Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 216/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 216/
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în-, jud. G, împotriva sentinței nr. 656 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE - G și intimații AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR B, BIROUL VAMAL F, G, -, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- (751/C+C/2007), reclamanții funcționari publici în cadrul Biroului Vamal F au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția regională Vamală G și Biroul Vamal F, pentru ca prin hotărâre judecătorească acestea să fie obligate să le achite drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pentru anii 2001-2006, sume actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanții a arătat că în calitate de funcționari publici aveau dreptul pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Acest drept a fost suspendat prin acte normative succesive: OUG 33/2001, Legea 743/2001, Legea 631/2002, Legea 507/2003, Legea 511/2004 și Legea 379/2005 și suspendarea s-a menținut și în anii 2005 și 2006.
Cum astfel s-au încălcat dispozițiile art.41 și 53 din Constituție și dispozițiile Codului Muncii iar dreptul la acțiune nu s-a prescris, au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești.
Legal citați, a formulat întâmpinare pârâta Direcția Regională Vamală G, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, invocând: 1) lipsa capacității procesuale pasive a Biroului Vamal F și a Direcției Regionale Vamale G, pe motiv că direcțiile regionale vamale și birourile vamale sunt structură fără personalitate juridică, subordonate Autorității Naționale a Vămilor; 2) excepția necompetenței materiale a instanței, în raport de dispozițiile art.3 alin,1 Cod procedură civilă, potrivit cărora, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale; 3) lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 554/2004 și 4) excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 2001-2003, potrivit art.166 alin.1 din Codul Muncii.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dreptul reclamanților a fost suspendat succesiv.
La termenul din 9.10.2007 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Autorității Naționale a vămilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prezenta acțiune are ca obiect drepturile bănești reprezentând prima de vacanță, deci drepturi rezultând din exercitarea funcției și nu un act al administrației centrale, condiții în care competența este determinată de dispozițiile art.911din Legea 188/1999 și nu de art.3 pct.1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a instanței fiind neîntemeiată.
Dată fiind natura drepturilor solicitate, instanța a apreciat că nu se impunea efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din Legea 554/2004, și s-arespins ca neîntemeiată și această excepție.
Neîntemeiată este și excepția prescripției dreptului la acțiunepentru primele de vacanță aferente anilor 2001-2003, în cauză cursul prescripției fiind întrerupt prin acte normative succesive care au suspendat dreptul, acesta nefiind abrogat.
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Biroului Vamal F, raporturile de funcție fiind stabilite direct cu acesta,condiții în care Biroul Vamal F are calitate procesuală pasivă, fiind reprezentat de Direcția Regională Vamală G și figurând ca pârât alături de Direcția Regională Vamală și Autoritatea Națională a Vămilor.
Așa fiind, s- respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului Vamal
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționai publici la Biroul Vamal și, în mod voluntar, acesta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prima de vacanță pentru anii 2001 - 2006.
Potrivit art.1 al.3 și art.53 al.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar restrângerea exercițiului acestor drepturi poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instanței penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav.
Aceste condiții nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică, iar împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existența unui drept patrimonial, nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Pe de altă parte, respectarea principiului încrederii în statul de drept implică atât asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor cât și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Având în vedere aceste considerente precum și dispozițiile art.34 pct.2 din Legea nr.188/1999, art.38, 139 și 269 din Codul Muncii, tribunalul constată că acțiunea este întemeiată, s-a admis și a obligat pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu cuvenite acestora pentru anii 2001-2006, actualizată în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Împotriva sentinței nr. 656/2007 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G, prin reprezentanții săi legali, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii nr. 554/2004, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile fiind în mod greșit respinsă, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9.proc. civ.
Pe fondul cauzei recurenta a arătat că nu și-a putut îndeplini în mod voluntar obligația de plată a sumelor solicitate deoarece, nefiind ordonator de credite, nu avea fondurile pentru plata primei de vacanță, nefiindu-i virate sumele necesare de către ordonatorul principal de credite Ministerul Finanțelor Publice.
Reclamanții nu au depus dovezi care să ateste că Biroul Vamal F deși avea la dispoziție alocația bugetară pentru plata primei de vacanță, nu a procedat în mod voluntar la plata acesteia.
Suspendarea dreptului la plata primelor de vacanță s-a realizat ca urmare a unor acte succesive la a căror emitere recurenta nu a avut nici o contribuție.
Recurenta a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041.proic.civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală li temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost în mod corect respinsă, instanța apreciind că nu se impunea îndeplinirea procedurii prealabile, față de natura drepturilor solicitate, în raport de dispozițiile art. 7 al. 1 care impun aceeași procedură numai în cazul actelor administrative individuale.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamant pentru perioada 2001 - 2002, curtea constată că critica nu este întemeiată.
Prin toate actele normative prin care a fost adoptat bugetul, s-a dispus suspendarea și respectiv prelungirea suspendării acrodării drepturilor privitoare la prima de vacanță. O astfel de dispoziție a legii a avut nu un caracter suspensiv ci intreruptiv de prescripție, astfel încât un nou curs al prescripției a început să curgă abia la data de 31 dec. 2003, dată până la care a produs efecte Legea nr. 631/27.11.2002 prin care s-a dispus prelungirea suspendării până la acea dată. Dreptul la acțiune s-a născut așadar la această dată, nu la finele anului 2001 când o acțiune în justiție nu putea fi promovată căci dreptul fiind suspendat nu era actual.
Pe fond, pretențiile privitoare la prima de vacanță sunt întemeiate.
Până la data de 31 dec. 2003, fost suspendat în fiecare an dreptul privitor la prima de vacanță așa cum s-a precizat mai sus.
Legea nr.507/2003 privind bugetul pe anul 2004 suspendat prin art. 9 alin. 7 de asemenea aplicarea art. 33 (2) din Legea nr. 188/1999 cu începere de la 1 ianuarie 2004 și până la 31 dec. 2004 pentru ca Legea nr. 511/2004 să repete aceeași operațiune până la 31 dec. 2005. Prin aceste două acte normative a fost suspendată anual dispozițiunea din art. 32 (2) din Legea nr. 188/1999. Or, aceste acte normative, respectiv legile bugetare, fiind anuale, potrivit art. 11 din Legea nr. 500/2002 și art. 138 (2) din Constituția României, efectele suspendării dispuse de fiecare dintre ele au încetat odată cu încetarea efectelor lor, respectiv la 31 dec. 2003 la 31 dec. 2004 și la 31 dec. 2005. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 379/2005 a bugetului de stat pentru anul 2006 aceasta își produce efectele numai pentru anul 2006 și nu prelungește efectele suspendării din anii anteriori.
Dreptul la prima de vacanță este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acordării acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 487/2006, privind bugetul pe anul 2007 nu a dispus o nouă suspendare și nici nu a desființat dreptul.
Împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a prevăzut aceste cheltuieli în bugetele anilor 2001 - 2005 nu înseamnă că plata acestor drepturi ar fi nelegală, întrucât aceasta ar fi o chestiune de executare atâta vreme cât dreptul este recunoscut ca atare prin lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de pârâta REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE G, cu sediul în-, jud. G, împotriva sentinței nr. 656 din data de 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, cf. art. 261 pt.judecător - - aflată în concediu de odihnă PREȘEDINTE | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex. 01 Aprilie 2008
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
