Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 201/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.201/
Ședința publică de la 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr.2025 din data de 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2008, care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunțarea la data de 13 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul reclamanții C și alții prin reprezentant legal Cabinet Individual Avocat, au chemat în judecată pe pârâții Direcția Județeană de Statistică G, Institutul Național de Statistică B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, precum și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin G solicitând plata primei de concediu de odihnă pe perioada 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective și spor de fidelitate pentru perioada octombrie-decembrie 2006 actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința nr. 2025/20.06.2007 Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanții C, și, prin reprezentant legal Cabinet Individual Avocat " " și a obligat pârâta către reclamanți să plătească drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006 actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective și spor stabilitate pe lunile octombrie - decembrie 2006 actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că reclamanții sunt angajații pârâtei Direcția Județeană de Statistică în calitate de funcționari public.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice, instanța a admis-o motivat de faptul că nu există raporturi contractuale de dreptul muncii între reclamanți și pârâtă, nu există identitate între pârâtă și partea obligată într-un raport juridic cu reclamanții. Pentru aceste motive instanța a respins-o acțiunea față de acest pârât.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, instanța a reținut faptul că, competența secției de contencios administrativ este atrasă în cauză de calitatea de funcționari publici a reclamanților iar nu de Legea nr. 554/2007, reclamanții neinvocând un asemenea temei de drept, motiv pentru care a respins excepția prematurității.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor și Economiei Publice instanța a respins-o ca nefondată, motivat de faptul că deși acesta are atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, nu se justifică chemarea în garanție a acestuia deoarece între pârât și chematul în garanție nu există raporturi juridice de natura a atrage obligarea acestuia la plata drepturilor solicitate de reclamant.
Potrivit disp.art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale: art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003, art. 8 alin.7 din Legea nr.511/2004.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendată pentru perioada 2001-2006, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent pentru că aceasta ar însemna însăți înlăturarea acestui drept.
În ceea ce privește sporul de stabilitate ( fidelitate) instanța a reținut că potrivit art.41din OG nr.9/1992 ( modificată) și completată prin asigurarea stabilității, salariații din Institutul Național de Statistică, precum și ai direcțiilor regionale și județene de statistică, beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20% calculat la salariul de bază, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Această prevedere legală, a fost suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006, prin art.15 din OG nr.9/2005 li art.27 din OG nr.3/2006.
Cenzurarea legalității acestor suspendări succesive, revine potrivit art. 29 alin.1 din Legea nr.47/1992, instanței de fond și nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, sub sancțiunea denegrării de dreptate, instanța a fost chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare, mai sus menționate,
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Institutul Național de Statistică invocând că reclamanții nu au raport de serviciu cu Institutul Național de Statistică - ordonator secundar de credite - ci sunt salariații Direcției Județene de Statistică G - ordonator terțiar de credite - instituție publică, cu personalitate juridică. Având în vedere că G întocmește statele de plată privind prima de vacanță și sporul de stabilitate pentru reclamanții din cauza de față, Institutul Național de Statistică nu este parte în acest raport juridic.
Pentru acest motiv, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurată și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este lipsită de temei legal întrucât, bugetul pe anul 2006, anexa -, s-au prevăzut fonduri pentru sporuri, altele decât sporul de vechime ( 10 - Cheltuieli de personal, - - spor de vechime - - - alte sporuri). Ulterior însă aprobării bugetului, Ministerul Economiei și Finanțelor a contrasemnat actul normativ prin care s-a suspendat acordarea drepturilor salariale, respectiv acordarea sporului de stabilitate, iar fondurile au fost redistribuite pentru cheltuieli de personal, deoarece potrivit legii finanțelor publice, ordonatorii de credite au obligația de a analiza lunar necesitatea menținerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziții legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desființate sau amânate.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 cu modificările ulterioare, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătirea legilor bugetare anuale, legilor de rectificare, precum și legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel încât chemarea în garanție a acestei instituții vizează tocmai îndeplinirea acestor atribuții.
În mod netemeinic și nelegal, instanța de fond, respectiv Tribunalul Galați, a respins excepția privind lipsa procedurii prealabile invocată prin întâmpinare de către Institutul Național de Statistică. Conform legii contenciosului administrativ, nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, aplicabilă în speța de față, recursul administrativ este obligatoriu conform art.7 alin.1, atunci când o persoană este lezată în drepturile sale prin acțiunea sau inacțiunea unei autorități administrative. Plângerea prealabilă va fi exercitată în fața autorității emitente sau a celei superioare acesteia, înainte de a promova o acțiune în contencios administrativ. la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că reclamanții au îndeplinit această procedură prealabilă.
Solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune, și de asemenea, este lipsită de temei legal motivarea că cererea de chemare în judecată a reclamanților nu are la bază Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ci este formulată în baza Legii nr.188/1999 republicată, care nu prevede procedura prealabilă.
În mod eronat, s-a dispus acordarea drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță și sporul de stabilitate, deoarece acestea reprezintă drepturi salariale suplimentare a căror stabilitate, acordare, modificare ori încetare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, nu reprezintă drepturi sau libertăți fundamentale al căror exercițiu ar putea fi restrâns numai în cazurile limitative prevăzute de art.53 din Constituția României.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei, Curtea o respinge, ca neîntemeiată.
Într-adevăr între recurenți și reclamanți nu există raport direct de serviciu, numai că în calitate de ordonator principal de credite, Institutul Național de Statistică asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale, inclusiv prima de vacanță, cuvenite reclamanților.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat în calitate de chemat în garanție, deoarece, întocmește proiectul de buget, care mai apoi este aprobat de Parlament.
Nici excepția inadmisibilității acțiunii, nu poate fi primită drepturilor salariale nu sunt aplicabile disp.art.7 din legea nr.554/2004, reclamanții având posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată.
Pe fond, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr.2025 din data de 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.VS/11.04.2008
Tehno ZE/11.04.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
