Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2095/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2095
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți, C, A, G, A, -, -, G, -, M -, -, -, -, moștenitor al lui, moștenitoare a lui, -, G, -, R, R, -, și și recurenții - intervenienți în nume propriu, și împotriva sentinței civile nr. 3318 din data de 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut in ședință publică a răspuns intimata parată Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea constată cauza in stare de judecată, acordând cuvântul pe recurs.
intimata parată Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, prin consilier juridic, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Arată că ofițerii de poliție judiciară detașati la DNA care au instrumentat o categorie aparte de infracțiuni de o gravitate mai mare, ceea ce atrage și o răspundere mai mare sunt îndreptățiți la sporul de 30 %, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 13 din OUG 43/2002, prin aceasta necreându-se o situație discriminatorie față de recurenții din cauză care nu au dovedit pretențiile formulate prin acțiune.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3318/02.12.2008 a Tribunalului București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL ECOPNOMIEI ȘI FINANȚELOR, reținându-se că reclamanții nu au dovedit că au avut raporturi directe de serviciu cu acești pârâți, fiind polițiști în cadrul pârâtei DGPMB, astfel că excepția lipsei calității procesuale a acesteia din urmă a fost respinsă.
De asemenea, au fost respinse ca nefondate excepția tardivității și a prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond, au fost respinse ca neîntemeiate atât acțiunea formulată de reclamanții, C, A, G, A, -, -, G, -, M -, -, -, -, moștenitor al lui, moștenitoare a lui, -, G, -, R, R, -, și cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și, ambele în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Acțiunea reclamanților a avut ca obiect obligarea la plata sumelor reprezentând sporul de 30-30% din salariul de bază lunar, începând cu anul 2003,m cu dobânda legală și plata pe viitor a acestor drepturi, în considerarea discriminării în raport de ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, potrivit legii, art. 28 alin. 3 și 4 din OUG nr. 34/2002, doar ofițerii de poliție judiciară ce desfășoară activitate la PNA/DNA beneficiază de sporul în discuție, prin Hotărârile nr. 418/28.11.2007, nr. 419/27.11.2007 și nr. 271/05.09.2007 ale CNCD stabilindu-se că nu există tratament discriminatoriu între cele două categorii de ofițeri de poliție.
Diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, fără a fi discriminatorie.
Prin mai multe decizii, nr. 818-821/2008, Curtea Constituțională a constatat că "prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, C, A, G, A, -, -, G, -, M -, -, -, -, moștenitor al lui, moștenitoare a lui, -, G, -, R, R, -, și și intervenienții în nume propriu, și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii lor astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului lor, recurenții au criticat mai întâi reținerea lipsei calității procesuale pasive a pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, arătând că acesta este atât angajatorul reclamanților/intervenienților, iar litigiul în discuție este un litigiu care privește drepturi salariale neacordate, cât și ordonatorul principal de credite în sistem, rol în virtutea căruia acesta conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale (în speță DGPMB) către aceștia direcționând fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Cu privire la fondul pricinii, invocă precedentul în cazul magistraților, în privința cărora s-a pronunțat și o decizie în interesul legii, arătând că, deși au aceleași atribuții ca și colegii lor detașați la DNA au fost salarizați diferențiat. Dispozițiile procurorilor ce-și exercită activitatea cu privire la infracțiuni privind criminalitatea organizată și terorismul sunt obligatorii pentru reclamanți, așa cum și pentru colegii lor detașați la DNA sunt obligatorii dispozițiile procurorilor ce-și exercită activitatea cu privire la infracțiuni de corupție.
Deși legal citați, intimații nu și-au trimis reprezentanți în fața instanței de recurs și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Abordând mai întâi problema calității procesuale pasive a pârâtului MAI, Curtea apreciază ca justă soluția tribunalului, în condițiile în care, în perioada de referință, reclamanții și intervenienții au/au avut calitatea de funcționari publici cu statut special în cadrul pârâtei DGPMB, iar nu în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, acest raport de serviciu cu o instituție publică locală fiind cea care a antrenat și competența de primă instanță a tribunalului.
Tocmai fiindcă suntem în prezența unui litigiu privind drepturile salariale ale reclamanților/intervenienților, calitate procesuală pasivă justifică doar instituția cu care aceștia au legate în mod direct raporturile de serviciu, adică DGPMB:
Susținerea recurenților cu privire la calitatea MAI de ordonator principal de credite în sistem, rol în virtutea căruia acesta "conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale (în speță DGPMB) către aceștia direcționând fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale", nu prezintă nicio relevanță cât timp în contradictoriu cu acest pârât nu a fost formulat nici un capăt de cerere de această natură, spre pildă de alocare către DGPMB a fondurilor necesare plății drepturilor bănești solicitate.
2. În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea reține justețea soluției primei instanțe și sub acest aspect.
Potrivit disp. art. 28 alin. 3 și 5 din OUG nr. 43/2002 privin Direcția Națională Anticorupție, texte în vigoare, sub diverse numerotări, până la data de 29.03.2006 când a fost abrogat prin OUG nr. 27/2006, Personalul din Direcția Națională Anticorupție prevăzut la alin. (2) și (3), deci inclusivofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție" beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară".
3. Curtea nu vede care sunt considerațiunile pentru care recurenții s-ar afla în situații comparabile cu ofițerii detașați în cadrul DNA, astfel încât să putem vorbi de o salarizare discriminatorie, cu atât mai mult cu cât beneficiul sporului de 30% derivă din aplicarea, în perioada de referință, a art. 28 alin. 5 teza a II-a din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție (în formă în vigoare în acea perioadă),pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul DNA.
Or, diferența de atribuții, de condiții de muncă, de riscuri, a impus o abordare diferențiată de către legiuitor a salarizării acestora.
Obligativitatea unei abordări diferențiate într-o atare situație reiese din considerentele Hotărârii Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000 Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că una din laturile discriminării este incidentă și atunci când statele omit să trateze diferit, fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile, iar nu doar atunci când tratează diferit, fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflat în situații comparabile.
4. În același sens a decis Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în poziția de principiu adoptată în vederea unificării practicii judiciare, inclusiv în considerarea propriei sale jurisprudențe, arătând că "la acordarea acestui spor legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea că de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice. În speță este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ și anume pentru cei detașați la DNA."
5. Dealtfel, potrivit Deciziilor nr. 818-821/2008 ale Curții Constituționale, "revederile p. art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,sunt neconstituționale, înmăsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În argumentarea deciziei se reține căeste neconstituționalăinterpretarea OG nr. 137/2000 în sensul că instanța ar avea competența de anula "o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată", neconstituționalitate datorată încălcării principiului separației puterilor în stat.
6. Prin urmare, cât timp pretențiile recurenților nu se regăsesc în niciuna din reglementările salariale aplicabile lor, pentru a fi vorba despre o aplicarea discriminatorie a legii de către DGPMB, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale nu este în căderea instanței de judecată să aprecieze politica salarială a statului, fie și din perspectiva pretinsei discriminări legislative, Curtea apreciază recursul reclamanților și intervenienților ca nefondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. - îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, C, A, G, A, -, -, G, -, M -, -, -, -, moștenitor al lui, moștenitoare a lui, -, G, -, R, R, -, și și intervenienții în nume propriu, și împotriva sentinței civile nr. 3318 din data de 2 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici
