Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 211/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 211
Ședința publică de la 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în mun. B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 1584 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile, respectiv: pârâtul recurent Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, pârâții intimați (chemat în garanție) Ministerul Economiei și Finanțelor B și Instituția Prefectului Județului B, precum și reclamanții intimați, C, G, G, G, G, R,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care:
Instanța constatând recursul în stare de judecată. Rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 20 martie 2007 reclamanții, C, G, G, G, G, R, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Ministerul Economiei și Finanțelor B au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia din urmă să fie obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii arată reclamanții că sunt funcționari publici în cadrul Instituției Prefectului Județului și că, potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 rep. funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative: art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004, art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005 și art.5 alin. 5 din Legea nr. 380/2005, până la data de 31.12.2006.
Au mai arătat reclamanții că sunt îndreptățiți la primele de vacanță pentru anii 2002 - 2006, motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului de stat au avut un caracter temporar (anual), ce nu echivalează cu stingerea dreptului.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 34 din Legea nr. 188/1999, Codul Muncii și Constituția României, învederând instanței totodată și Decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Instituția Prefectului Jud. Baf ormulat întâmpinare prin care a arătat că în calitate de ordonator terțiar de credite nu a avut fonduri alocate instituției pentru plata acestor drepturi, lăsând la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, formulând totodată și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor
Soluționând cauza în fond, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.1584 din 21 noiembrie 2007 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții Instituția Prefectului Jud. B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B să plătească acestora sumele cuvenite, cu titlu de prime de concediu pentru anii 2004 - 2006, fiecăruia în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, a respins ca prescrisă acțiunea reclamanților privind primele pentru anii 2002 și 2003 și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 coroborate cu dispozițiile art.3 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune pentru anii 2002; 2003 este prescris, având în vedere că dreptul la acțiune are un caracter patrimonial și se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani, suspendările anuale succesive menționate în legile bugetului neconducând la întreruperea termenului de prescripție menționat.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. 2 care au devenit, după republicare, dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat ".
Exercitarea acestui drept a suferit suspendări succesive, anuale, intervenite prin dispoziții exprese din legile bugetului.
În conformitate cu dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Prin urmare, în speță, prin legile bugetului au existat dispoziții exprese prin care a fost suspendată exercitarea dreptului privind prima de concediu doar pe o durată determinată, de câte un an de zile, fără a se dispune de legiuitor prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea acestei dispoziții legale în condițiile alineatului 3 din art. 62 al Legii nr. 24/2000.
În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 62 alin. 2 din aceeași lege referitoare la reintrarea, de drept, în vigoare a dispozițiilor afectate în momentul expirării duratei de suspendare, de câte un an, dispuse prin legile bugetului.
Pentru aceste considerente instanța de fond a admis acțiunea reclamanților privind obligarea pârâților la plata primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Baf ost respinsă de către instanța de fond, pe considerentul că obiectul dedus judecății îl constituie plata unor drepturi salariale datorate de pârâții indicați, respectiv Instituția Prefectului Jud. B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi întrucât competența elaborării unor eventuale proiecte de buget și de rectificare bugetară, pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului principal de credite, în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B învederează că instanța de fond, în mod greșit nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale sale pasive, excepție pe care o reiterează și în fața instanței de recurs, iar pe fondul cauzei arată că drepturile pretinse de către reclamanți au fost suspendate anual prin acte normative succesive, nemaiputând produce efecte juridice. Critică sentința tribunalului și în ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, învederând prevederile Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Recursul se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, și este nefondat.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că pârâtul recurent nu a invocat la prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive, așa cum în mod greșit susține.
Față de obiectul acțiunii dedus judecății, respectiv plata unor drepturi salariale datorate de pârâtele indicate, competența elaborării unor eventuale proiecte de buget și de rectificare bugetară pentru drepturi salariale cu acest titlu aparține ordonatorului principal de credite, în speță, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B (ceea ce îi conferă calitatea procesuală pasivă), acest atribut neputând fi însă extins asupra Ministerului Economiei și Finanțelor
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea constată că, potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Este adevărat că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare din legile bugetare își încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât și dispoziția privind suspendarea încetează la această dată.
Pe cale de consecință, neexistând nici o dispoziție expresă privind desființarea dreptului reglementat de dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 în materialitatea sa, apare evidentă obligația instituției de a plăti funcționarului public prima de vacanță pentru anii 2004 - 2006.
A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce este inadmisibil.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999, cât și a dispozițiilor din legile bugetare anuale de suspendare a aplicării acestor dispoziții, astfel încât în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă; cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârât urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulMinisterul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în mun. B, sector 1,-, împotriva sentinței nr. 1584 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. /
Tehnored.
Ex. 2/19.02.2008
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana
