Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 217/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINJ.IV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.217
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ COMUNITARĂ L, împotriva sentinței civile nr.901/27.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei - intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - intimate solicită în principal să se constate nulitatea recursului iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depunând dovada achitării onorariului de avocat și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția civilă, sub nr-, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul - director executiv al Direcției de Asistență Socială Comunitară L, obligarea pârâtului la acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de bază lunar și a sporului de confidențialitate, în cuantum de 25% din salariul brut lunar, precum și evidențierea acestor sporuri în cartea de muncă.
În motivarea cererii a arătat că, prin adresa nr. 16026/24.10.2006 (filele 7 - 8 dosar) a solicitat conducerii Direcției de Asistență Socială Comunitară L acordarea sporurilor menționate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 60 alin.2 din Statutul Consilierilor Juridici. În urma negocierilor purtate în data de 24.11.2006, directorul instituției s-a arătat de acord cu solicitările reclamantei, însă la sfârșitul zilei a somat-o să semneze un proces verbal în cuprinsul căruia se încuviința plata unui spor de mobilitate de 5% și un spor de confidențialitate în cuantum de 10%.
Reclamanta precizează că este singurul consilier juridic al Direcției de Asistență Socială Comunitară L, având atribuții foarte complexe, atât în interiorul instituției, cât și pe teren, privind procedurile de achiziții publice la nivelul Direcției, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale instituției, colaborarea la întocmirea proiectelor de hotărâri, decizii, regulamente, ordine și instrucțiuni, reprezintă interesele instituției în fața instanțelor judecătorești ori în fața oricăror autorități, precum și în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice. În conformitate cu fișa postului (fila 14 dosar), reclamanta precizează că participă și la desfășurarea anchetelor sociale, în echipe multidisciplinare, în temeiul Ordonanței nr. 68/2003 privind serviciile sociale.
Reclamanta face trimitere și la dispozițiile art. 20 din Codul muncii, potrivit cărora în cuprinsul contractului de muncă pot fi cuprinse clauze specifice: clauza cu privire la formarea profesională, clauza de neconcurență, de mobilitate și de confidențialitate.
La cererea de chemare în judecată reclamanta a anexat și Sentința civilă nr. 2236/2006 a Tribunalului Timiș prin care, juriștii din cadrul Primăriei L au beneficiat deja de drepturile menționate, respectiv, sporul de mobilitate și cel de confidențialitate, ambele în cuantum de 25%.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 281 și urm. din Codul muncii, 60 alin. 2 din Statutul consilierilor juridici, coroborat cu art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 60 alin.2 din Statutul Consilierilor Juridic potrivit cărora consilierul juridic poate negocia, dar nu poate impune acordarea unor prestații suplimentare de bani. În respectarea dispozițiilor legale, pârâtul a procedat la convocarea unei negocieri în data de 24.11.2006, ocazie cu care a propus reclamantei acordarea unui spor de mobilitate de 5% și un spor de confidențialitate în cuantum de 10%. În susținerea celor arătate, a depus procesul verbal încheiat la data de 24.11.2006, înregistrat sub nr. 19665 (filele 21 - 22, dosar fond, nr-).
Pârâtul a arătat că, deși fișa postului reclamantei include foarte multe atribuții, într-un interval de aproximativ un an și J, acesteia i-au fost semnate doar două delegații de reprezentare în fața instanțelor. Pe de altă parte, Direcția nu se confruntă cu probleme cu un grad ridicat de confidențialitate, documentele nu necesită a fi catalogate ca fiind strict secrete și nu justifică o clauză de confidențialitate atât de mare.
La întâmpinare, pârâta a anexat procesul verbal încheiat în data de 24.11.2006 și Decizia nr. 360/29.11.2006, emisă de directorul executiv al Direcției de Asistență Socială Comunitară
Prin sentința civilă nr. 405/22.02.2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub același număr.
Prin decizia civilă nr. 18 aprilie 2007, instanța a admis recursul și a dispus casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ, reținând, în esență, următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public, aspect menționat și în cererea de chemare în judecată, rezultând și din înscrisurile depuse la dosar (dispoziția nr. 2491/27.09.2004, de numire în funcția publică de consilier juridic).
Întrucât dispozițiile art. 911din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public prevăd că este de competența instanței de contencios administrativ soluționarea cauzelor care au ca obiect raporturi de serviciu ale funcționarului public, Tribunalul Timiș - Completul specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale nu era competent să soluționeze cauza, competența revenind instanței de contencios administrativ.
În urma casării, cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ sub nr-.
