Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 21/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 21
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de recurentele-pârâte CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE împotriva sentinței civile nr.223/CA/14.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la termenul anterior s-a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune a părților și că în cauză nu s-au mai formulat cereri.
De asemenea se constată că recurentele-pârâte au solicitat judecarea în lipsă.
Conform art.137 Cod procedură civilă, instanța unește excepția restricției cu fondul, având în vedere necesitatea de a se pronunța sub ambele aspecte.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii N și Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale B, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să fie obligate la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 1.01.2003- 01.12.2003, actualizată în raport de rata inflației la data plății.
În motivare, reclamantul a arătat că a avut calitatea de funcționar public, fiind în raport de serviciu cu pârâta, că în temeiul art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, că aceste prevederi au devenit inaplicabile prin procedura suspendării dispusă prin legile bugetului de stat, că la această dată este îndreptățit la acordarea dreptului, suspendările dispuse încetându-și aplicabilitatea, că suspendarea acestui drept a fost neconstituțională fiind în contradicție cu dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2003 și art.41 al.2 din Constituție, un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nemaiputând fi suspendat sau anulat, că dispozițiile de suspendare au fost nelegale însă nu se impune sesizarea Curții Constituționale în temeiul art.29 alin. 1din Legea nr.47/1992.
Pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A motivat pârâta că nu a stabilit raporturi de serviciu cu reclamanții, că aceștia sunt salariați ai Casei Județene de Pensii N - instituție care are calitate de ordonator terțiar de credite potrivit dispozițiilor art.23 din HG nr. 13/2004, că nu are calitatea de ordonator de credite privind drepturile salariale ale angajaților caselor teritoriale de pensii.
Pe fond, pârâta a arătat că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat succesiv prin legile bugetului de stat pe anii 2002-2006, că în perioada 2001- 2006, urmare suspendării, reclamanții nu au putut beneficia de drepturi prevăzute de Legea nr. 188/1999, că se impune respingerea acțiunii.
Și pârâta Casa Județeană de Pensii formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului motivat de faptul că în perioada 01.01.2003-01.12.2003 prevederile legale privind prima de vacanță au fost suspendate.
Prin sentința civilă 223/CA/14.09.2007 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - și s-a admis acțiunea reclamantului. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2003 actualizată conform indicelui de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale este neîntemeiată.
Potrivit art.2 alin. 1 din HG nr. 13/2004 casele județene de pensii sunt în subordinea CNPAS iar potrivit art.9 atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite (Ministrul muncii și solidarității sociale și familiei se deleagă conducerii executive a CNPAS.
Cum, potrivit dispozițiilor art.23 din respectivul act normativ, directorul executiv al casei teritoriale de pensii este ordonator terțiar de credite și cum pretențiile bănești ale reclamanților nu pot fi valorificate numai în raport cu ordonatorul terțiar de credite, instanța constată că pârâta CNPAS are calitate procesuală, participarea în cauză, în calitate de pârâtă fiind justificată de calitatea de ordonator de credite.
Pe fondul cauzei instanța constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Astfel în baza dispozițiilor art.32 alin 2 din Legea nr. 188/1999 s-a prevăzut în favoarea funcționarilor publici pe lângă indemnizația de concediu dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. In reglementarea actuală acest drept este prevăzut la art.34 alin 2 din lege.
Începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin nr.OUG33/2001 și ulterior, succesiv, prin legile bugetului de stat, respectiv Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.379/2005. De asemenea prin art.44 din OUG nr.92/2004 s-a prevăzut că, dispozițiile art.34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare se suspendă.
Întrucât ultimul act normativ care a prevăzut suspendarea drepturilor funcționarilor publici la prima de vacantă este Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006 și având în vedere că în baza dispozițiile art.5 alin 5 din această lege, suspendarea acestor drepturi este limitată până la data de 31.12.2006, instanța constatat că începând cu 1.01.2007 prevederile din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte.
În recursul său pârâta Casa Județeană de Pensii N arată că reclamantul nu are dreptul la prima de concediu deoarece dispozițiile legale care au acordat acest drept au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie 2006 și în lipsa prevederilor bugetare și a creditelor bugetare pentru aceste cheltuieli nu putea instanța să admită cererea.
În recursul său pârâta Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale invocă lipsa calității procesuale pasive deoarece este ordonator secundar iar gestiunea creditelor aferente drepturilor salariale ale reclamantului se realizează de Casa Județeană de Pensii
Asupra fondului cauzei pârâta arată că dreptul reclamantului a fost suspendat succesiv și astfel acesta nu poate beneficia de prima de vacanță solicitată.
La termenul din 30 noiembrie 2007 s-a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile art. 306 al. 2 Cod procedură civilă și art. 18 din decretul 167/1958.
