Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 218/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 218/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
JUDECĂTORI - - -
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 67/CA din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 67/CA/26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul cererii reclamantului de anulare a adresei nr. 3801/10.12.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, in consecință:
S-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul cu domiciliu ales in B, B-dul -, -. 7, in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediu in B, B-dul -, -. 7, privind anularea adresei nr. 3801/10.12.2008 emisă de pârâtă.
S-a respins excepția inadmisibilității celorlalte cereri formulate de reclamanți.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, in consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de - și in continuare, până la schimbarea situației de fapt și/sau de drept, sume actualizate cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului dobânda legală aferentă celor două suplimente începând cu data de - și până la data plății.
S-au respins celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâți, conform art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este fondată sub aspectul cererii privind anularea adresei nr. 3801/10.12.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, întrucât această adresă nu reprezintă un act administrativ așa cum este el definit de dispozițiile art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004, nefiind susceptibil de a fi anulat pe calea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile actului normativ indicat. Pe cale de consecință, va fi respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamatului privind anularea adresei nr. 3801/10.12.2008.
Excepția inadmisibilității celorlalte petite ale acțiunii reclamantului este nefondată. Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 31 din nr.OG 6/2007 nu sunt aplicabile in speța de față atâta vreme cât dispozițiile legale prevăzute de acest text de lege privesc contestații in legătură custabilireaunor sporuri, or suplimentele solicitate prin prezenta acțiune nu numai că nu au fost stabilite de pârâtă, ci nu au fost acordate de loc. De asemenea, având in vedere că reclamanții s-au adresat pârâtei pentru obținerea acestor suplimente, cerere soluționată negativ prin adresa nr. 5242/03.10.2008, acțiunea reclamanților este admisibilă față de refuzul pârâtei de acordare a celor două suplimente, in temeiul dispozițiilor art. 2 lit. i din Legea contenciosului administrativ -. 554/2004.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este nefondată având in vedere faptul că dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006 iar începând cu anul 2007 aceste dispoziții legale nu au mai fost suspendate, fapt ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului la cele două suplimente și, implicit, cu o întrerupere a cursului prescripției, cu toate consecințele care decurg din această împrejurare, conform dispozițiilor art. 17 din DL 167/1958. Pe cale de consecință, urmează a fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2004-12.11.2005, invocată de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public in cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, aspect necontestat de pârâtă și care rezultă din adeverința de la fila 12 din dosar.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c, d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus,exercițiuldreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată,a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea suplimentelor în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridicefictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, începând cu anul 2004, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea urmând a fi admisă in parte.
Pârâtul a fost obligat la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, începând cu datele arătate in dispozitivul prezentei hotărâri, actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului. Cele două suplimente vor fi plătite și in continuare având in vedere refuzul pârâtei de a le plăti.
Reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, urmând a fi obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente. Dobânda legală urmează a fi plătită începând cu data de -, data introducerii acțiunii și care reprezintă momentul punerii în întârziere a pârâtei, neexistând dovada unei puneri in întârziere anterior acestui moment.
Cu privire la cuantumul de 25% indicat de reclamant pentru fiecare din cele două suplimente, instanța de fond reținut că. 188/1999 nu prevede acest cuantum așa încât, in lipsa unei prevederi exprese a legii, instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului in sensul stabilirii cuantumului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost admisă acțiunea.
În susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune recurenta a invocat prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 precizând că prezenta acțiune putea fi promovată și în perioada în care apare suspendarea acordării drepturilor 2005 - 2006.
Pe fond recurenta a arătat că actul normativ care reglementează în prezent salarizarea funcționarilor publici este nr.OG 6/2007, iar nu Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici. Această ordonanță nu prevede acordarea suplimentelor solicitate de către reclamanți.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat că este ilegal ca instanțele să acorde drepturi salariale neținând cont de lege, deoarece se substituie puterii legislative și creează " sisteme de salarizare paralele " celor stabilite prin acte normative.
Este evident aspectul potrivit căruia drepturile salariale ce se acordă oricăror persoane care desfășoară activitate remunerată se stabilesc și se acordă în conformitate cu dispozițiile imperative ale legii, numai legiuitorul având posibilitatea să stabilească ce anume sporuri sau suplimente se adaugă anumitor categorii de salariați. Acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebuie făcută în temeiul unei norme de drept, fără înfrângerea legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat.
