Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 214/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.214
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Chirica
JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.2583/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B, str. - -,.30,.10, județul
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, purtând viza nr.1699/07.02.2008.
Intimata-reclamantă, personal având cuvântul, precizează că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
De asemenea, precizează că renunță la excepția nemotivării recursului, întrucât apreciază că recurenta nu avea motive să declare recursul de față.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă, personal având cuvântul, arată că este consilier juridic la Direcția Generală a Finanțelor Publice B, colegii săi din cadrul serviciului juridic au obținut acest spor, fiind aplicat un tratament discriminator. De asemenea, potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002, auditorii beneficiază de acest spor.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și pe fond menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la emiterea unei decizii prin care să opereze modificările în încadrarea și stabilirea drepturilor sale prin acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum total de 30% din salariul de încadrare începând cu data înscrierii sale în Colegiul Consilierilor Juridici B, respectiv 19.02.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub nr. 37665/16.10.2007 a solicitat acordarea drepturilor salariale reglementate de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 53/2003 și art. 60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, respectiv acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 30% din salariul de încadrare începând cu luna februarie 2004, data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici
Acest spor i- fost acordat însă numai de la data de 15.10.2007, prin adresa de răspuns nr. 39603/6.11.2007 aducându-i-se la cunoștință acest lucru, considerente pentru care solicită pe cale judecătorească acordarea acestor drepturi și pentru perioada anterioară.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverința nr. 37/12.10.2007 emisă de Colegiul Consilierilor Juridici B, copia cererii adresată conducerii DGFP B și răspunsul la aceasta.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 2583 din 27 noiembrie 2007 prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta să emită decizia prin care să se opereze modificările în încadrarea și stabilirea drepturilor reclamantei prin acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 30% din salariul de încadrare începând cu data de 19.02.2004.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că statutul profesiei de consilier juridic, prevede în cuprinsul art. 60, că deosebit de remunerația de bază stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și art. 26 din Legea nr. 53/2003 cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Astfel în aplicarea acestor dispoziții legale reclamantei i-a fost acordat acest spor însă începând cu data de 15.10.2007, data la care a fost primit referatul întocmit de către șeful de serviciu.
S-a mai reținut că, din adresa nr. 37/12.10.2007 rezultă că reclamanta este înscrisă în consilierilor juridici din 19.02.2004 și de Statutul profesiei de consilier juridic, raportate la dispozițiile Legii nr. 188/1999 decurgând de la această dată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B arătând că în mod eronat s-a apreciat că acțiunea petentei este întemeiată reținându-se în considerente faptul că potrivit Statutului profesiei de consilier juridic se prevede în art. 60 ca deosebit față de remunerația de bază stabilită, în considerarea specificului muncii și a importantei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea 53/2003,consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate.
Consilierii juridici din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene sunt funcționari publici, iar salarizarea acestora se efectuează prin acte normative in vigoare aplicabile acestei categorii de salariați din cadrul instituțiilor publice.
În ceea ce privește sporul de mobilitate potrivit art. 25 din OUG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, pe perioada în care funcționarii publici sunt trimiși în delegare în alte localități decât cea în care își desfășoară activitatea, autoritățile și instituțiile publice le acordă indemnizații de delegare și le decontează cheltuielile de transport și cazare în condițiile stabilite pentru personalul din instituțiile publice.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii. Articolul 3 din același act normativ stabilește expres și diferențele de statut aplicabil, menționând că are statutul funcționarului public, consilierul juridic numit în funcție, potrivit funcției și categoriei acesteia în vreme ce consilierul juridic angajat în muncă are statutul de salariat.
De aici și regimurile juridice diferite, aplicabile celor două posibile categorii de consilieri juridici, respectiv pentru funcționarii publici și pentru salariați.
Legea nr. 188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar codul muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă. Totodată, art. 60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 78/5.11.2007, într-un recurs în interesul legii.
Cum în cauza de față a rezultat necontestat că reclamanta este consilier juridic numită în funcție publică în cadrul DGFP B, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Totuși, având în vedere că instituția publică, la care reclamanta intimată este numită consilier juridic cu statut de funcționar public, intenționează să acorde acesteia sporul de mobilitate și confidențialitate de 30%, data de la care se acordă acest drept este la latitudinea instituției publice și nu de la data la care reclamanta a fost înscrisă în consilierilor juridici.
Este neîntemeiată invocarea situației altor consilieri juridici, întrucât aceștia au obținut hotărâri judecătorești de obligare a instituției publice să acorde sporul de mobilitate și confidențialitate de 30%, înainte de data pronunțării recursului în interesul legii de către ÎCCJ.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.2583/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B, str. - -,.30,.10, județul
Modifică în tot sentința nr.2583/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Fiind în CO, semnează
Președintele instanței.
GREFIER,
Red. DF/DD
3ex./11.03.2008
f- Tribunalul Buzău
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elena ChiricaJudecători:Elena Chirica, Florentina Dinu, Florentina Preda
