Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 216/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 216 /R/2008 Dosar nr-
Ședința public din data de 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judector
- - - - judector
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant Direcția General a Finanțelor Publice și Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței nr. 1428/6 decembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 18 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședinț din aceea zi, care face parte integrant din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea prților s depun la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedur civil și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedur civil, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de faț.
Constat c prin sentința civil nr. 1428/6.12.2007 pronunțat de Tribunalul Covasnas -a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a admis cererea formulat de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții s aloce fondurile bnești reprezentând prima de concediu pentru anul 2006 dup cum urmeaz suma de 2.198 lei; pentru suma de 1.685 lei, pentru suma de 1.465 lei, pentru suma de 1.485 lei, pentru - suma de 887 lei, pentru suma de 190 lei, pentru suma de 758 lei și pentru suma de 379 lei, sume ce vor fi actualizate prin aplicarea indicelui de inflație pe perioada cuprins între data scadenței primei și plata efectiv; au fost obligați pârâții s plteasc reclamanților cheltuielile de judecat constatând în taxe timbru.
analizrii fondului cauzei, prima instanț a cercetat, cu prioritate, potrivit art.137 alin.(1) Cod procedur civil, excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocat de acesta prin întâmpinare.
Potrivit art.19 coroborat cu art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordoneaz acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv: elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetar și ale legilor privind contul general de execuție pe baza prognozelor elaborate de ordonatorii principali de credite, precum și proiectul bugetelor care compun bugetul general consolidat. Ca urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor este titular al obligației de efectuare a tuturor demersurilor pentru alocarea sumelor necesare plții drepturilor salariale, sens în care instanța a apreciat c pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasiv, astfel c excepția a fost respins.
Pentru a pronunța aceast soluție prima instanț a reținut urmtoarele; pe fond, reclamanții sunt funcționari publici, fiind încadrați în munc la departamentul economico-financiar și administrativ al Tribunalului Covasna.
Conform art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lâng indemnizația de concediu, la o prim egal cu salariul de baz din luna anterioar plecrii în concediu, care se impoziteaz separat".
Dreptul s-a nscut din lege, ca drept subiectiv și confer titularilor de drept, în speț reclamanților, prerogative în virtutea crora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic nscut, s efectueze o anumit prestație pozitiv, respectiv de a da o anumit sum de bani.
Aplicarea prevederilor legale care confereau dreptul la prima de vacanț, au fost suspendate prin dispozițiile art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din legea nr.379/2005, ultima lege dispunând suspendarea pân la 31.12.2006.
Suspendarea acordrii primei de concediu prin actele normative susmenționate contravine îns prevederilor art.41 alin.2 din Constituția României, care garanteaz dreptul salariaților la msuri de protecție social printre care "concediul de odihn pltit - și alte situații specifice stabilite prin lege" precum și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limiteaz restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care aceast msur se impune într-o societate democratic, fiind necesar ca msura s fie proporțional cu situația care a determinat-o, s fie aplicat în mod nediscriminatoriu și fr a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendrii lor.
Totodat, normele de suspendare contravin și prevederilor art.16 din Constituția României care consacr principiul nediscriminrii cetțenilor în fața legii, astfel c reclamanții nu pot fi discriminați în raport de celelalte categorii de persoane încadrate în munc.
S-a precizat c prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacr principiul neretroactivitții legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrdiri prin acte normative ulterioare.
Pe de alt parte, actele normative menționate nu prevd desființarea dreptului la prime de concediu, ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivaleaz cu înlturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Aprarea Drepturilor și Libertților Fundamentale conform crora, nu se poate aduce atingere sau îngrdiri unui drept deja câștigat.
În fine, s-a mai reținut c suspendarea aplicrii unor dispoziții dintr-un act normativ, în speț a dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, nu echivaleaz cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
În plus, s-a mai reținut și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prev în mod imperativ c drepturile persoanelor încadrate în munc nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțri sau limitri, ele fiind aprate de stat împotriva oricror înclcri, a manifestrilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
În consecinț, prima instanț reținut c normele prin care s-a dispus suspendarea acordrii primelor de concediu sunt contrare Constituției, astfel c reclamanții își pot valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlturat.
Reclamanții au depus la dosar o not cu privire la primele de vacanț cuvenite pentru anul 2006, realitatea calculelor nefiind contestat de pârâți.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis cererea de chemare în judecat și a obligat pârâții la plata ctre reclamanți drepturilor bnești constând în primele de vacanț cuvenite pe anul 2006, în cuantumul prevzut în dispozitivul sentinței, sume pentru care s-a dispus actualizarea cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței și pân la data plții efective.
