Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 209/2008. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 209
Ședința publică de la 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliul în mun. B,-,. A,. 3,.7, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -. A,. 2,.10, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 4,.30, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. A,.2, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.C,. 5,.15, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 13,. 1,.8, județul B, cu domiciliul în mun. B, str. - -, nr., -.4,.B,.2, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.B,. 4,.13, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 12,. 3,.9, județul B, cu domiciliul în mun. B, str.-, -.2,.B,.7, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.D,. 2,.23, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.A,. 1,.4, județul B, cu domiciliul în mun. B, str. - -, nr. 1,.A,.6, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 14 B,.B,. 1,.2, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. D,. 1,.4, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, - 11,. A,.3, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. A,. 2,.12, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. B,.1, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.4,. A,. 1,.8, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 17,. E,. 3,.5, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 7 B,. A,. 6,.17, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.1,.6, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.5,. B,.9, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -. C,.6, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.14,. B,.20, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.2,. A,.3, județul B, împotriva sentinței nr. 1401 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc atât reclamanții - recurenți cât și pârâții - intimați Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se la dosar întâmpinarea formulată de pârâta intimată Casa Județeană de Pensii B, prin care se solicită judecata în lipsă.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 20 iunie 2007, reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ce trebuiau acordate în temeiul Legii nr. 142/1998 începând cu data de 1.06.2004, actualizate la indicele de inflație, precum și obligarea pârâtelor să acorde pe viitor aceste tichete de masă.
Cererile de chemare în judecată au fost conexate la dosarul mai vechi înregistrat, prin încheierea din 26 septembrie 2007, când reclamanții și-au numit ca reprezentant, conform art. 114 alin. 5 Cod procedură civilă, în persoana reclamantei, față de care se va face comunicarea tuturor actelor de procedură.
În motivarea cererilor reclamanții au invocat următoarele:
Anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtei acordarea tichetelor de masă, cerere care le-a fost respinsă, în scris, justificat de faptul că bugetele instituțiilor publice nu au prevăzute sume cu această destinație.
Faptul că Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordării tichetelor de masă nu înseamnă în mod automat că salariații nu au acest drept, iar stabilirea acestui drept doar pentru anumite categorii de salariați, determină o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 142/1998, art. 41 și 51 din Constituție, Codul Muncii și art. 41 din CEDO.
Pârâtele, legal citate, au depus întâmpinare la dosar, prin care au solicitat respingerea acțiunii, justificat de faptul că prin bugetele anuale aprobate ale instituției nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă.
Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Bai nvocat și excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive, precum și excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 1401/2007 Tribunalul a respins acțiunea, ca nefondată.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul la acțiune este recunoscut persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri.
Prin drept vătămat se înțelege ( așa cum prevede art. 2 lit. o din lege) orice drept prevăzut de Constituție, lege sau orice alt act normativ, iar dreptul este definit de literatura juridică ca fiind ansamblul regulilor de conduită obligatorii, susceptibile de a fi la îndeplinire prin exercitarea puterii de stat, inclusiv cea judecătorească.
Ori, temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, care prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Prin urmare, prin acest act normativ, legiuitorul nu a stabilit o regulă de conduită obligatorie în sarcina angajatorului și nici nu a constituit în favoarea salariaților un drept absolut, necondiționat și actual care să confere acestora posibilitatea de a pretinde angajatorilor o anumită conduită, cu sprijinul forței de constrângere a statului, reprezentantă de contenciosul administrativ.
În realitate, Legea nr. 142/1998 nu a creat un drept, ci o facultate pentru angajator de a acorda salariaților tichete de masă, doar în limita bugetului aprobat.
Ori, în situația de față, instituția publică în cadrul căreia funcționează reclamanții nu are prevăzute în buget sumele necesare în acest sens și, prin urmare, nu poate fi obligată prin hotărâre judecătorească să acorde salariaților tichete de masă.
Totodată, nici unul dintre angajații acesteia nu primește tichete de masă, astfel încât instanța nu poate reține motivația reclamanților referitoare la aplicarea unui tratament discriminatoriu, întrucât acesta trebuie raportat doar la instituția în cadrul căreia reclamanții își desfășoară activitatea și nu ansamblul salariaților bugetari din celelalte instituții publice.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamanții arătând că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 142/1998, Constituției României, Legii nr. 193/2006 și nr.OG137/2000.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, includerea acestor sume sau nu în buget, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială pentru salariații Casei Județene de Pensii în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea alocării acestor tichete sau contravaloarea lor în buget este disproporționată, deoarece este lăsată pur și simplu la aprecierea angajatorului, care fie niciodată nu va aloca sumele necesare în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, anumitor sectoare bugetare creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii.
În același timp, pârâtele nu au ținut cont de dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2006 prin care societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuieli de reclamă, precum și pentru cheltuieli sociale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, ale bugetelor locale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul în mun. B,-,. A,. 3,.7, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -. A,. 2,.10, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 4,.30, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. A,.2, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.C,. 5,.15, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 13,. 1,.8, județul B, cu domiciliul în mun. B, str. - -, nr., -.4,.B,.2, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.B,. 4,.13, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 12,. 3,.9, județul B, cu domiciliul în mun. B, str.-, -.2,.B,.7, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.D,. 2,.23, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,.A,. 1,.4, județul B, cu domiciliul în mun. B, str. - -, nr. 1,.A,.6, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 14 B,.B,. 1,.2, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. D,. 1,.4, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, - 11,. A,.3, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. A,. 2,.12, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. B,.1, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.4,. A,. 1,.8, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 17,. E,. 3,.5, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, județul B, cu domiciliul în mun. B,-,. 7 B,. A,. 6,.17, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.1,.6, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.5,. B,.9, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -. C,.6, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.14,. B,.20, județul B, cu domiciliul în mun. B,-, -.2,. A,.3, județul B, împotriva sentinței nr. 1401 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. /
Tehnored.
2 ex./11.03.2008
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
Decizia nr. 209/13.02.2008
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, am opinat pentru admiterea recursului, din următoarele considerente:
Acordarea tichetelor de masă este un drept prevăzut de lege, iar angajatorul nu poate refuza acest drept salariaților săi, el având obligația să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop.
Este adevărat că dispozițiile din Legea nr. 142/1998 care reglementează dreptul la tichete de masă sunt dispoziții supletive și că acordarea lor este condiționată de limita bugetelor de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, însă acest lucru nu o îndreptățește pe pârâtă să le refuze reclamanților, de jure, acest drept, care este consacrat și de Legea Fundamentală a României, respectiv art. 41.
Pe de altă parte, atâta timp cât alte categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat și beneficiază în continuare de astfel de tichete, s-ar crea o situație discriminatorie față de reclamanți, fiind astfel încălcate și dispozițiile art. 14 din CEDO adoptată la Strasbourg în 1950 ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Judecător,
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana