Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2035/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
]Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2035
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - - -JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.1036 din data de 30 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
La apelul nominal s-a prezentat recurenții reclamanți, și, intimatul reclamant și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Recurenții reclamanți, și, pe rând având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin cererea de față adresată instanței la data de 26.03.2008, reclamanții, și a chemat în judecată pârâtele Consiliul local și Primăria comunei, solicitând obligarea acestora la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea sporurilor de fidelitate și stabilitate în cuantum de 20%, respectiv de solicitare neuropsihică și stres în cuantum de 10%, aplicate salariului de încadrare începând cu 01.02.2005 și în continuare, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, iar acordarea sporurilor solicitate se impune ca urmare a reglementărilor legale, dar și ca urmare a desfășurării activității în mod continuu în funcția publică, respectiv datorită faptului că desfășoară activitate cu publicul la locul de muncă.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art.29 coroborat cu art.3 lit.f din Legea nr.188/1999 și art.2 din nr.HG281/1993, susținând că legiuitorul a prevăzut prin aceste acte normative obligativitatea plății unui spor de fidelitate, iar prin nici un act normativ echivalent nu a fost înlăturată obligația instituită în sarcina instituției de a plăti acest spor.
De asemenea, au fost invocate și dispozițiile art.53 din Constituția României, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi.
În privința sporului de solicitare neuropsihică și stres au fost invocate dispozițiile art.29 și art.3 lit.c, d, e din Legea nr.188/1999 și art.39 alin.1 din Legea nr.53/2003, susținând că acordarea acestui spor se circumscrie principiului egalității de șanse.
Pârâta Primarul comunei a depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat admiterea acțiunii formulată de reclamanți.
Prin sentința nr.1036 din 30 aprilie 2008, Tribunalul Gorja luat act de renunțare la judecata acțiunii formulată de reclamanții,.
S-a respins acțiunea reclamanților,.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, așa încât le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Potrivit art.31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, potrivit alineatului 2, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar la alineatul 3 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
S-a reținut că nu se poate aplica reclamanților regimul juridic al salariaților decurgând din prevederile nr.HG281/1993, act normativ care se referă la salarizarea persoanelor din unitățile bugetare, aceste unități fiind indicate la art.1, respectiv unități de învățământ, unități de cercetare științifică fundamentală si avansată si de proiectare, unități de informatica, unități sanitare si de asistenta socială, unități de cultura, unități de sport, precum si alte unități finanțate de la bugetul public național.
A constatat tribunalul că legiuitorul nu a prevăzut prin nici unul din actele normative de reglementare a salarizării funcționarilor publici în anii 2005-2008 vreun "spor pentru fidelitate și solicitare neuropsihică și stres".
Tribunalul nu poate primi nici argumentul principial referitor la egalitatea de șanse ori la egalitatea de tratament, întrucât, în cauza dedusă judecății nu se conturează vreo asemenea inegalitate.
Astfel, de esența inegalității sau diferenței de tratament este, în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca autoritatea statului să introducă distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauza de față, s-a reținut că situația în care se află reclamanții - de funcționari publici, investit cu autoritate de stat -, este diferită de situația salariaților ce-și desfășoară activitatea în baza unor contracte de muncă individuale în unitățile bugetare, iar în considerarea acestor statute diferite, reglementările și avantajele, inclusiv cele care caracterizează activitatea reclamantei, dar nu se regăsesc în favoarea altor categorii de persoane care muncesc.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, susținând că este netemeinică și nelegală.
Au invocat că sporurile cerute se circumscriu principiului dreptului de egalitate de șanse și de tratament prevăzut de Legea 53/2003, că potrivit art.94 din Legea 161/2003, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție sau activitate remunerată sau neremunerată, cu consecința instituirii obligației de fidelitate față de instituție și interesele acesteia și că în mod eronat instanța face aprecieri asupra obligației de a fi evaluate performanțele sale profesionale, în condițiile în care este chemată să sancționeze refuzul de a acorda acest spor.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporurilor de stabilitate și fidelitate,complexitate și suprasolicitare neuropsihică,Curtea apreciază că acestea nu sunt datorate de către angajator, în măsura în care nu au fost prevăzute expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În cazul funcției publice, deși există un acord de voință între persoana numită și instituția angajatoare, arătăm că pentru a se acorda aceste sporuri, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr, dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauzele de fidelitate,stabilitate,complexitate și suprasolicitare neuropsihică, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi de existența unei reglementări legale.
Dacă, în ceea ce privește consilierii juridici, în statutul profesiei de consilier juridic se prevede expres în art.60 alin.2 că deosebit de remunerația de bază stabilită prin legi speciale, în temeiul art.25 și 26 din Legea 53/2003, aceștia pot negocia și beneficia de prestații suplimentare în bani, reprezentând clauza de confidențialitate, pentru funcționarii publici nu există o prevedere expresă în acest sens.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor patru tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale, nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde aceste sporuri că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de fidelitate și stabilitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În aceeași situație se află și solicitarea privind acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și de complexitate a căror acordare constituie competența ordonatorului de credite.
Referitor la discriminarea dintre funcționarii publici din domeniul statisticii privind acordarea sporului de stabilitate, Curtea precizează că instanța interpretează și aplică legea fără a avea rol de reglementare și fără a se putea pronunța în materia discriminării.
Referirea la prevederile art.16 din OG 2/2006 este irelevantă în cauză, deoarece sporul respectiv se acordă funcționarilor publici care desfășoară activități în cadrul autorităților și instituțiilor publice, unde funcționează instalații, generatoare de electromagnetice, de radio frecvență.
Ori nu este cazul, sau cel puțin nu s-a dovedit pe bază de măsurători că reclamanta s-ar afla într-una din situațiile menționate în textul de lege indicat mai sus.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze si prin urmare refuzul pârâtei privind acordarea sporurilor cerute către reclamanți este justificat.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul formulat de reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr.1036 din data de 30 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/07.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
