Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2089/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2089
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 711 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIEI AL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul arhivă, intimatul pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a depus cerere de amânare pentru a se comunica motivele cererii de recurs; de asemenea se învederează că recursul este declarat în termenul legal și este motivat.
Instanța respinge cererea de amânare apreciind că această cerere este întemeiată.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul Județean de Poliție M, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați în solidar la plata sumei reprezentând sporul de 30%, actualizat în funcție de indicele de inflație calculat de la data de 01 septembrie 2002 până la data introducerii acțiunii, sumă ce va fi actualizată cu indicii de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății și să dispună obligarea părților să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea sa, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază pe aceeași perioadă.
S-a solicitat de asemenea obligarea MIRA să vireze fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
În motivare arătat că este funcționar public cu statut special în cadrul IPJ M, fiind desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin Ordin al MIRA, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod pr.penală și art.2 alin.3 din Legea 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
A mai arătat că, potrivit art.28 din OUG 43/2002, ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție.
A considerat reclamantul că s- creat o discriminare între cele două categorii, deși aceștia desfășoară activități similare, au aceeași pregătire.
invocat Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 1 septembrie 2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii, arătând că în calitatea pe care o are reclamantul, aceea de lucrător de poliție judiciară, acesta este salarizat conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, nefiind detașat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Precizează că dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție au fost abrogate în mod expres prin art. 41 lit.e din OUG nr.27/2006.
A mai susținut pârâtul că discriminarea, astfel cum este definită în cuprinsul art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, situație care nu se circumscrie discriminării întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege.
S-a învederat că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la Departamentul Național Anticorupție are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorită complexității activităților desfășurate de instituția la care sunt detașați, tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Pârâtul IPJ Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 1 septembrie 2002 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției din România a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
A motivat că în temeiul art.3 pct.1 civ.Cod Penal și art.10al.1 din Legea nr.554/2004 competența de soluționare aparține Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Craiova, având în vedere că atât MIRA, cât și IGPR sunt autorități publice centrale cu personalitate juridică.
A susținut că potrivit art.166 al.1 Codul muncii dreptul la acțiune cu privire la pretențiile bănești pentru perioada 01.09.2002- 10.04.2005 este prescris.
A mai arătat că raportat la obiectul acțiunii și la prevederile art.12(2) din Legea nr.218/2002, art.21(3) din Legea nr.500/2002 nu are calitate procesuală în cauza de față.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că pentru a beneficia de acordarea sporului de 30% reglementat de art.28 din OUG nr.43/2002 în perioada aprilie 2002-martie 2006 reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în acest act normativ și anume să fie detașat în cadrul DNA, argumentele privind identitatea de calitate și identitatea activităților desfășurate nefiind în măsură să fundamenteze acordarea și către reclamant a acestui spor.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 711 din 05 iunie 2008 respins acțiunea reclamantului.
S-au respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru plata sporului de 305 din salariul de bază lunar aferent perioadei 01 septembrie 2002 - 08 aprilie 2005.
În considerente, prima instanță a reținut referitor la excepția de necompetență a Tribunalului Mehedinți că nu este întemeiată și a fost respinsă, deoarece acest litigiu privește funcționarii publici având ca obiect plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu ale funcționarului public, litigiu care se judecă de instanța de contencios administrativ în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 completată cu dispozițiile Legii nr.53/2003 ( Codul muncii ) și nu în baza Legii nr.554/2004.De altfel nici reclamantul nu își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ci solicită plata unor drepturi salariale neacordate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă, deoarece reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu IPJ M, însă IGPR este ordonator secundar de credite, iar potrivit OG nr.22/2002, are obligația de a dispune măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății stabilite prin titluri executorii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate de reclamant anterior cu 3 ani față de data formulării acțiunii, respectiv pentru perioada 1 septembrie 2002 - 10 aprilie 2005 s-a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, precum și dispozițiile art.166 alin.2 din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data când acestea erau datorate.
Pe fond s-a reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special în cadrul IPJ M, desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, calitate pe care pârâtul IPJ nu o contestă prin întâmpinare.
S-a reținut că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile legale cu caracter special aplicabile ofițerilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul DNA, structură cu personalitate juridică ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece este organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul IPJ D, iar Legea 364/2004 face distincție între poliția judiciară, ce este organizată și funcționează în cadrul MIRA și poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
Cu privire la susținerile reclamantului referitoare la discriminarea sa în raport cu ofițerii și agenții poliției judiciare detașați la DNA, s-a reținut că sunt neîntemeiate, diferențierea de tratament având la bază un criteriu obiectiv, acela al modificării raporturilor de muncă a acestora din urmă, prin detașarea din cadrul unei instituții care face parte din structura MIRA, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile prevăzute de art.28 din OUG 43/2002 (pentru perioada cât acestea s-au aflat în vigoare), nefiind detașat la DNA, precum și faptul că în cauză nu se identifică o situație discriminatorie bazată pe criteriile prevăzute de art.2 din OG 137/2002
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații sporuri, premii ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, respectiv OG 38/2003 care reglementează salarizarea polițiștilor.
Se mai susține că majorarea cu 30% a salariului solicitată este prevăzută de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 privind DNA cu modificările ulterioare pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul acestuia, cât și pentru cei încadrați în unitățile aparținând Poliției Române.
În motivele de recurs formulate s-a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a acordat sporul de 30% din salariul de bază cuvenit, potrivit prevederilor art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
A arătat reclamantul că a fost delegat în repetate rânduri să efectueze acte de cercetare, inclusiv în cauzele de corupție aflate în competența organelor de cercetare ale poliției judiciare, desfășurându-și activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, potrivit dispoz.art.8 alin.1 din Legea 364/2004.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea ca funcționar public cu statut special în cadrul IPJ
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie ca intimatul reclamant să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițer de poliție judiciară.
Recurentului reclamant îi sunt aplicabile prevederile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Dreptul salarial solicitat de reclamant se aplică polițiștilor din cadrul DNA, iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor MIRA, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Niciodată polițiștii din cadrul MIRA nu au avut prevăzut în lege dreptul pe care-l solicită reclamantul, așa încât nu se poate pune în discuție, eventual, aplicarea legii în timp.
Judecătorul nu se poate transforma în legislator pozitiv, în sensul de a introduce drepturi salariale suplimentare, față de cele prevăzute în legea care reglementează domeniul de activitate în care funcționează partea.
Curtea mai precizează că polițiștii detașați în cadrul altor autorități sau instituții beneficiază în baza art.37 din OG 38/2003 de salariul funcției respective și de celelalte drepturi legal cuvenite.
Întrucât OG 43/2002 prevedea drepturi specifice pentru polițiștii care funcționează în cadrul DNA, aceștia au încasat legal sumele cuvenite, iar polițiștii care funcționau în unitățile MIRA nu pot pretinde dreptul respectiv, pentru considerentele deja expuse.
Având în vedere motivele enunțate, Curtea va respinge recursul reclamantului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 711 din 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIEI AL JUDEȚULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/ MB/30.10.2008
Jud. Fond.
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
