Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 22/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.22/CA/2008-
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți, și,toți din,-, jud.S M în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL,cu sediul în,-, jud.S împotriva sentinței nr.246/CA din 5 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 10 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 17 ianuarie 2008.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.246/CA din 5 iulie 2007, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamanților, ȘI, toți cu domiciliul ales la Primăria Comunei,-, jud.S M, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, pentru plata drepturilor bănești, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții din prezenta cauză au calitatea de funcționari publici la Primăria com. jud.S n această calitate, reclamanților li se aplică prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Art. 2 alin. 1 și 2 din acest act normativ prevede"Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.
Funcționarul public estepersoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică",iar la art. 4 alin. 1 se prevede în mod expres,"raporturile de serviciu sefse exercită pe baza actului administrativ de muncă, emis în condițiile legii".
Potrivit art.29 din Legea nr.188/1999"pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a). salariul de bază;
b) sporul de vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din dispozițiile legale amintite rezultă fără putință de tăgadă faptul că funcționarii publici exercită prerogativele unei funcții publice în baza unui act administrativ de numire a acestora și nu în baza unui contract individual de muncă.
Drepturile bănești solicitate de către reclamanți prin prezenta acțiune în contencios administrativ sunt prevăzute de Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă. Potrivit art.1 din acest act normativ"salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizicecare încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă,denumite în continuare angajatorpot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de iasă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Din cuprinsul acestei dispoziții legale rezultă că de alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pot beneficia doar salariații angajați în baza unui contract individual de muncă și că această dispoziție legală nu se aplică celorlalte categorii de salariați, funcționari publici, magistrați etc.
Este adevărat că prin Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă s-a constatat că această formă de protecție socială este prin lege facultativă pentru angajator și nu este garantată prin art.41 alin.2 din Constituția României"Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum șialte situații specifice, stabilite prin lege"
În condițiile în care legea specială privind acordarea tichetelor de masă se aplică doar salariaților angajați în baza unui contract individual de muncă, prin art. 3 din OUG nr.88/2006 s-a prevăzut în mod expres că"instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr.500/2002 cu modificările ulterioare și, prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integrai din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordătichete de masă în anul 200",fiind astfel excluși de la posibilitatea de a beneficia de tichete de masă și o parte considerabilă din salariații din sectorul bugetar și, în condițiile în care prin legile succesive de salarizare a funcționarilor publici nu s-a făcut trimitere în mod expres la posibilitatea ca și funcționarii publici să beneficieze de dispozițiile Legii nr.142/1998, instanța a apreciat că reclamanții, funcționari publici nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 142/1998 în sensul că aceștia nu au și nu au avut dreptul de a beneficia de alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, drepturile salariate ale acestora fiind în mod expres și limitativ prevăzute de legi speciale în funcție de rolul și importanța în societate a funcției publice în care aceștia sunt numiți.
Întrucât nici un funcționar public nu beneficiază și nu a beneficiat niciodată de dispozițiile Legii nr.142/1998, reclamanții privitor la drepturile bănești solicitate nu dețin un bun în sensul prevăzut de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de interpretarea dată acestei noțiuni în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că aceștia nu pot invoca în fața instanței naționale dreptul la nediscriminare prevăzut de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece acest drept poate fi invocat numai cu privire la drepturile și libertățile pe care Convenția le reglementează.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen, scutit de taxă de timbru recurenții, solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că, de la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1998 și ulterior acestei date, după intrarea în vigoare a ei, funcționarii publici aveau la baza raportului de muncă o decizie de numire și un contract individual de muncă, că în baza Legii nr.142/1998, Consiliul Local a emis Hotărârea nr.19/2000, act administrativ de autoritate, dat în executarea legii, prin care a dispus acordarea tichetelor de masă și că prin legea bugetului de stat pe anul 2002, s-a dispus că instituțiile publice centrale și locale nu acordă tichete de masă pe anul 2002, iar OUG nr.88/2006, prevede că instituțiile publice centrale sau locale, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă pe anul 2007.
