Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 217/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 217/
Ședința publică din 11 martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr.2. sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 551 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, conform art. 301, respectiv 303 din Codul d e procedură civilă, fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei prin ordinul de plată de la fila 13din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reclamantul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " Bad epus la dosar întâmpinare, prin care cere judecarea și în lipsă conform disp.art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului, precum și cererea părților în litigiu de a se judeca și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 551/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului M și, în consecință, a obligat pârâții să plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamantă prime de vacanță aferentă anilor 2002 și 2003 în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se va impozita separat, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești.
De asemenea, prin același dispozitiv instanța a luat act de renunțarea la judecată față de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08.06.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței, în numele membrilor de sindicat precizați în acțiune, obligarea pârâților la plata către membrilor de sindicat reprezentați la plata drepturilor bănești reprezentând prime de vacanță pe perioada 2002 - 2003, actualizate cu rata inflației la data plății efective. În motivare se arată că aceste drepturi au fost reglementate prin dispozițiile art. 37 pct. 2 din nr.OUG 38/2003, act normativ intrat în vigoare la data de 01.01.2004, prin care s-a stabilit că pentru funcționarii cu statut special la plecarea în concediul de odihnă aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu. Or, arată reclamantul, începând cu anul 2004 și succesiv ulterior aceste prime au fost suspendate prin acte normative. Or, argumentează reclamantul în acțiunea introductivă, pe această perioadă s-a întrerupt termenul de prescripție pentru anii 2002 și 2003 pe perioada cât timp a fost suspendat acordarea dreptului, adică până inclusiv la data introducerii acțiunii la instanță.
În motivele de fapt ale hotărârii atacate se arată că aceste drepturi au fost acordate, într-adevăr, prin dispozițiile art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, prevedere legală ce a fost suspendată succesiv prin legile bugetare anuale până la data de 31.12.2006 inclusiv (Legea nr. 743/2001 - art. 12 alin. 4; Legea nr. 511/2004 - art. 8 alin. 7; Legea nr. 379/2005 - art. 5 alin. 5).
Bazându-și argumentarea pe dispozițiile art. 41 și 53 din Constituție, în sensul că prima de vacanță constituie un drept de renumerare a muncii, ce face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și, acesta, nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul a solicitat ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivele recursului se arată că salarizarea polițiștilor a fost stabilită prin nr.OG 38/2003, ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, iar dispozițiile aplicabile referitor la salarizarea polițiștilor, până la intrarea în vigoare a nr.OG 38/2003, este Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și nu se aplică prevederile Legii nr. 188/1999.
În întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul a solicitat respingerea recursului formulat în primul rând motivat pe faptul că alte instanțe din țară a acordat aceste drepturi, alegate în prezenta cauză.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a argumentelor aduse în plus în fața instanței de recurs de intimată, dar și în acord cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Așa cum precizează chiar și instanța de fond, nr.OUG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a intrat în vigoare la data de 01.01.2004.
De altfel, art. 60 din acest act normativ prevede intrarea în vigoare a acestui act normativ începând cu data de 01.01.2004, același act normativ prevăzând, la art. 37 alin. 2, acordarea unei prime de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Or, este evident că primele de concediu, în baza nr.OUG 38/2003, nu se pot acorda decât începând cu anul 2004 (pentru concediul de odihnă ce urma a fi efectuat pentru anul 2004).
În niciun caz prima de concediu nu putea fi acordată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, în caz contrar încălcându-se dispozițiile constituționale, care prevăd că legea nu retroactivează, ci ea dispune numai pentru viitor (art. 15 paragraf 2 din Constituția României).
Rezultă că, din această perspectivă, hotărârea instanței de fond este greșită întrucât a făcut aplicarea dispozițiilor nr.OUG 38/2003 retroactiv, contrar dispozițiilor constituționale mai sus-menționate.
Aceasta cu atât mai mult cu cât Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului face trimitere, la art. 78 alin. 2, până la intrarea în vigoare a legii de salarizare a polițiștilor, la legea privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, respectiv Legea nr. 138/1999, act normativ care nu prevede în niciun paragraf la acordarea primei de concediu.
Instanța nu va primi apărarea reclamantului intimat potrivit căreia alte instanțe au admis acțiuni asemănătoare în primul rând pentru că intimatul nu a făcut dovada cu înscrisuri (respective copii ale hotărârilor judecătorești la care face referire) și, în al doilea rând, pentru că instanța nu este legată de soluțiile date de alte instanțe egale în grad, având în vedere că doar în situația unui recurs în interesul legii instanța ar fi legată cu privire la soluționarea litigiului.
Pe cale de consecință, instanța va admite recursul formulat, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant.
De asemenea, va menține dispoziția din hotărârea atacată referitoare la renunțarea la judecată față de pârâtul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.2. sector 1, formulat împotriva Sentinței civile nr. 551/21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr- și, în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", cu sediul în B,-,. 23, sector 2.
Menține dispoziția din hotărârea atacată referitoare la renunțarea la judecată față de pârâtul
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
11.04.2008
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
