Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2037/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2037/2008
Ședința publică din 3 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
- - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva Sentinței civile nr. 106/CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind părțile în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru - fila 20 din dosar și are aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei - fila 19 din dosar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul în instanță al pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița depune la dosar înscrisuri în completarea probațiunii, și anume: adresa nr. - din 30 august 2004 emisă de Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor, adresa nr. - din 11 aprilie 2006 emisă de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor - Direcția economico-administrativă, Decizia nr. 387 din 11 aprilie 2006 privind stabilirea condițiilor de acordare a sporurilor prevăzute în Anexa nr. 1.1 la Ordinul nr. 945/C/2003 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C din 2 aprilie 2003.
Declară reprezentantul recurentului că nu are alte cereri.
Curtea găsește recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea lui.
Reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii intimatului reclamant și acordarea cheltuielilor de judecată aferente. În susținerea recursului arată că acordarea sporurilor a fost suspendată în mod legal, iar Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv nr.OG 29/2004 limitează disponibilitățile bănești, pe care ordonatorul principal de credite care este Ministerul Justiției ar fi trebuit să le aloce; pârâtul neavând aceste fonduri la îndemână nu a putut plăti sporurile prevăzute în Anexa nr. 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003; apreciază că Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor au calitate procesuală pasivă și, astfel, autoritatea le revine acestora în ceea ce privește asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând și repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și, respectiv, controlând aceste fonduri.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.106 din 21 martie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR, reprezentat pin B-N, și MINISTERUL JUSTIȚIEI, și în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului, reprezenta de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, față de acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, împotriva pârâților ADMINISTRATIA NATIONALA A PENIENCIARELOR, și PENITENCIARUL CU REGIM, și în consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art.8, lit.a din nr.HG281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației, la zi.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 39,50 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ, ulterior precizată, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim B, solicitând obligarea acestora să îi achite sporul TBC prevăzut în Anexa 1, pct.1 în nr.945/C/2003, cu actualizarea sumelor datorate și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în perioada solicitată, pe baza buletinelor de determinare eliberate de organele competente s-a stabilit că locul său de muncă prezintă condiții periculoase, vătămătoare și grele și pe cale de consecință, are dreptul la sporurile pentru astfel de condiții. Mai arată reclamantul, că au fost acordate sporurile prevăzute de 945/C/2003 până în luna august 2004, când plata a fost sistată printr-o adresă a Direcției Generale a Penitenciarelor, precum și că începând cu luna mai 2006 s-a reluat acordarea sporurilor în baza unei decizii a aceluiași for.
În dovedirea acțiunii s-a depus în copie adresa prin care s-a solicitat acordarea dreptului întocmită de Sindicatul salariaților Penitenciarului Bistrița în numele reclamantului și pentru acesta, refuzul penitenciarului d e acordarea a dreptului restant, practică judiciară prin care se dovedește obligarea pârâților Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor la plata drepturilor similare pretinse.
Prin întâmpinare, Penitenciarul Bistrițaa solicitat să se respingă acțiunea reclamantului, cu motivarea că plata sporului solicitat nu s-a efectuat din lipsa alocațiilor bugetare, că această suspendare este legală prin prisma disp.art.4 din nr.945/C/2003, care prevede că sporurile se acordă în limita fondurilor disponibile. S-a solicitat și respingerii cererii de actualizare a sumelor solicitate, motivându-se că neexecutarea nu poate fi imputată penitenciarului. În susținerea întâmpinării s-a depus practică judiciară a instanțelor din jud.I (12-21).
In calitate de reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, în baza mandatului depus la dosar, Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și aceea a inadmisibilității cererii în ce privește petitul de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor. S-a motivat că între reclamant și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă, iar pe de altă parte nu există temei pentru obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sporului solicitat întrucât, sporul face parte din salariu, iar plata salariului cade în sarcina angajatorului.
A depus întâmpinare și Ministerul Justiției invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu este titular al dreptului și obligației corelative ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, întrucât Administrația Națională al penitenciarelor este cea care fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine și această administrație este instituție publică cu personalitate juridică, Ministerul Justiției neavând competență în elaborarea proiectului de buget al unităților penitenciare. Mai arată Ministerul Justiției, că nu are raporturi juridice directe cu reclamantul. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii formulate, invocându-se disp.art.4 din 945/C/2003.
Tribunalul a constatat că reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr.945/C/2003, până în luna august 2004, când plata sporului TBC a fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului TBC în baza deciziei nr.387/11.04.2006 emisă de Directorul general al Administrației Național a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute in Anexa 1 pt.1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului TBC.
În raport de cele de mai sus, instanța a reținut că nu poate primi apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâții nu au făcut dovada că au întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului, apărarea lor că nu au existat fonduri bugetare, nu poate fi primită, mai ales că nu salariații sunt cei care trebuie să i-a măsuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plății propriilor drepturi salariale.
Tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor în calitate de ordonator secundar de credite și a Penitenciarului cu Regim B în calitate de angajator să plătească reclamantului drepturile bănești constând în sporul TBC pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizată cu indicele inflației la zi.
In ce privește cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului justiții la plata acelorași sume, tribunalul a respins-o constatând lipsa calității procesual pasive a celor doi pârâți, cu motivarea că între reclamant și aceștia nu există raporturi juridice care să creeze drepturi și obligații corelative, reclamantul nefiind încadrat în muncă la aceste instituții și neavând raporturi juridice directe cu ele.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justitiei - Administratia Nationala Penitenciarelor - PENITENCIARUL B, solicitând admiterea recursului, casare a hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza să fie respinsă cererea reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că se consemneaza in chiar practicaua sentintei ca reprezentantul DGFP B este "mandatarul chematului in garantie" ori, dupa cum este formulata cererea de chemare in judecata este vorba de un parat chemat sa raspunda in solidar alaturi de ceilalti parati si nu in locul lor. Apreciază ca se retine in mod gresit calitatea de chemat in garantie a MEF.
În motivarea sentintei se reține de catre instanta fondului, ca si argument in culpa unitatii pârâte faptul ca nu a facut "dovada" ca a intreprins toate masurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor banesti conferite prin ordinul minstrului. Acest aspect nu poate fi retinut deoarece in insasi actul normativ indicat se conditiona acordarea lor (cf. art.4 din.MJ nr.945/C/2003) de disponibilitatile banesti pe care ordonatorul principal de credite (in speta Ministerul Justitiei), ar fi trebuit sa le aloce, cu atat mai mult cu cat acordarea acestor drepturi a fost suspendata de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care sa le sustina.
Motivarea culpei pârâtei care ar rezulta din lipsa unor "diligente strict formale" nu poate constitui un argument pertinent care sa justifice admiterea cererii reclamantului si acordarea sporului solicitat actualizat cu indicele de inflatie.
Pe de alta parte, in ceea o piveste, se poate retine doar obligatia de punere in plata, neavand posibilitatea alocarii de fonduri necesare acordarii sporului.
Plata sporului a fost suspendata printr-un act administrativ, care ar fi putut fi contestat in baza unei proceduri administrative, de care insa reclamantul sau mandatarul sau nu au uzat.
de admiterea exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasive ale celor doua ministere (MJ si MEF) s-au făcut urmatoarele precizari:
in judecata a Ministerului Justitiei a fost justificata prin demersul initiat de insusi reclamantul in considerarea faptului ca acesta are calitatea de ordonator de credite si atributii in legatura cu asigurarea fondurilor necesare acordarii drepturilor salariale plecand de la atributiile ministerului in legatura cu gestiunea si administrarea sistemului juridic, ca serviciu public si de la competentele de repartizare in teritoriu a resurselor financiare si de prerogativele conferite prin Legea nr.304/2004, pârâtul poate figura ca parte in proces.
Cat priveste Ministerul Economiei si Finantelor se omite faptul ca activitatea unitatilor penitenciare este finantata de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr.500/2002, acest minister coordoneaza actiunile ce sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregatirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general. Astfel rolul ministerului este de a raspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite (MJ in speta) precum si a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Procedura citarii in calitate de parati a celor doua ministere este una perfect compatibila cu litigiile avand ca obiect acordarea drepturilor ce deriva din raporturile de serviciu ale functionarilor publici cu statut special.
Rezulta asadar ca tuturor acestor institutii le revine in mod direct sau indirect obligatii in asigurarea conditiilor materiale necesare in vederea desfasurarii activitatii penitenciarelor, aproband, repartizand alocatiile bugetare ordonatorilor de credite si controland modul de folosire a acestora.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Directia Generala a Finantelor Publice B N, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare a arătat că instanta de fond in mod corect a retinut faptul ca intre intimatul-parat Ministerul Economiei si Finantelor si intimatul-reclamant nu exista un raporturi juridice care sa creeze drepturi si obligatii corelative de munca,astfel ca plata drepturilor salariale se poate face numai de catre angajator.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Reclamantul intimat este funcționar public cu statut special la Penitenciarul Bistrița și se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003 (spor TBC).
Plata acestui spor către reclamant s-a făcut până în luna august 2004, când urmare adresei nr. -/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor aceasta a fost sistată din lipsă de fonduri. Începând cu luna mai 2006, s-a reluat plata sporului, în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că în perioada septembrie 2004 - mai 2006, sporul nu a fost plătit titularului dreptului.
Sporul pretins de reclamant este un drept câștigat, care nu s-a pierdut în perioada în care nu s-a plătit, iar simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților nu poate duce la sistarea plății, în condițiile în care ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile legale, inclusiv aceea de include în proiectele de buget sumele necesare plății sporului prevăzut de lege.
Pe de altă parte prevederea conform căreia Ordinul MJ nr. 943/C/2003 se aplică numai în limita resurselor financiare avute la dispoziție, sunt contrare principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, putând da naștere la un comportament abuziv al angajatorului, care nu include în proiectele bugetare alocarea de sume pentru plata sporului. Posibilitatea invalidării unei componente a salariului prin neprevederea sumei aferente în buget introduce un caracter aleatoriu în materia raportului de funcție publică, similar celui de muncă. Din această perspectivă, și actualizarea sporului cu rata inflației este justificată.
Față de Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a admis întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și acest pârât. generică a Ministerului Finanțelor de coordonare a acțiunilor ce sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregatirea proectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general, nu este de natură să creeze un drept concret și direct al recurentului de a transfera obligația de plată în contul acestui pârât.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva Sentinței civile nr. 106 din 21 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
--- - - - -
GREFIER
-
RED./MR
2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
