Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 220/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 220/
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele AGENTIA NATIONALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE munca cu sediul în B, sector 3, str. -. -, nr.3, și AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței numărul 1990 din 18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentele B și G, consilier juridic și pentru intimații, --, -, G, -, -, avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care;
Reprezentantul recurentelor depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă 4 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
Reprezentații părților declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentelor, având în vedere motivele de recurs expuse pe larg și aflate la dosar, solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Galați ca fiind netemeinică și nelegală.
Apărătorul intimaților consideră că prin motivele de recurs nu s-a invocat nici un motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Arată că eroarea din dispozitivul sentinței privind perioada 2001-2006 în loc de 2006 fost îndreptată prin încheierea din data de 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Susține oral concluziile scrise pe care le depune la dosar și față de acestea, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanții, --, -, G, -, -, au chemat în judecată pe pârâtele AGENTIA NATIONALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA cu sediul în B, sector 3, str. -. -, nr.3, și AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G, cu sediul în G,-, solicitând obligarea pârâtelor la plkata primei de vacanță pentru perioada ianuarie 2001 - decembrie 2006 actualizate cu indicele inflației de la momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin sentința nr. 1990/18.09.2007 Tribunalul Galația admis acțiunea formulată de reclamanții, --, -, G, -, -, și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele corespunzătoare primelor de vacanță pentru perioada 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație, corespunzătoare perioadei în care reclamanții au exercitat funcția publică.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B pe care o va respinge ca nefondată întrucât în conformitate cu art. 6 alin. 1 lit. i și j din. 202/2006 aceasta are atribuții privind administrarea bugetului propriu și ale agențiilor teritoriale pe care le are în subordine, cheltuielile privind organizarea și funcționarea atât a agenției cât și a unităților din subordine asigurându-se integral din acest buget.
Pe fond a reținut că reclamanții, --, -, G, -, -, au avut în erioada 01.01. - 31.12.2006 raporturi de muncă cu G, având calitatea de funcționari publici.
Potrivit art. 33 al. 2 din. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale art. 3 al. 1 OUG 33/2001, art. 12 al. 4 din. 743/2001, art. 10 al. 3 din. 631/2002, art. 9 al. 7 din. 507/2003, art. 8 al. 7 din. 511/2004 și art. 5 din. 379/2005.
Deoarece normele legale de suspendare invocate mai sus, nu sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art. 29 al. 1 din. 47/1992, instanței de fond șiu nu Curții Constituționale.
Instanța de fond a apreciat că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Dreptul la prima de concediul de odihnă, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă. Ca atare, potrivit art. 53 din Constituție, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată normele legale de suspendare contravin și art. 16 al. 1 din Constituție precum și art. 15 al. 2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada perioada 2001 _ 2006, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâtele AGENTIA NATIONALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA cu sediul în B, sector 3, str. -. -, nr.3, și AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G, cu sediul în G,-, invocând că astfel cum s-a prev. la alin. 3 al art. 3 din OUG 33/2001, aprobată prin. 386/2001, cu modificările și completările ulterioare, pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin. 1 li 2 redevin aplicabile disp. legale în material existenței la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/1999, OG 83/2000, precum și a nr.OUG 237/2000.
Prin disp. art. 12 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, termenele prevăzute la art. 3 din OUG menționată au fost prelungite până la 31 decembrie 2002.
Arată că în același sens sunt și dispozițiile prev. la art. XVIII din. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, pentru anul 2003 funcționarii publici își mențin drepturile salariale conform OUG nr. 192/2002 privind reglementările drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, publicată în al României Partea I nr. 949/24.12.2002.
Ulterior prin disp. art. 10 alin. 3 din. 631/2002, termenele prev. la art. 3 au fost prelungite până la data de 31.12.2003.
În temeiul prev. art. 9 alin. 7 din. 507/2003 precum și art. 7 alin. 3 din. 519/2003 aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă precum și celor ale art. 32 alin. 2 din. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, se suspenda până la 31 decembrie 2004.
Potrivit disp. exprese din leg. 511/2004 și. 512/2004 aplicarea actelor în vigoare cu privire la primele de concediu se suspedă până la 31 decembrie 2005, iar potrivit. 379/2005 și 380/2005 aceste drepturi erau din nou suspendate până la 31 decembrie 2006. În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâte nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele AGENTIA NATIONALA PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA cu sediul în B, sector 3, str. -. -, nr.3, și AGENTIA JUDETEANA PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței numărul 1990 din 18.09.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex. /25 Aprilie 2008
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
