Casa Județeană de Pensii I critică sentința atacată susținând că în mod greșit s- respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția și excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Arată că în cadrul DGMPS sunt constituite comisiile pentru soluționarea cererilor în legătură cu Decretul-lege nr. 118/1990, iar aceste comisii au stabilit reclamantei în mod irevocabil aceste drepturi.
În completarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă susține că Direcția de Muncă și Protecție Socială nu are calitate procesuală în cauză întrucât nu emis Hotărârea nr. 305/11.10.1990. Decretul-lege nr. 118/1990 nu prevede acordarea de indemnizații către urmașii persoanelor persecutate din motive politice și ca atare recurenta moștenitoare nu are calitate procesuală în cauză.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 305/11.10.1990 emisă de Comisia Județului pentru aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 s- stabilit calitatea de beneficiară Decretului-lege nr. 118/1990 reclamantei pentru perioada în care s- aflat cu domiciliul obligatoriu în sat, comuna, județul I pentru perioada 18 iunie 1951-27 iulie 1955 în temeiul art. 1 alin. 1 lit. d) și e) coroborat cu art. 3 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin decizia nr. 23300 din 20 mai 1994 emisă de Casa de Pensii Județului I ( 5) s- stabilit că trece de la indemnizația pentru domiciliu obligatoriu la indemnizația de strămutat.
Conform art. 10 alin. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990 persoana interesată poate face contestație potrivit Legii contenciosului administrativ.
Art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că acțiunile în anularea unor acte administrative nu pot fi contestate după trecerea unui an de la data emiterii sau comunicării acestora.
Instanța de fond respins însă corect excepția tardivității acțiunii întrucât în speță nu se contestau deciziile nr. 305/1990 sau nr. 23.300/1994, ci refuzul nejustificat al Direcției de Muncă și Protecție Socială de a soluționa cererea de stabilire drepturilor prev. de Decretul-lege nr. 118/1990 în raport de calitatea dobândită în temeiul OUG nr. 214/1999.
Cu privire la acest refuz se constată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea întrucât în speță nu exista un refuz nejustificat de soluționare unei cereri.
Prin adresa nr. 1139 din 20.03.2009 ( 6) Direcția de Muncă și Protecție Socială comunicat reclamantei că i-au fost stabilite drepturile conform Decretului-lege nr. 118/1990, în sensul că s- menționat că se încadrează în două ipoteze prevăzute de lege: domiciliu obligatoriu și strămutare pentru care primit inițial indemnizația pentru domiciliul obligatoriu apoi s-a acordat indemnizația mai mare pentru strămutare.
În cazul în care ar fi fost nemulțumită de indemnizația primită reclamanta putea ataca decizia de pensie.
Cât privește calitatea dobândită de către reclamantă în temeiul OUG nr. 214/1999 se constată că nu are relevanță acest aspect în privința drepturilor anterior stabilite în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990.
OUG nr. 214/1999 face doar trimitere la acest decret-lege, în sensul că beneficiază de aceste drepturi, dar reclamanta beneficia deja la data emiterii deciziei nr. 1402/19.07.2007 de către Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Ca atare, pe calea invocării unui refuz nejustificat de soluționare cerere, în temeiul Legii nr. 554/2004 nu se pot modifica situații stabilite prin hotărârile emise în baza Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin aceasta reclamanta urmărea plata unei indemnizații într-un cuantum superior față de cel inițial stabilit prin hotărârile date în baza Decretului-lege nr. 118/1990 ceea ce echivala cu modificare retroactivă unor acte administrative cu caracter jurisdicțional rămase definitive și care nu mai puteau fi atacate, astfel cum statuat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 55 și nr. 56/2000.
Față de cele reținute anterior se constată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, pretențiile reclamantei fiind evident nefondate.
Cu privire la celelalte critici aduse sentinței de către recurentele pârâte se reține că în raport de prev. art. 3 alin. 2 din Decretul-lege nr. 118/1990 fiica reclamantei în calitate de urmaș are calitate procesuală activă în cauză, putând să formuleze recurs în această calitate împotriva unei hotărâri cu privire la care apreciază că, deși trebuia, nu s-au stabilit anumite drepturi în temeiul acestui decret în favoarea autorului său.
Recurentele pârâte au calitatea procesuală în cauză, întrucât Casa Județeană de Pensii I emis decizia de pensii, iar Direcția de Muncă și Protecție Socială formulat răspunsul apreciat ca fiind refuzul de soluționare cerere dedus judecății.
Cu privire la criticile recurentei, moștenitoarea reclamantei se constată că sunt nefondate în raport de cele reținute anterior.
Întrucât s- constatat că hotărârea instanței de fond fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită legii, iar soluția ce se impune în această cale de atac fiind de admitere recursurilor recurentelor pârâte cu modificarea în tot sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, criticile recurentei moștenitoare care urmăresc o altă finalitate, apar de prisos mai fi analizate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile recurentelor pârâte, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată și va respinge recursul recurentei reclamante prin moștenitor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul recurentei reclamante prin moștenitor -, împotriva sentinței civile nr.663/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite recursurile recurentelor pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ I și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/2 ex.
30.11.2009
Tribunalul Ialomița
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
