Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2097/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2097
Ședința publicădin 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate depârâții Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul ucurești,-, sector 5 șiDirecția Generală a Finanțelor Publice S,CU SEDIUL ÎN MUNICIPIUL S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 861 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatânmd că recurenta, deși lipsește, a solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr. civilă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr- din 20.03.2009, reclamanta - a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și S la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baz si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,drepturi prevăzute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate si plătite începând01.01.2004 - 14.04.2008- dată la care reclamanta a ieșit la pensie, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.
În motivare reclamanta a arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare ".
A mai învederat instanței reclamanta faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007
Prin urmare, a solicitat a se constata că, deși aceste drepturi solicitate de reclamantă trebuiau să- fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 Ianuarie 2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul Direcția Generală a Finanțelor Publice S, refuză acordarea acestora lună de lună.
În acest sens, a solicitat a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinato, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică ( respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Consideră că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt În vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
În drept, și-a întemeiat cererea reclamanta pe dispozițiile art.31 alin.1 lit. "c" și "d" și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
În dovedire a depus la dosar practică judiciară.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Prin sentința nr.861 din 30 aprilie 2009 Tribunalul Suceavaa admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâții Ministerul Finantelor Publice și Direcția Generală A Finanțelor Publice S să acorde și să plătească reclamantei în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru perioada de 01.01.2004 - 14.04.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S până la data de 14.04.2008 - dat la care conform Legii nr. 19/2000 a ieșit la pensie.
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, fiind salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanta nu a primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 20.03.2006. Totodată a reiterat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de neparcurgerea procedurii prealabile de către reclamantă, întrucât dreptul reclamantei de a sesiza instanța de contencios administrativ poate fi exercitat după epuizarea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei, a arătat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Legea nr. 164/2004, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. De asemenea, a arătat că dispozițiile legale nu prevăd un cuantum de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului și nici pentru suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În motivarea recursului, Ministerul Finanțelor Publice a arătat, în esență, că instanțele judecătorești nu pot reglementa o omisiune legislativă, întrucât aceasta ar echivala cu transformarea puterii judecătorești într-un legislator pozitiv, ceea ce contravine dispozițiilor art. 61 din Constituție, care prevăd că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, dar printr-o reglementare ulterioară, Parlamentul va putea să stabilească, ținând seama de reglementările în vigoare și cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamant. De asemenea, a arătat că în perioada 2004 - 2006, dispozițiile referitoare la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin acte normative succesive. (OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006 )
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B cu sediul în B,-, sector 5 și Direcția Generală a Finanțelor a Județului S cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 861 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamanta intimată - domiciliată în-,.5,. C,.9, județul
Modifică sentința și în rejudecare respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnoredact.
2 ex.07.12.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Andrieș Maria, Ududec Elena
