Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 205/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 205
Ședința Publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Maria IA
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții recurenți, a, a, G, G, G, și pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative B împotriva sentinței civile nr. 684/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Finanțelor Publice și Instituția Prefectului - Județul A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă, și în nume propriu - mandatara, lipsă pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează mandatarului reclamanților recurenți.
Mandatara reclamanților recurenți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatara reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 684 din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, a, G, G, G, prin mandatar, împotriva pârâtelor Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Instituția Prefectului Județului A; a obligat pârâții să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare după cum urmează: pentru perioada 01.01.2004 - 15.10.2008 reclamanților, a, a, G, G, G,; pentru perioada 01.07.2004 - 15.10.2008 reclamantei ; pentru perioada 01.10.2005 - 15.10.2008 ; pentru perioada 01.01.2006 - 15.10.2008, reclamantului ; pentru perioada 03.07.2006 - 15.10.2008 reclamantei ; pentru perioada 06.09.2006 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 01.11.2006 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 19.03.2007 - 15.10.2008 reclamanților și ; pentru perioada 07.05.2007 - 15.10.2008 pentru reclamantul ; pentru perioada 01.08.2007 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 15.08.2007 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 03.09.2007 - 15.10.2008 reclamanților și; sumele vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății; a obligat pârâtul Prefectul județului să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților, aceste sporuri; a respins acțiunea reclamanților cu privire la cuantumul sporurilor în procent de 25 % din salariul de bază; a respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Prefecturii Județului A și au formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.01.2004 până în prezent nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca urmare instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată, aceștia fiind îndreptățiți la plata dreptului salarial reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislație specifice funcției publice și prevederile art. 161 alin. 4, art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 Codul Muncii și art. 1082 Cod Civil, instanța de fond a acordat reclamanților daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la predarea efectivă.
Având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamanți, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pentru plata suplimentelor salariale cerute ca fiind în procent de 25% fiecare din salarul de bază, ca fiind lipsită de temei legal.
Pentru considerente de fapt și de drept menționate, prevederile de art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Prefectul Județului A și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând drepturile salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare după cum urmează:
Pentru perioada 01.01.2004 - 15.10.2008 reclamanților, a, a, G, G, G,; pentru perioada 01.07.2004 - 15.10.2008 reclamantei ; pentru perioada 01.10.2005 - 15.10.2008 ; pentru perioada 01.01.2006 - 15.10.2008, reclamantului ; pentru perioada 03.07.2006 - 15.10.2008 reclamantei ; pentru perioada 06.09.2006 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 01.11.2006 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 19.03.2007 - 15.10.2008 reclamanților și ; pentru perioada 07.05.2007 - 15.10.2008 pentru reclamantul ; pentru perioada 01.08.2007 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 15.08.2007 - 15.10.2008 reclamantului ; pentru perioada 03.09.2007 - 15.10.2008 reclamanților și; sume ce au fost actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și a obligat Prefectul Județului A să dispună înscrierea acestor sporuri în carnetele de muncă ale reclamanților conform Decretului nr.92/1976.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanți și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Reclamanții recurenți au solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate prin precizarea procentului aplicabil salariului de bază pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Soluția este netemeinică și nelegală întrucât prejudiciază drepturile conferite de lege funcționarilor publici referitor la salarizare, prin faptul că deși se recunoaște dreptul pretins nu se stabilește exact procentul aplicabil salariului de bază pentru cele două sporuri, punându-ne în imposibilitatea precizării sumei ce i se cuvine fiecăruia dintre noi.
Din conținutul hotărârii instanței de fond rezultă existența unei contradictorialități în motivație, în sensul că instanța deși dispune obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, ( suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare), respectiv la actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății efective, nu precizează care sunt aceste sume sau care este procentul aplicabil salariului de bază. Ori, dacă ar fi admis acțiunea în întregime s-ar fi putut stabili exact sumele datorate către reclamanți, prin aplicarea procentului de 25% la salariul de bază pentru fiecare spor în parte, la care s-ar fi adăugat și indicele de inflație.
În ceea ce privește procentul de 25% din salariul de bază aplicabil fiecăruia din cele două sporuri solicitate, arătă că l-au stabilit prin asimilarea cu procentul stabilit de legiuitor și pentru alte categorii de sporuri ( spor vechime, spor confidențialitate, spor pentru condiții vătămătoare, spor ore suplimentare, spor fidelitate, etc), respectiv cu cel stabilit de instanțele judecătorești prin hotărârile pronunțate în cauze similare ( Sentința nr.202/2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de APEL TIMIȘOARA, sentința nr.318/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, sentința nr.499/2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, sentința nr.54.008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-).
Apreciază că, acordarea procentului de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului, respectiv pentru suplimentul treptei de salarizare, se impune atât pentru a se asigura respectarea prevederilor legale referitoare la salarizarea funcționarilor publici cât și pentru a se înlătura inechitățile existente între noi și persoanele care au primit aceste drepturi salariale în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Atât suplimentul postului, cât și suplimentul treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care sunt reglementate de Legea nr. 188/1999, republicată.
Pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond a reținut că Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că salariul funcționarilor publici este compus din patru elemente, respectiv salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Din momentul reglementării, prevederile referitoare la aceste drepturi au fost suspendate succesiv după cum urmează: potrivit art. unic, pct.7 din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, "pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor art.29 I din Legea nr. 188/1999, republicată, - se suspendă".
Potrivit dispozițiilor art.44 din nr.OG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea nr.76/2005, "se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29, - din Legea nr.188/1999". Pentru anul 2006, prin Legea nr.417/2006 pentru aprobarea nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, se suspendă aplicarea acelorași prevederi până la data 31.12.2006.