La primul termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ COMUNITARĂ L și că solicită obligarea pârâtei la acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de bază lunar și a sporului de confidențialitate, în cuantum de 25% din salariul brut lunar, precum și evidențierea acestor sporuri în cartea de muncă.
Reclamanta a arătat că pârâta a refuzat să-și îndeplinească obligațiile decurgând din art. 60 alin.2 din Statutul consilierilor juridici, coroborat cu art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, precum și art. 93 din Statutul funcționarilor publici.
Astfel cum arată reclamanta, ceilalți juriști, din cadrul Primăriei L au obținut sporurile solicitate, prin Sentința civilă nr. 2236/2006 a Tribunalului Timiș - Secția civilă care a fost deja pusă în executare (filele 9 - 10, dosar fond -).
La dosar, reclamanta a depus adeverința nr. 19913/08.10.2007, emisă de către Direcția de Asistență Socială Comunitară L, care face dovada deținerii singurului post de consilier juridic din cadrul instituției.
Prin sentința civilă nr.901CA din data de 27 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ COMUNITARĂ L; a obligat pârâta să acorde reclamantei sporul de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de bază brut lunar și sporul de confidențialitate în cuantum de 25% din salariul brut lunar și să înregistreze în carnetul de muncă al reclamantei aceste sporuri; a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este singurul consilier juridic al Direcției de Asistență Socială Comunitară L, având atribuții foarte complexe, atât în interiorul instituției, cât și pe teren, privind procedurile de achiziții publice la nivelul Direcției, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale instituției, colaborarea la întocmirea proiectelor de hotărâri, decizii, regulamente, ordine și instrucțiuni, reprezintă interesele instituției în fața instanțelor judecătorești ori în fața oricăror autorități, precum și în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice. În conformitate cu fișa postului (fila 14 dosar al Tribunalului Timiș - Secția civilă, cu nr-), reclamanta participă și la desfășurarea anchetelor sociale, în echipe multidisciplinare, în temeiul Ordonanței nr. 68/2003 privind serviciile sociale.
Prin adresa nr. 16026/24.10.2006 (filele 7 - 8 dosar al Tribunalului Timiș - Secția civilă, cu nr-) reclamanta a solicitat conducerii Direcției de Asistență Socială Comunitară L acordarea sporurilor menționate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 60 alin.2 din Statutul Consilierilor Juridici. În urma negocierilor purtate în data de 24.11.2006, directorul instituției s-a arătat de acord cu solicitările reclamantei, însă la sfârșitul zilei a somat-o să semneze un proces verbal în cuprinsul căruia se încuviința plata unui spor de mobilitate de 5% și un spor de confidențialitate în cuantum de 10%.
Însă, ceilalți juriști, din cadrul Primăriei L au obținut sporurile solicitate, prin Sentința civilă nr. 2236/2006 a Tribunalului Timiș - Secția civilă care a fost deja pusă în executare (filele 9 - 10, dosar fond -).
Potrivit actului - adeverința nr. 19913/08.10.2007, emisă de către Direcția de Asistență Socială Comunitară L, care face dovada deținerii singurului post de consilier juridic din cadrul instituției pârâte de către reclamantă, precum și văzând toate cele prezentate supra în considerentele de față, pentru a nu crea reclamantei un regim discriminatoriu nejustificat față de ceilalți juriști din cadrul Primăriei L, observând că reclamanta este singurul consilier juridic al instituției pârâte, a admis acțiunea acesteia așa cum a fost formulată.
Urmare admiterii cererii principale, în baza principiului de drept "accesorium sequitur principale", se impune înregistrarea și în Cartea de muncă a reclamantei a acestor sporuri, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial solicitat de reclamantă în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Asistență Socială Comunitară L, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Se apreciază că instanța s-a substituit angajatorului reclamantei, stabilind cuantumul celor două sporuri la nivelul solicitat de reclamantă deși ei au procedat conform textelor legale invocate chiar de reclamantă, în sensul că s-a purtat o negociere în urma căreia a fost emisă Decizia nr.360/2006.
În motivarea sentinței instanței de fond se apreciază că prin acordarea sporurilor în cuantum de 5 %, respectiv 10 % s-a creat un regim discriminatoriu între reclamantă și ceilalți juriști din Primăria L, însă acest cuantum a fost stabilit în urma unor negocieri, luându-se în considerare activitatea efectivă prestată de reclamantă, criteriile pe baza cărora s-a făcut aprecierea activității fiind detaliate în întâmpinarea depusă la dosar de fostul director al Direcției de Asistență Socială Comunitară L, dl., motiv pentru care nu mai insistă asupra lor. Precizează doar două aspecte relevante pentru soluționarea cauzei: faptul că reclamanta a semnat procesul - verbal de negociere, precum și existența Deciziei nr.630/2006, realității pe care reclamanta fie le-a ocolit, fie le-a dat o altă semnificație.
