Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 22/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 22/F-
Ședința publică din 06 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de revizuientul, domiciliat în Pitești, str.-, -,.C,.12, jud.A, privind revizuirea sentinței nr.87/F-C din 18 iunie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de revizuire de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 4.12.2007, revizuientul a chemat în judecată pe intimații A, B și B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună revizuirea sentinței nr.87/F-C/18.06.2004 a Curții de APEL PITEȘTI, pronunțată în dosarul nr.282/F/CONT/2004.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civilă, respectiv înscrisuri noi, descoperite după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Astfel, a arătat că, este ofițer de poliție judiciară în cadrul A, iar la sfârșitul anului 2002, ocupa funcția de șef birou AEST din cadrul A, când, printr-o strategie securisto-milițienească, aplicată de de poliție și Șeful Secției nr.1 Poliție Pitești, s-a "ticluit" îndepărtarea sa din acest sistem.
Inițial, a fost acuzat că, în data de 5.11.2002 a intervenit pentru protejarea mai multor schimbători de valută, cămătari, precum și că este nașul unor țigani-infractori din Pitești.
În urma cercetării prealabile și a analizei efectuate de Consiliul de Disciplină, s-a stabilit, în unanimitate, nevinovăția sa cu privire la acuzațiile aduse.
Însă, din dorința de răzbunare, a ordonat, în paralel, cu cercetarea disciplinară, efectuarea unui control tematic pe linie profesională, dar nici rezultatul acestuia nu a fost mulțumitor, astfel că, s-a dispus un control de fond al activității sale și colectivului pe care-l conducea.
Cele două materiale de control au fost ticluite în mod mincinos și au fost materializate în două note de constatare, nr.S/59010/13.01.2003 și nr.S/59018/28.01.2003, despre existența cărora a luat cunoștință doar în urma hotărârii judecătorești de desecretizare a documentelor respective, precum și a dosarului personal.
Ca urmare, în baza acestor materiale, prin Dispoziția nr.0770/27.02.2003, șeful Poliției Române a aprobat sancționarea sa, în forma propusă de șeful A, respectiv retrogradarea din funcție până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, pentru "imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist" și "intervenția pentru influențarea soluționării ilegale a unor cereri privind satisfacerea intereselor oricăror persoane".
Or, dacă ar fi avut cunoștință de înscrisurile ce au stat la baza aplicării sancțiunii, și-ar fi putut face o apărare corespunzătoare, iar soluția instanței de fond ar fi fost, desigur, alta.
Înscrisurile doveditoare, reținute de partea potrivnică, datorită clasificării acestora ca "secrete de serviciu", descoperite după darea hotărârii nr.87/F-C/18.06.2004, constau în: Nota de constatare privind rezultatul controlului tematic efectuat la biroul, din cadrul A, nr.S/59010 din 13.01.2003; Nota de constatare privind rezultatul controlului tematic efectuat la biroul din cadrul A, nr.S/59018 din 28.01.2003; raportul din 18.02.2003 al comisarului șef G cu rezultatul cercetării prealabile efectuate cu privire la subcomisarul, inspector principal și agent -; raportul nr.59010 din 10.02.2003 al comisarului șef G către; adresa nr.S/26014 din 11.02.2003 a IPJ A către Inspectoratul General al Poliției Române de înaintare a notelor de constatare S/59010/13.01.2003 și S/59018/28.01.2003; fișa de personal exemplarul nr.2 din 14.01.2003 întocmită de IPJ A în baza căreia s-a solicitat sancționarea disciplinară cu retrogradarea din funcția deținută până la cel mult nivelul gradului profesional deținut; raportul corpului de control al Inspectoratului General al Poliției Române nr.- din 12.02.2003; raportul Grupului de control al Ministerului d e Interne nr.- din 14.04.2003; adresa Ministerului d e Interne nr.- din 25.04.2003 către IPJ A și, afirmă revizuientul, că acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod pr.civilă, respectiv acte noi, menite să ducă la schimbarea hotărârii instanței de fond.
În susținere, au fost depuse înscrisuri și atașate dosarului nr.2250/2003 al Curții de APEL PITEȘTI, dosarul nr.3362/2003 al Curții Supreme de Justiție, dosarul nr.7785/2004 al
Examinând cererea de revizuire în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea reține că aceasta este nefondată, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, prin Dispoziția nr.0770/17.02.2003 emisă de șeful Inspectoratului General al Poliției Române, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, pentru fapta prevăzută de art.41 lit.b, art.55, art.57 lit.i și j, art.58 lit.e, art.59 alin.1 și 93, art.60 din Legea nr.360/2002, Ordinul Ministerului d e Interne nr.350/22.11.2002, respectiv "imixtiune ilegală în activitatea altui polițist și intervenție pentru influențarea soluționării unei cereri pentru satisfacerea intereselor oricărei persoane.