Curtea, verificând sentința recurată în condițiile art. 3041în limita motivelor de recurs formulate, constată fondate ambele recursuri pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Referitor la recursul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi și Asigurări Sociale
Potrivit art. 2 din Statutul aprobat prin HG13/2004 casele județene de pensii sunt servicii publice descentralizate, investite cu personalitate juridică, iar potrivit art. 23 din același act normativ directorul executiv al casei județene de pensii este ordonator terțiar de credite, acesta numind în funcție personalul casei teritoriale de pensii.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamantul - intimat este fost și funcționar public a Casei Județene de Pensii N, raporturilor de serviciu ale acestora realizându-se cu această instituție care este titulara dreptului și obligațiilor, rezultând din raporturile de serviciu cu funcționarii publici conform art. 1, 4 din Legea 188/1999 .
Pe de altă parte, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și nici o cheltuială nu poate fi efectuată dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială (art. 12, 14 din Legea 500/2002) ordonatorii de credite având obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita destinațiilor aprobate (art. 22 alin. 1).
În consecință, față de dispozițiile legale menționate, obligația de a efectua plata primelor de concediu reclamanților nu revine ordonatorului secundar de credite - recurenta - între acesta și reclamanți neexistând raporturi de serviciu care să constituie temeiul dreptului invocat de aceștia, în cauză recurenta S nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul formulat de aceasta urmând a fi admis, iar acțiunea formulată împotriva acestei pârâte va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Reținerea de către instanța de fond a obligației ordonatorului principal de credite de a asigura creditele bugetare, în principiu corectă, nu conferă calitate procesuală acestuia deoarece executarea silită a titlurilor executorii se realizează în condițiile dreptului comun cu distincțiile arătate în Ordonanța Guvernului 22/2002 așa cum a fost aprobată și modificată de Legea 110/2007 în vigoare la 08 mai 2007.
II.Referitor la recursul Casei Județene de Pensii N
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente anilor 2001-2003 este fondată.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune, având o obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar potrivit art. 3 alin. 1 din același act normativ termenul de prescripție este de 3 ani, instanța fiind obligată să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acțiune nu s-a prescris (art. 18).
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată formulată la 24 iulie 2007 reclamantul solicită acordarea primei de concediu aferentă anului 2003.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune, având ca obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 alin. 2 din Legea 188/1993 iar exercițiul acestui drept a fost suspendat prin art. III din OG33/2001.
Dispozițiile art. III din OG33/2001 au fost prelungite succesiv prin legile bugetului 743/2001 și 631/2002 până la 31 decembrie 2003 cu respectarea dispozițiilor art. 59 al. 2 și 66 din Legea 24/2000. In acest context, prin prelungirea termenului prevăzut de art. III din OG33/2001, pentru perioada 02.03.2001 - 31.12.2003 dreptul la acțiune s-a născut la 01 ianuarie 2004, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție, conform art. 1 și 3 din Decretul 167/1958.
Este adevărat că după 31 decembrie 2003 dispozițiile din Legea 188/1999 privitoare la prima de concediu au fost suspendate, pentru fiecare an în parte, prin legi temporare, fiecare producând efecte doar în perioada în care au fost în vigoare (Legea 507/2003 pentru anul 2004, 511/2004 pentru anul 2005 și 379/2005 pentru anul 2006) dreptul la acțiune născându-se pentru fiecare an în parte, la data ieșirii din vigoare a legii temporare prin împlinirea termenului.
Cum reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată după împlinirea termenului de prescripție, instanța va admite sub acest aspect recursul și va respinge acțiunea ca prescrisă.
Este adevărat că ulterior pronunțării hotărârii recurate, prin Ordonanța de urgență a Guvernului 146/2007 s-a statuat condițiile de plată a primei de concediu suspendate în perioada 2001 - 2006. Acest act normativ nu poate produce efecte sub aspectul curgerii termenului de prescripție, însă obligă autoritățile publice să plătească, fără să facă distincție cu privire la împlinirea termenelor de prescripție, dreptul la prima de concediu pentru perioada 2001 - 2006, reclamantul urmând să beneficieze de dispozițiile acestui act normativ în condițiile precizate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile în materia contenciosului administrativ promovate de recurentele - pârâteCASA JUDEȚEANĂ DE PENSIIși CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE B cu sediul în B,-, Sectorul 2, împotriva sentinței civile nr. 223/CA/14 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant-domiciliat în P N,-, - parter, județul N
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și excepția prescripției.
Respinge acțiunea formulată împotriva S ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată împotriva Casei Județene de Pensii N ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
- - JUDECĂTORI: Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
- -
- -
GREFIER,
- -
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 04/05 febr. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