În opinia sa invocarea regimului discriminatoriu nu poate fi reținută ca motiv de admitere a acțiunii reclamantei, pentru că legiuitorul a prevăzut ca element determinant în stabilirea cuantumului sporurilor "negocierea" iar această operațiune s-a derulat.
Instanța de fond s-ar fi putut pronunța, eventual, și în privința cuantumului sporurilor în condițiile în care nu s-ar fi purtat nicio negociere și nu ar fi fost emisă Decizia nr.360/2006. Consideră că doar într-o asemenea situație instanța s-ar fi putut raporta la nivelul cuantumului stabilit pentru ceilalți juriști din Primăria
Reclamanta nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că la data de 29.XI.2006, pârâta Direcția de Asistență Socială Comunitară L, a emis Decizia nr.360, prin care începând cu data de 01.XII.2006 s-a acordat reclamantei un spor de mobilitate în cuantum de 5 % și un spor de confidențialitate în cuantum de 10 % din salariul de bază brut lunar.
Curtea reține faptul că reclamanta face parte din categoria Consilierilor juridici numiți în funcție, având statut de funcționar public, a cărei activitate se derulează sub imperiul unei legi speciale și anume Legea nr.188/1999 care reglementează Statutul funcționarilor publici.
De menționat că, odată cu apariția Legii nr. 514 din 30.06.2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic prin art. 25 aliniatul 1 s-a dispus înființarea asociațiilor profesionale cât și adoptarea statutelor acestora în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În acest context la data de 29 aprilie 2004 fost publicat în Monitorul Oficial nr. 68, Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de către Congresul extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
Or, prin propriul statut la art. 60 aliniatul 1 s-a înțeles să se facă o distincție între două categorii de consilieri juridici și anume între cei care au statut de salariat și cei care sunt numiți în funcție, cu mențiunea că primii au dreptul la o remunerației de bază, stabilită prin negociere, pe când ceilalți au dreptul la o remunerație conformă legilor speciale.
În continuare, aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că în afara remunerației de bază stabilită în acest mod, în funcție de anumite criterii care includ specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale, consilierul juridic poate iniția negocierea unor prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Din analiza prevederilor aliniatului 2 al art.60, mai susmenționat rezultă fără echivoc faptul că aceste negocieri vizează doar categoria consilierilor juridici care au statut de salariat,în baza unor raporturi de muncă decurgând din contractul individual de muncă, pe când cea de-a doua categorie se află în cu totul altă situație juridică, având statut de funcționar public, derivând dintr-un raport de serviciu, și care beneficiază pentru activitatea prestată de un salariu stabilit prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată, constând într-un salariu de bază plus nu spor de vechime, supliment al postului și un supliment al gradului deținut, elemente care apar în plus în structura veniturilor acestora, față de veniturile acelor salariați, care se negociază.
Pe de altă parte, este de remarcat caracterul permisiv al normei juridice în discuție, care permite doar negocierea celor două clauze și nicidecum obligativitatea negocierii lor, împrejurare față de care, chiar și în situația unui refuz nejustificat de a se negocia, intervenția instanței de judecată, apare ca fiind inadmisibilă.
Sub un alt aspect, se reține și faptul că potrivit art.1 aliniatul 2 din Legea nr. 53/2003, dispozițiile Codului muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate de muncă prin legi speciale, însă numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Or, Legea nr.188/1999 republicată conține astfel de dispoziții derogatorii, de pildă, prin art.45 reglementează clauza de confidențialitate instituind pentru funcționarii publici obligativitatea păstrării confidențialității în legătură cu faptele și informările sau documentele de care i-au cunoștință în exercitarea funcție publice, în condițiile legii, mai puțin informațiile de interes public, situație în care negocierea unei asemenea clauze nu poate fi decât exclusă.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că recursul formulat de către pârâta Direcția de Asistență Socială Comunitară L este întemeiat, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.304 punctul 9 Cod procedură civilă urmează să fie admis cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială Comunitară L, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția de Asistență Socială Comunitară L, împotriva sentinței civile nr.901/CA/27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială Comunitară
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/18.03.08/TEHNORED:/19.03.08 2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