Recurenții au mai menționat că, la data intrării în vigoare a Legii nr.142/1998, nașterea raporturilor juridice de muncă se realiza numai în baza unui contract individual de muncă, chiar dacă angajatorul era sau nu funcționar public, că, angajatorul a apreciat și în raport cu prevederile Legii nr.188/1999 că, funcționarii publici pot fi beneficiarii acestui ajutor și că tichetele de masă s-au acordat reclamanților până la sfârșitul anului 2001, acordarea lor încetând după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat pe anul 2002.
De asemenea, recurenții au precizat că, în raport cu art.29 din Legea nr.88/1999, primează calitatea de salariați angajați a funcționarilor publici și nu modul în care s-a născut raportul de muncă generator al dreptului la ajutor social, că acest drept a fost negociat cu angajatorul prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contract care fiind completat prin hotărârile consiliului local, a fost cuprins în bugetul de cheltuieli al unității administrativ teritoriale pe anul 2007, după cum a fost inclusă și contravaloarea tichetelor de masă restante pe perioada 2004 - 2007, precum și că prin respingerea acțiunii s-a creat o discriminare având în vedere prevederile art.41 alin.2, art.53 din Constituție raportat la dispozițiile OG nr.137/2000.
În drept s-au invocat art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborat cu art.304/1 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract de muncă, denumit angajator, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz de bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Pornind de la aceste reglementări rezultă că, pentru a beneficia de tichete de masă trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții, și anume: calitatea beneficiarului, opțiunea angajatorului și existența unor prevederi bugetare în acest sens.
Referitor la prima condiție, calitatea beneficiarului, textul de lege mai sus citat prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă doar salariaților care au încheiat un contract individual de muncă.
În speță, reclamanții recurenți au statut de funcționari publici și nu de salariați cu contract individual de muncă, așa încât criticile lor circumscrise acestui aspect nu sunt pertinente.
Pe de altă parte, chiar dacă angajatorul a fost de acord cu acordarea tichetelor de masă, adoptând în acest sens hotărârea consiliului local nr.19/21.07.2000, în cauza dedusă judecății, nu s-a probat că în bugetul angajatorului au fost alocate sumele respective, deci nu s-a dovedit că, este îndeplinită cea de-a treia condiție pentru acordarea tichetelor de masă, aceea a existenței unor prevederi bugetare în acest sens.
Recurenții, prin motivele de recurs formulate au susținut că, contravaloarea tichetelor de masă a fost cuprinsă în bugetul de cheltuieli al unității administrativ teritoriale, pe anul 2007, însă nu au adus dovezi pentru a justifica afirmațiile.
De asemenea, se mai impune a se arăta că, este irelevant faptul că reclamanții recurenți au beneficiat de tichete de masă până la sfârșitul anului 2001, în condițiile în care așa cum s-a precizat anterior, pentru perioada cu privire la care s-au solicitat tichetele de masă prin acțiunea formulată, ei nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.1 din Legea nr.142/1998.
Nu în ultimul rând, nu se poate reține că prin respingerea acțiunii recurenții reclamanți au fost discriminați, deoarece nu s-a dovedit că instituția la care își desfășoară ei activitatea, în același sector de activitate ca și cel în care aceștia lucrează, ar fi aplicat preferențial față de anumiți funcționari prevederile legale invocate.
În consecință, art.41 alin.2 din Constituție și OG nr.137/2000, invocate de recurenți, nu sunt încălcate.
Așadar, cum reclamanții din prezenta cauză nu îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de lege pentru a beneficia de tichete de masă, corect a fost respinsă acțiunea lor, ca neîntemeiată.
Pentru considerentele ce preced, criticile recurenților fiind nefondate, recursul va fi respins, în baza art.312 Cod procedură civilă.
Instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de, și,împotriva sentinței nr.246/CA din 5 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 30.01.2008
- jud. fond. -
- dact. - - 2 ex.
- 31.01.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