Potrivit art. 31 alin (1) din legea nr. 188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pt. vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În completarea acestuia, legiuitorul a stabilit, la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca " Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din interpretarea cumulativă a acestora două texte normative, rezultă că, cele două componente solicitate de funcționarii publici, urmează să fie reglementate prin Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitor, funcționarilor publici le sunt aplicabile, în acest moment, prevederile din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor public, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare.
OG nr. 6/2007 este un act administrativ distinct de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care face trimitere în cuprinsul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, prin care a fost reglementat un sistem de salarizare pentru funcționarii publici, la care face trimitere în cuprinsul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, prin care a fost reglementat un sistem de salarizare distinct ( provizoriu ), fapt pentru care funcționarii publici nu pot solicita, în limitele normative ale OG -, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. ) și ) din Legea nr. 188/1999.
Având în vedere cele două texte de lege enumerate mai sus este evident că instanța de fond trebuia să ia în considerare faptul că această lege privind sistemul unic de salarizare urmează să reglementeze și această situație privind acordarea suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu poate dispune și plata în continuare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, adăugând la legea specială de salarizare funcționarilor publici.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentul sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentat de Guvern.
Acordarea celor două suplimente și pentru viitor este nefondată având în vedere că această creanță nu îndeplinește cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificările legislative sau ale raporturilor de serviciu între părți.
Recurenta apreciat că nu se justifică acordarea plății suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, ce se vor calcula până la data plății efective.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune intimatul a precizat că prevederile art. 29 al. 1 ( devenit art. 31 alin. 1 ) din Legea nr. 188/1999, republicată, au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din OUG nr. 92/ 2004 ( aprobată prin legea nr. 76/2005), suspendându-se în acest fel și dreptul la acțiune, reclamantul fiind în imposibilitatea realizării drepturilor pe perioada suspendării.
Având în vedere și dispozițiile Decretului 167/h1958 cu privire la suspendare conform căruia pe perioada când un act normativ este suspendat prescripția nu curge, a considerat legală dispoziția instanței de fond de admitere a acțiunii începând cu data de 01.01.2004.
Pe fond intimatul a arătat că instanța de fond a aplicat teoria dreptului câștigat în baza raporturilor de muncă Suspendarea exercițiului dreptului pentru un interval de timp nu conduce la inexistența acestuia.
Intimatul a susținut că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de renumerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, acest drept neputând fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică potrivit art. 53 din Constituție.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 67/AF/26 ianuarie 2009 Tribunalului Brașov este întemeiat în parte.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că aceasta este întemeiat pentru perioada 1 ianuarie - 26 noiembrie 2004.
Astfel, OUG nr. 92/2004 prin care s-a dispus suspendarea art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 republicată a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1091 din 23 noiembrie 2004. Rezultă astfel că anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ prin care s-a dispus suspendarea acordării acestor drepturi ele puteau fi solicitate de intimat.
Suspendarea acestor drepturi a intervenit începând cu data de 26 noiembrie 2004, dată la care s-a suspendat și cursul prescripției dreptului material la acțiune, ca urmare a intrării în vigoare a actului normativ care a suspendat acordarea acestor drepturi.
Pe fond, Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul, în calitate de funcționar public în cadrul - B este îndreptățit la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999, republicată (fostul art.29, lit.c și lit.d).
Aceste drepturi au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum de 25% solicitat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, astfel că în mod corect instanța de fond nu a indicat un anumit procent. Dispozițiile legale care reglementează aceste sporuri, nu indică procente sau grile în baza cărora să se poată determina cuantumul acestora, motiv pentru care, în lipsa unor prevederi legale, instanța nu se poate substitui legiuitorului.
Referitor la motivul de recurs privind acordarea indicelui de inflație și a dobânzii legale, Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat, respectiv damnun emergens și lucrum cessans. Astfel, indicele de inflație acoperă prejudiciul efectiv cauzat prin neplata acestor drepturi, iar dobânda legală, beneficiul nerealizat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.67/CA/26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie - 26 noiembrie 2004, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și, pe cale de consecință, va respinge pretențiile reclamantului pentru această perioadă; va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în B, B-dul - nr. 7, județ B, împotriva sentinței civile nr. 67/CA/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie - 26 noiembrie 2004, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și pe cale de consecință,
Respinge pretențiile reclamantului pentru perioada 1 ianuarie - 26 noiembrie 2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
pt aflată în concediu
de odihnă, semnează
Președinte de instanță
Grefier
Red. / 13.04.2009
Dact. / 28.04.2009.
- 3 ex.-
Jud. fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