Împotriva acestei Dispoziții, s-a formulat contestație de către reclamant, iar Curtea de APEL PITEȘTI - prin sentința nr.137/F/C/11.06.2003, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului d e Interne și a admis contestația dispunând anularea Dispoziției nr.0770/17.02.2003, pentru prescripția dreptului la constatarea și aplicarea sancțiunii disciplinare, conform art.59 pct.8 din Legea nr.360/2002.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de către Inspectoratul Județean de Poliție A, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 și 10 Cod pr.civilă, în sensul că au fost interpretate greșit prevederile Ordinului Ministerului d e Interne nr.350/2002, în partea privitoare la competențele de aplicare a sancțiunii disciplinare. De asemenea, nu s-a pronunțat pe dovezile administrate de pârâți, hotărâtoare în dezvoltarea pricinii.
Înalta Curte de Casație și Justiție - prin decizie nr.503/6.02.2004 a admis recursurile declarate de pârâți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Astfel, s-a apreciat că, în mod greșit, prima instanță a admis excepția prescripției invocată de reclamant, față de înscrisurile aflate la dosar și dispozițiile art.59 alin.9 din Legea nr.360/2003.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, sub nr.282/F/CONT/2004, unde s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și martori.
De asemenea, la data de 21.06.2004 s-a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantului, de către Comisariatul pentru Societatea Civilă, motivându-se încălcarea dreptului acestuia la apărare, prin interzicerea accesului la dosarul de cercetare disciplinară, deși există hotărâre irevocabilă în acest sens, dispoziția Inspectoratului General fiind emisă fără a cunoaște situația reală, datorită dezinformării de către subalterni, în scopul protejării subcomisarului.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința nr.87/F/C/18.06.2004, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de către Comisariatul pentru Societatea Civilă, precum și acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, în concret, reclamantului i se impută că, în data de 5.11.2002, a intervenit telefonic la seful Secției nr.1 Poliție Pitești, în scopul protejării unui grup de persoane, între care G (finul său) și G (fratele finului), respectiv al neaplicării vreunei sancțiuni contravenționale.
Inițial, la 23.12.2002, Consiliul de Disciplină a stabilit nevinovăția acestuia, dispunându-se completarea cercetării disciplinare și analiza de către un alt consiliu de disciplină, astfel că, la 10.01.2003, a fost sancționat cu "avertisment". Cu ocazia cercetării, au fost audiate 24 persoane, iar reclamantul a beneficiat de apărare calificată.
Deoarece nu a fost de acord cu această propunere, șeful inspectoratului a înaintat "raport" către conducerea, cu propunerea de a se aplica sancțiunea "retrogradării din funcție până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut", în temeiul art.58 lit.e din Legea nr.360/2002 (adresa nr.S/26017/14.01.2003.
Această propunere a fost însușită de, fiind materializată în Dispoziția nr.0770/17.02.2003.
Din probele administrate, instanța de fond a concluzionat că reclamantul a recunoscut intervenția la ofițerul ce efectua ancheta grupului de cercetați, precum și solicitarea de a nu fi agresați fizic, dar a considerat că, prin aceasta, și-a îndeplinit datoria de polițist și cetățean, împiedicând săvârșirea unei abateri disciplinare sau chiar a unei infracțiuni de către colegul său. Această apărare nu a fost considerată pertinentă atâta vreme cât persoanele protejate se aflau în relații de amiciție cu acesta, deci, nu erau străini, și au săvârșit abateri ce atrăgeau sancțiuni contravenționale, iar datorită influenței reclamantului aceștia au avut un comportament sfidător la adresa organelor de poliție, lucrătorii știind despre relațiile cu reclamantul, ceea ce scoate în evidență caracterul grav al faptei reclamantului și vinovăția acestuia, constând în intenția de a împiedica sancționarea lor.
Nici susținerea ca drept cauză reală a sancțiunii refuzul reclamantului de a-l determina pe finul său să-și retragă plângerea penală împotriva subcomisarului, nu a fost primită de către instanță, cu motivația că, fapta respectivă se cercetează din oficiu și nu la plângerea prealabilă, iar retragerea sau împăcarea părților nu conduce la stingerea litigiului sau înlăturarea răspunderii.
