Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 211/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR NR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.211
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Chirica
JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - prin Direcția Generală Juridică, cu sediul în B, nr.1 A, sector 1, împotriva sentinței nr.1954/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, G-ral, - 12,.C,.18, județul D și pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D cu sediul în Târgoviște, B-dul - - I, nr.64, județul
Cererea de recurs este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, conform chitanței nr.60285/12.02.2008 și timbre judiciare în cuantum de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.1491/04.02.2008.
Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1954 din 4 decembrie 2007, Tribunalul Dâmbovita- Secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul d e Interne și Reformei Administrative B și Inspectoratul de Politie al Județului D și a obligat pârâții să plătească reclamanților primele de concediu cuvenite pe perioada 2002-2006, actualizate cu indicele de inflație la zi, precum și sporul de
- 2 -
fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, în procentul corespunzător vechimii în funcție, actualizat cu indicele de inflație la zi, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt ofițeri și foști ofițeri de poliție în cadrul MIRA și potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 2 ( devenit art. 34 ) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, ulterior prin legile bugetului de stat în fiecare an s-a suspendat plata primei de concediu pe perioada 2002-2006, în prezent nemaifiind suspendată plata primelor de concediu, considerente pentru care, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților primele de concediu cuvenite pentru perioada 2002-2006, actualizate cu indicele de inflație la zi.
Totodată se rețime prin sentință că potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, cât și art.6 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin Legea nr. 353/2003, cu completările și modificările ulterioare, se prevede că pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public cu statut special și personal contractual, se acordă un spor de fidelitate în procent de până la 20 % din salariul de bază, considerente pentru care prin sentință pârâții au fost obligați să plătească reclamanților și sporul de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005, în procentul corespunzător vechimii în funcție, actualizat cu indicele de inflație la zi.
Impotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative-prin Direcția Generală Juridică B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și obligat recurentul și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D să plătească intimaților- reclamanți primele de concediu în perioada 24.08.2002-1.01.2004, deoarece salarizarea polițiștilor a fost reglementată la art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002, care prevede că funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii și în temeiul acestei prevederi a fost emisă Ordonanța Guvernului nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor care la art. 37 a instituit dreptul la prima de concediu, însă acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.
Se arată de recurent că dispozițiile art.78 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 prevede că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, actul normativ la care face trimitere acest text, este Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și această lege nu prevede acordarea primei anuale de concediu.
In consecință arată recurentul, pentru perioada anilor 2002-2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare al polițiștilor erau cele ale Legii nr.
- 3 -
138/1999 și nu cele ale Legii nr.188/1999, așa cum greșit a considerat instanța de fond, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată în ceea ce privește solicitarea de acordare a primelor de concediu pentru anii 2002-2003.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
In perioada anilor 2002-2003, când recurentul susține că nu exista un cadru legal pentru acordarea intimaților reclamanți a dreptului la plata primelor de concediu, intimații-reclamanți erau angajații IPJ D, în calitate de funcționari publici cu statut special de ofițer de poliție, foști ofițeri de poliție sau agenți de poliție ofițeri și în această calitate dreptul lor la plata primelor de concediu pentru perioada 2002-2003, este reglementat de dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002- privind Statutul polițistului, care constituie cadrul general de reglementare al drepturilor politiștilor prin raportare la dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, act normativ care vine să completeze dispozițiile Legii nr. 360/2002.
Potrivit acestor dispoziții legale, se prevede că polițistul are dreptul la salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizație, sporuri, premii și prime, al căror cuantum se stabilesc prin lege, dispozițiile art. 28 alin. 1 lit. a și art.78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, care reglementează aceste drepturi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici și potrivit art. 33 alin. 2 din această lege, se prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Dreptul la plata primelor de concediu a fost reluat și prevăzut în mod expres în dispozițiile art. 37 alin. 2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Dispozițiile art.78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici care la art. 33 alin. 2 prevăd dreptul la primele de concediu.
Pentru toate aceste considerente, în mod greșit se susține de către recurent că pentru plata primelor de concediu ale intimaților reclamanți nu exista un cadru legal de reglementare a acestui drept, atâta timp cât dispozițiile Legii nr. 360/2002, privind Statutul polițistului se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și pentru perioada 2002-2003, intimații - reclamanți aveau dreptul la plata primelor de concediu, sentința pronunțată de către prima instanță fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
- 4 -
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative- prin Direcția Generală Juridică, împotriva sentinței nr. 1954/4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și și intimatul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red. EC/HV
2 ex./15.02.2008
fd. Trib. D -
fd.,
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Elena ChiricaJudecători:Elena Chirica, Florentina Dinu, Florentina Preda