În temeiul art.274 Cod procedur civil, instanța a obligat pârâții și la plata cheltuielilor de judecat constând în taxe de timbru.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția General a Finanțelor Publice C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta Curtea de APEL BRAȘOVa artat c dreptul la prim de vacanț nu a mai fost acordat începând cu 2001 fiind suspendat prin legile bugetului de stat, msura impunându-se din rațiuni de politic economic; consider c dreptul respectiv nu a fost niciodat scadent în perioada 2001-2006, deci nici plata lui nu putea fi fcut neprevzându - se expres o astfel de obligație prin lege.
Recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice C a artat c în mod greșit s-a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a sa; nu s-a avut în vedere c Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și Ministrul Justiției potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 500/2002 și art. 7 din HG nr. 83/2005; Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor sume ctre angajații altor instituții; el fundamenteaz și elaboreaz proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie și a instituțiilor din subordine; Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, aceștia au raporturi de serviciu cu Ministerul Justiției, între cele dou ministere nu exist nici o obligație, iar conform art. 47 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 creditele bugetare alocate unui ordonator de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
Se menționeaz c potrivit prevederilor OUG nr. 146/2007, obligația plții primelor de concediu revine ordonatorilor principali de credite, în speț Ministerului Justiției. Solicit respingerea obligrii sale la plata cheltuielilor de judecat ctre reclamanți. Ministerul Economiei și Finanțelor nu este vinovat c ordonatorul principal de credite nu a inclus în proiectul de buget aceste sume.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxelor de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Instanța a pus în vedere recurentului Curtea de APEL BRAȘOVs timbreze cerere de recurs.
Acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecat. Nu a depus taxa de timbru și timbru judiciar și nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei stabilit conform prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judectorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de instanța de judecat (art. 18 alin. 1). Curtea de Apel a stabilit taxele prin rezoluție administrativ și a citat recurenta pârât cu mențiunea achitrii lor.
Curtea de APEL BRAȘOV nu a fcut dovada achitrii acestor taxe și nu a uzat de calea de atac prevzut de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 (cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru).
Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se pltesc anticipat. 3 prevede în mod expres c "neîndeplinirea obligației de plat pân la termenul stabilit se sancționeaz cu anularea acțiunii sau cererii."
Faț de situația prezentat și prevederile legale menționate, Curtea urmeaz s anuleze recursul declarat de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV ca netimbrat.
Analizând actele și lucrrile dosarelor, sentința civil atacat raportat la motivele de recurs invocate Curtea constat c recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice C este parțial fondat.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are urmtoarele atribuții: pregtește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și legilor privind aprobarea contului general anul de execuție; aprob clasificrile bugetare și modificrile acestora, analizeaz propunerile de buget; asigur monitorizarea execuției bugetare; blocheaz sau reduce utilizarea unor credite bugetare constate ca fiind fr temei legal sau fr justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizeaz creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilitți prevzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaboreaz de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dac aceste proiecte au la baz și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Economiei și Finanțelor care poate s cuprind sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetar pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotrârilor judectorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecat pentru a plti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite ( în speț Ministerul Justiției ) ci a fost obligat s asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Justiției nu poate cere direct rectificarea bugetului su și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie s se realizeze prin intermediul Ministerului Economiei și Finanțelor
Pentru considerentele artate Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual.
Nici celelalte susțineri ale recurentei pârâte Direcția General a Finanțelor Publice C pentru Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt întemeiate. Am artat c dispozițiile legale privind acordarea primei de vacanț nu au fost niciodat abrogate. Într-adevr este dreptul legiuitorului s reglementeze criteriile de determinarea a cuantumului indemnizațiilor/salariilor funcționarilor publici iar acesta a prevzut prin art. 34 din Legea nr. 188/1999 dreptul la prima de concediu (actual art. 35). Dreptul a existat și exist, doar exercitarea acestuia a fost suspendat succesiv.
Ordonanța de Urgenț a Guvernului nr. 146/2007 recunoaște acest drept la prima de concediu pe perioada 2001- 2006 pentru funcționarii publici.
Reclamanții sunt funcționari publici.
Faț de motivele pentru care s-a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea apreciaz c "culpa procesual" aparține în exclusivitate celorlalți pârâți (ordonator principal, secundar și respectiv terțiar de credite) care nu au solicitat includerea în proiectele de buget ( înaintate Ministerului Economiei și Finanțelor) aceste sume, deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecat.
Pentru considerentele artate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil raportat la art. 3041Cod procedur civil urmeaz s admit în parte recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice C și s modifice în parte sentința civil recurat în sensul neobligrii acestui pârât la plata cheltuielilor de judecat.
Vzând și prevederile art. 274 Cod procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant în teritoriu Direcția General a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1428/06.12.2007 pronunțat de Tribunalul Covasna, pe care o modific în parte în sensul c:
Respinge cererea de obligare a acestui pârât la plata cheltuielilor de judecat.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Anuleaz ca netimbrat recursul declarat de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV împotriva aceleași sentințe.
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 25.03.2008
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 25.03.2008
Dact. T- 26.03.2008/2ex
Jud. fond. /
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