Astfel, s-a concluzionat că pârâții, au probat, pe deplin, comiterea abaterii pentru care a fost sancționat disciplinar, reclamantul neputând face proba contrară.
Nici prevalarea sa de încălcarea dreptului la un proces echitabil nu a fost împărtășită de către instanța de fond, deoarece, pe tot parcursul desfășurării anchetei și procesului la instanță, acesta a beneficiat de apărare calificată, i s-au încuviințat toate probele, inclusiv xerocopierea actelor dorite de acesta.
De asemenea, s-a reținut că a statuat că textul de lege aplicabil speței - Legea nr.360/2002, a fost în vigoare pe tot parcursul desfășurării litigiului, abaterea fiind încadrată în art.43 lit.a din lege.
Regulamentul nr.317/2002, la care a făcut referire reclamantul, în sensul că fapta sa nu se regăsește în enumerarea celor reținute de art.10 lit.i) și j) prin raportare la art.17 lit.e) s-a apreciat că nu poate funcționa în afara legii, nu poate exemplifica toate abaterile disciplinare și nu poate crea disproporție între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată, prin interpretare, în condițiile în care abaterea disciplinară, analizată și probată poate conduce la faptă infracțională.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acesteia și lipsa de interes, cu motivația că a fost formulată într-o cerere principală, cu caracter strict personal.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, de către reclamant și intervenient, invocându-se prevederile art.3041Cod pr.civilă și art.304 pct.9 și 10 Cod pr.civilă.
În esență, reclamantul a susținut că nu a beneficiat de un proces echitabil, Poliția bucurându-se de tratament preferențial din partea instanței, probele administrate au fost interpretate eronat, reținându-se greșit vinovăția sa, în mod nelegal s-a reținut că un polițist poate fi sancționat disciplinar chiar și pentru fapte care nu sunt descrise în Regulamentul nr.317/2002.
Intervenientul a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit ca inadmisibilă cererea sa, precum și că hotărârea este nemotivată.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.5291/3.11.2005 a respins recursurile ca nefondate.
Astfel, prima critică a fost considerată drept o simplă afirmație, pe care recurentul nu a însoțit-o cu probe concludente, deși, au fost parcurse două cicluri procesuale.
A doua critică a fost considerată nefondată, atâta vreme cât recurentul, personal, a recunoscut discuția telefonică cu șeful Secției nr.1, recunoaștere regăsită, mai apoi, în cadrul cercetării prealabile și a celei judecătorești.
S-a reținut că explicația recurentului și justificarea dată au fost combătute judicios în cadrul cercetării judecătorești, de unde rezultă că acesta nu a acționat în limitele atribuțiilor funcției sale de șef birou al și nici în conformitate cu principiile de disciplină și deontologiei profesionale ce sunt cuprinse în Legea nr.360/2002 și Regulamentul nr.317/2002.
Nici cea de-a treia critică nu a fost primită de către instanța de control, considerându-se ca fiind corect aplicat art.57 lit.i din Legea nr.360/2002 faptei comise de reclamant, respectiv "imixtiune ilegală în activitatea altui polițist" intervenția telefonică având drept temei raporturile cu persoanele ce erau conduse la secție pentru comiterea unor contravenții, iar nu determinate de atribuțiile sale de serviciu, astfel că imixtiunea a fost nelegală și, pe deplin dovedită.
De asemenea, a fost apreciat ca fiind corect reținută și prevederea art.57 lit.j din Legea nr.360/2002.
În sfârșit, motivarea dată de către instanța de fond cererii de intervenție accesorie și respingerea ei ca inadmisibilă, a fost considerată drept legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Prin cererea de revizuire de față, revizuientul-reclamant, solicită anularea hotărârii instanței de fond, nu de recurs, pe considerentul că a descoperit înscrisuri noi, după pronunțarea acesteia, fiind reținute de partea potrivnică, ca urmare a calificării acestora drept "secret de serviciu", astfel că dacă le putea folosi în apărarea sa, alta ar fi fost soluția în contestația sa împotriva Dispoziției de sancționare nr.0770/17.02.2003 emisă de Înscrisurile de care înțelege să se folosească, în număr de 9, sunt precizate în preambulul cererii (4).
Într-adevăr, potrivit art.322 Cod pr.civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau în recurs, când se evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-au desființat ori modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Acest tip de revizuire cuprinde două ipoteze distincte.
