Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 210/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.210/CA
Ședința publică din data de 28 mai 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, G, -, I, -, MEDIA, - toți prin avocat - cu sediul în C, Bd. 1 - 2. - Biroul nr.26, nr.21, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1765/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ - cu sediul în C,-, jud.C și INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA - cu sediul în B, sect.5,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții reclamanți avocat în baza împuternicirilor avocațiale nr.385/26.05.2009 și nr.386/26.05.2009 depuse la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul recurenților reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile apărătorului recurenților reclamanți potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul apărătorul recurenților reclamanți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
Acțiunea formulată are două capete de cerere. Cu privire la capătul 1 de cerere cu privire la sporul de confidențialitate, în temeiul art. 1 din nr.OG71/2004 care reglementează organizarea statisticii, reclamanții au calitate de funcționari publici. Potrivit nr.OG9/1992 reclamanții au obligația specială de a asigura confidențialitatea, aceasta fiind menținută și după încetarea raporturilor de serviciu, astfel cum rezultă din angajamentul de confidențialitate semnat de fiecare dintre reclamanți și aflat la dosarul cauzei, din care rezultă implicit și obligația de a se plăti acest spor de confidențialitate, astfel încât s-ar încălca principiile și dispozițiile Codului Muncii, respectiv plată egală pentru muncă egală. Conform disp. Art. 3 din Codul civil instanța statuând în echitate poate stabili acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15% aplicat la salariul de bază lunar pentru fiecare dintre reclamanți.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere privind tichetele de masă, arată apărătorul recurenților că acesta nu reprezintă un drept ci doar o vocație. Aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori. În mod surprinzător s-a ocolit acordarea lor, motivat de faptul că sumele necesare nu au fost prevăzute de legea bugetului de stat sau că Ministerul Finanțelor Publice nu a avizat proiectele de buget cuprinzând aceste sume. Întrucât acest lucru s-a produs doar pentru anumite categorii de salariați, în unele instituții aceste tichete fiind acordate, s-a ajuns la o gravă discriminare și o nerespectare a legii.
Totodată solicită obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentului recurs civil, constata:
Reclamanții, G, -, I, -, MEDIA, au chemat in judecata paratii Direcția Județeană de Statistică C și Institutul Național de Statistică pentru ca pe cale de hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestora la plata sumelor actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății pentru perioada noiembrie 2004 - decembrie 2007 și în continuare sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % din salariu lunar de bază, pentru anii 2001-2006 contravaloarea alocației individuale de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, iar în continuare tichete de masă precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinta civila nr.1765/04.12.2008 Tribunalul Constantaa respins excepțiile ca nefondate precum și cererea de chemare in judecata tot ca nefondată reținând că, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se înscriu în sfera raporturilor de muncă la care se referă art.15 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997, astfel că prezenta cauză este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește procedura prealabilă în speță nu este necesară procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 întrucât nu se atacă un act administrativ unilateral, însă se poate vorbi de procedura prealabilă, dar cea prevăzută de art.31 alin.1-3 din nr.OG2/2004 respectiv nr.OG6/2007. Această procedură prealabilă nu este obligatorie în prezenta cauză întrucât nu s-a emis un act administrativ pentru acordarea drepturilor salariale solicitate, astfel că reclamanții nu pot formula contestație la ordonatorii de credit potrivit nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007.
Instanța a reținut calitatea procesual pasivă a Institutul Național de Statistică întrucât este ordonator secundar de credite fapt pentru care a respins excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât.
Ordonanța Guvernului 6/2007 la art.15 reglementează acordarea sporului de confidențialitate pentru funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, etc. iar Institutul Național de Statistică nu se numără printre aceste instituții fapt pentru care instanța de fond nu l-a acordat.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 se pot primi alocații individuale de masă în limita prevederilor bugetului de stat.
Acesta nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această distincție și acordarea a fost negociată prin contract.
Cum în cazul de față angajatorul nu a avut prevăzut în buget sume cu această destinație și acest capăt de cerere a fost respins.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs reclamanții, pe care au criticat-o din perspectiva prevederilor OG 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale și a Legii 142/1998 privind tichetele de masă.
Deși nu au indicat motivele de recurs astfel cum sunt prevăzute la art.304 pr.civ, din expunerea pe larg a criticilor instanța de recurs urmează a le încadra la pct.9 în sensul că, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimata Direcția Județeană de Statistică Caf ormulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii.
Nici unul din textele legale invocate de către recurenți nu prevăd acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % din salariul de bază lunar iar în ce privește tichetele de masă aceasta reprezintă o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral de angajator în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz de bugetele locale.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
In speta, reclamanții sunt funcționari publici și nu beneficiază de sporul de 15 % din salariu de bază lunar deși domeniul specific de activitate implică îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate având ca obiect culegerea, prelucrarea, analiza, difuzarea și constituirea seriilor de date statistice oficiale cu caracter demografic, social, economic, financiar, juridic necesare fundamentării și evaluării politicilor economice și sociale, deciziilor guvernamentale ale operatorilor economici, opiniei publice.
u pot fi reținute susținerile reclamanților, întrucât, în mod corect instanța de fond a indicat că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate, aceștia nu fac parte din categoriile de personal, funcționari publici sau alte categorii de personal îndreptățite să beneficieze de acest drept, potrivit prevederilor legale invocate.
Dreptul la acordarea acestui spor nu este în mod evident unul apărat și garantat de Constituție, iar prevederile legale invocate în cuprinsul acțiunii, prin care acest spor este recunoscut diferitelor categorii de salariați, nu sunt aplicabile; mai mult, sporul nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori al cuantumului.
Prin acordarea acestui spor instanța de judecată nu face decât să depășească atribuțiile puterii judecătorești substituindu-se legiuitorului și executivului încălcând astfel dispozițiile Decizia Curții Constituționale nr.820/2008 prin acordarea efectivă unor drepturi considerând că sunt discriminatorii și înlocuirea cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, art. 3 alin. 1 din nr.OG 19/2006, modif. și compl. prin Legea nr. 444/2006 prevede că acest spor este acordat pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut și se referă la cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 stabilește că,Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, care modifică textul art. 3 în sensul că,Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate"se aplică doar personalului militar și funcționarilor public cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea nr. 405/2006 stabilește, la rândul său, că,Persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate."
În fine, textul art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare stabilește că,Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului.
Conform art. 2 alin. 3 din nr.OG 137/2000 modif. sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În acord cu textul sus-citat, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit, în soluțiile sale, că există discriminare, dacă față de persoane aflate în situații comparabile, se instituie un tratament diferit și nejustificat de un scop legitim și obiectiv.
Ori, existența discriminării, care presupune raportarea cazului la persoane /categorii de persoane aflate în situații similare ori comparabile, nu poate fi redusă la exprimarea distinctă a voinței legiuitorului în ce privește salarizarea.
Acordarea sporului de confidențialitate unei categorii de personal, expres prevăzută de actul normativ special, nu poate fi interpretată în sensul negat de însuși legiuitor, anume, că există o voință de acordare cu titlu general a acestui spor.
Împrejurarea că funcționarii publici cu statut special care dispun și supraveghează exercitarea unor activități ce implică obținerea de informații confidențiale, deținerea de certificate ORNIS și gestionarea informațiilor clasificate, conform art. 28 din Legea nr. 182/2002, nu implică, în absența unui text de lege neechivoc, acordarea sporului de confidențialitate și nici invocarea unei discriminări față de alte categorii de personal cu care aceștia nu se află în situații similare ori comparabile.
În esență, este pus în discuție atributul exclusiv al legiuitorului de a statua, în acord cu interesele și obiectivele urmărite, prin acte normative distincte, cadrul de reglementare a drepturilor de natură salarială a personalului din cadrul instituțiilor publice.
Reclamanții nu au luat în considerare faptul că dispozițiile speciale la care s-au raportat au în vedere protecția,informațiilor clasificate, astfel cum sunt definite și reglementate acestea prin Legea nr. 182/2002. Ori, față de clasificarea dată de art. 15 din Legea nr. 182/2002, funcționari publici nu sunt incluși în categoria persoanelor care au acces la informații clasificate, aceștia având doar obligația de a păstra secretul de serviciu.
În raport de toate aceste considerente, constatând că în cauză pentru funcționarii publici nu este prevăzută acordarea unui asemenea spor, iar plata unor asemenea drepturi altor categorii profesionale nu generează discriminare, va fi respinsă acțiunea sub aspectul acestor pretenții.
În ce privește capătul de cerere privind alocația de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, Curtea constată că, potrivit art. 1 din legea nr. 142/1998: "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
În consecință, Legea nr. 142/1998 stabilește că se pot acorda tichete de masă dacă limita bugetelor de stat sau locale o permite, și chiar și atunci, dacă există disponibilitate din partea angajatorului, norma fiind una dispozitivă.
Având în vedere că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului de acordare a tichetelor de masă, nu se poate vorbi despre un tratament discriminatoriu de natură să nesocotească principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție. Acest principiu presupune același regim juridic pentru situații identice, ori în speță instituțiile sunt diferite, bugetele acestora este diferit și statutul persoanelor încadrate în instituțiile bugetare este diferit. Curtea Constituțională a stabilit în mod constant că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, astfel că, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Dreptul care face obiectul acestui capăt de cerere nu este nici unul din cele enumerate de Constituție în art. 41 alin. 2 ca reprezentând o măsură de protecție socială. Mai mult, legile privind salarizarea funcționarilor publici nu prevăd un astfel de drept iar articolul ce face obiectul acțiunii nu a fost declarat neconstituțional.
Acordarea tichetelor de masă nu este nici un drept ocrotit și garantat de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, conform jurisprudenței constante a Curții, dreptul la un tratament egal neavând o existență independentă, el fiind indisolubil legat de exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și de Protocoalele la aceasta.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că art. 1 din Legea nr. 142/1998 face referire la "salariații" (din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome, sectorului bugetar, unităților cooperatiste, al altor persoane fizice sau juridice) angajați cu contract individual de muncă, ori reclamanții au statutul de funcționari publici, fiind numiți în condițiile legii, dispozițiile Codului Muncii fiind aplicabile numai în măsura în care nu contravin statutului funcționarului public. În concluzie, aceștia nu sunt "salariați" în sensul legii nr. 142/1998, nedesfășurându-și activitatea în temeiul unui contract de muncă. În ceea ce îi privește pe funcționarii publici, aceștia au putut beneficia de tichete de masă o perioadă scurtă de timp, pe perioada aplicării OUG nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici (1 martie-13 decembrie 2001), această ordonanță fiind respinsă prin legea nr. 725/4 decembrie 2001.
În acest sens este și decizia nr. 14 din 18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, funcționarii publici neputând beneficia de tichete de masă.
Din cele prezentate mai sus Curtea va respinge recursul astfel promovat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți -, G, -, I, -, MEDIA, - toți prin avocat - cu sediul în C, Bd. 1 - 2. - Biroul nr.26, nr.21, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1765/04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ - cu sediul în C,-, jud.C și INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA - cu sediul în B, sect.5,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.
22.06.2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu, Revi Moga