Pentru anul 2007, salarizarea funcționarilor publici s-a realizat în conformitate cu prevederile nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu caracter special în domeniul salarizării funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi nu este prevăzută prin nr.OG6/2007.
Niciunul dintre actele normative cu caracter special în domeniul salarizării funcționarilor publici iu prevede acordarea drepturilor invocate de reclamanți.
Chiar dacă, prin Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, se prevede că dispozițiile "art.29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. 1 lit. b din Legea nr.188/1999, republicată, cu codificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2007", în conținutul nr.OG6/2007 nu se regăsesc prevederi cu privire la acordarea suplimentului / postului, respectiv a suplimentului treptei de salarizare, astfel cum a fost modificată denumirea suplimentului gradului, prin Legea nr.251/2006.
În lipsa unor prevederi legale în acest sens în conținutul legislației speciale a salarizării funcționarilor publici, consideră că aceste drepturi salariale nu pot fi acordate la momentul actual.
Precizează că, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici", iar, potrivit art.581, avansarea în trepte de salarizare se face în condițiile prevăzute de același sistem unic de salarizare a funcționarilor publici.
În condițiile în care un astfel de act normativ nu a fost încă adoptat, în opinia sa, considerentele care au stat la baza hotărârii recurate sunt lipsite de temeinicie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond în mod eronat a abordat speța dedusă judecății similar cu spețele referitoare la primele de concediu.
Într-adevăr, prin existența unor prevederi legale succesive de suspendare a aplicării dispozițiilor referitoare la acordarea celor două sporuri, situația acestor sporuri la prima vedere, din aceleași rațiuni, ar putea avea aceeași consecință, respectiv recunoașterea dreptului solicitat.
În opinia sa, prin natura acestor drepturi salariale, se înțelege acordarea acestora în cuantum gradual/diferit în funcție de anumite condiții pe care legiuitorul urmează a le reglementa, iar până la elaborarea sistemului unic de salarizare a funcționarilor publici sau, cel puțin, până la adoptarea unor prevederi legale exprese în sensul stabilirii condițiilor de acordare a acestor suplimente, nu se poate vorbi de existența unui temei legal pentru a da curs, în concret, solicitării reclamanților.
Având în vedere natura de drept public a raportului de serviciu al funcționarilor publici, sistemul de salarizare a funcționarilor publici se stabilește exclusiv prin lege.
Instanța de judecată nu se poate substitui legislativului pentru a putea stabili norme în temeiul cărora să se poată acorda aceste drepturi reclamanților. Reclamanții nu au beneficiat până la momentul actual de această indemnizație deoarece nu există un temei legal (o reglementare suficientă) în acest sens, iar nu pentru că au fost ignorate, în mod abuziv, dispoziții legale, fiind astfel privați de un drept legitim sau supuși unui regim discriminator.
Prin admiterea unor astfel de cereri, instanța creează un precedent și astfel un tratament discriminator în privința angajaților aceleiași instituții, respectiv Instituția Prefectului. Trebuie avut în vedere și faptul că astfel de structuri sunt organizate și funcționează în fiecare județ al țării.
În susținerea celor prezentate, învederează instanței că, prin Decizia nr.819/03.07.2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.27 alin.1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Curtea a opinat că este evident neconstituțională, încălcând principiul separației puterilor, interpretarea acestui text de lege în sensul de a conferi instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, arătăm că Legea nr.188/1999 constituie cadrul general de reglementare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, iar condițiile în care se realizează salarizarea acestora sunt stabilite prin acte normative speciale, aceste din urmă reprezentând temeiul acordării drepturilor salariale pentru funcționarii publici, iar nu prevederile Legii nr.188/1999, republicată.
In cauza dedusă judecății, în lipsa unor norme juridice de aplicare (de stabilire a condițiilor, a cuantumului, a situațiilor în care se pot acorda suplimentele prevăzute la art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999), acestea nu pot produce efecte juridice.
Menționează că deoarece, până în prezent, aceste suplimente nu s-au regăsit în normele privind salarizarea funcționarilor publici, suspendarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, prin legi succesive, nu are relevanță sub aspectul efectelor juridice pe care ar fi putut să le producă.
În acest caz, nu poate fi vorba de un drept care, prin efectul suspendării, a fost lipsit de conținut, redus la nudum jus, deoarece chiar conținutul acestui drept nu a fost încă reglementat de lege. Prin urmare, Racordarea acestor suplimente nu poate constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării acestor drepturi, atât timp cât nu se cunosc (nefiind încă reglementate) limitele exercitării acestora.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 al.2 Cod procedură civilă, rezultă că, prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal admis acțiunea reclamanților în parte și a obligat pârâții să le plătească acestora drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fără a se admite și pentru cuantumul sporurilor în procent de 25% din salariul de bază.
Prima instanță a avut în vedere că reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar conform art. 31 al.1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici se prevede că: "pentru activitatea desfășurată funcționari publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Aplicarea acestor dispoziții legale, privind acordarea celor două sporuri a fost suspendată în perioada 1 ianuarie 2004 - 30 decembrie 2006, iar la expirarea acestei perioade, acordarea sporurilor devine obligatorie, reclamanții fiind îndreptățiți să beneficieze de aceste sporuri. Prima instanță nu a cuantificat aceste sporuri, întrucât nici Legea nr. 188/1999 și nici vreun alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă aceste sporuri, astfel că rămâne la aprecierea instituției unde lucrează reclamanți să stabilească cuantumul în care se acordă sporurile.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de reclamanți și de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art. 312 pct.1 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamanții recurenți, a, a, G, G, G, și pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative B împotriva sentinței civile nr. 684/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice și Instituția Prefectului - Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - - IA
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red. /10.03.2009
Tehnored. /12.03.2009/2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Maria