Observând motivarea cererii de față, aceasta se încadrează în prima ipoteză, respectiv susținerea descoperirii de înscrisuri doveditoare, reținute de partea adversă sau neprezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a determina admisibilitatea cererii, textul presupune, însă, îndeplinirea unor condiții cumulative.
Astfel, înscrisul să fie nou, nepus în discuție în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere revizuită; să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea, fiind reținut de partea potrivnică ori dintr-o împrejurare mai presus de voința sa și să nu se fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului, altfel trebuia să uzeze de dispozițiile art.172 Cod pr.civilă; înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut, soluția instanței ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În speță, raportând aceste cerințe situației de fapt existente, nu se poate reține subzistența ipotezei sus-menționate.
Astfel, cerința ca înscrisurile să fie noi, cele enumerate la pct.1-2, nota de constatare cu nr.S/59010/13.01.2003, nota de constatare nr.S/50918/13.01.2003, nota de constatare nr.S/59018/28.01.2003, nu o îndeplinesc, întrucât acestea au fost depuse la dosarul de recurs nr.7785/2004 al (92-174), astfel că, au fost cunoscute și avute în vedere de către instanța de control, dar au fost apreciate drept neconcludente.
De asemenea, înscrisurilor enumerate la pct.6 - fișa de personal nr.2/14.01.2003 a A, pct.7 - raportul nr.-/12.02.2003, pct.8 - raport Grup Control nr. -/14.04.2003, pct.9 - adresa nr.-/25.04.2003, au fost depuse la același dosar (234-269), chiar la solicitarea revizuientului-reclamant care a uzat de dispozițiile art.172 Cod pr.civilă (190 - dosar nr.7785/2004 al ), pe care, desigur că, instanța de control le-a analizat în calea de atac formulată împotriva hotărârii ce se solicită a fi revizuită.
Într-adevăr, aceste înscrisuri nu au fost depuse la instanța de fond, dar reținerea lor nu s-a datorat relei-credințe a pârâților, ci caracterului de "secret de serviciu" al acestora, iar existența lor, la momentul judecării fondului, nu a fost ascunsă reclamantului, ci motivată de clasificația dată de reglementările legale.
Prin urmare, revizuientul nu a fost împiedicat să invoce în apărarea sa parte din înscrisurile enumerate, cu atât mai mult cu cât rezultatul contestației împotriva Dispoziției nr.0770/17.02.2003 a, a fost comunicat sub semnătură.
Singurele înscrisuri care ar putea fi considerate noi, dar fără ca revizuientul să fi dovedit că ele au fost reținute cu rea-credință de către părâți, sunt raportul A din 18.02.2003, raportul nr.59010/10.02.2003 al A și fișa de personal nr.30861/10.10.2006 (Ex. nr.2), însă, nici acestea nu întrunesc cerințele textului invocat în susținerea cererii.
De pildă, fișa de personal face vorbire de perioada de activitate, de calificativele și caracterizarea acestuia, aspecte ce nu pot influența înlăturarea abaterii comise.
Raportul din 10.02.2003 și raportul din 18.02.2003 (42-44 - dosar nr-) sunt înscrisuri noi, însă, nu cuprind aspecte determinante în darea altei soluții, deoarece acestea conțin doar propuneri de conexare a acestui dosar cu dosarul S/26017/14.01.2003, însă, nu s-a dovedit că s-a și realizat aceasta.
Or, din înscrisurile aflate la dosar și, însăși, motivarea instanței de recurs, care a suspus analizei probele încuviințate pârâților, a rezultat că aceasta a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în materie faptei comise de reclamant, încadrabilă în textele pe care pârâții și-au motivat sancțiunea disciplinară.
Deci, parte din înscrisuri existând la dosarul de recurs, recurentul se putea prevala de ele, astfel că, la acest moment, ele nu mai pot constitui motive de rejudecare, întrucât dispozițiile legale sunt imperative sub acest aspect și nu lasă loc de interpretări.
Ca atare, susținerea revizuientului că sancțiunea aplicată a privit alte fapte și alt material probator, decât cel care i s-a făcut, inițial, cunoscut, nu este dovedită, fiind infirmată de motivarea soluțiilor din fond și recurs.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.322 pct.5 Cod pr.civilă, urmează să respingă cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în Pitești, str.-, -,.C,.12, județul A, privind revizuirea sentinței nr.87/F-C din 18 iunie 2004, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI -Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
13.02.2008
Red.
EM/6 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu
