Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2203/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2203
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr Președinte Secție
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL DR TR S împotriva sentinței nr.670 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și intimatul chemat în garanție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR TR S, lipsind intimatul reclamant, intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și intimatul chemat în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întîmpinarea depusă la dosar de către intimatul chemat în garanție MEF.
Consilier juridic pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR TR S, solicită termen pentru a se cita intimatul chemat în garanție la adresa indicată prin întâmpinare, respectiv, la sediul DGFP
Curtea consideră neîntemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul recurentului pârât, consilier juridic întrucât prin întâmpinarea depusă se face dovada că intimatul chemat în garanție avea cunoștință de termen.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR TR S solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 670 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul;ehedinți Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Drobeta - T -
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei prima de concediu de odihnă aferentă anului 2006, actualizată cu indicii de inflație la data plății.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a Penitenciarelor formulată de Penitenciarul Drobeta - T -
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, Sector 5, formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 34 lit. f din Legea nr.293/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta era îndreptățită ca la plecarea în concediul legal de odihnă să primească, pe lângă indemnizația de concediu, o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 a fost suspendată însă prin Legea nr. 379/2005, privind bugetul de stat pe anul 2006, suspendare care a luat sfârșit la 31 decembrie 2006, fără însă ca existența dreptului să fie înlăturată prin nicio altă dispoziție legală.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor, prima instanță a reținut că acesta are calitate de ordonator secundar de credite și potrivit nr.OG 22/2002 și are obligația ca, în raport cu ordonatorul terțiar Penitenciarul Drobeta - T - S, să dispună virarea de credite bugetare în bugetul propriu al acestei instituții din subordinea sa, în vederea asigurării fondurilor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației Naționale a Penitenciarelor formulată de Penitenciarul Drobeta - T - S, tribunalul a apreciat ca fiind neântemeiată având în vedere că acesta a fost chemat în judecată de reclamantă în calitate de pârât, alături de Penitenciarul Drobeta - T -
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Administrația Națională a Penitenciarelor, a apreciat de asemenea, ca fiind neântemeiată având în vedere că ordonator principal de credite este Ministerul Justiției, acestuia incumbându-i obligația legală de a depune diligențe necesare la Ministerul Economiei și Finanțelor, în vederea alocării creditelor bugetare pentru asigurarea plății drepturilor bănești stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PENITENCIARUL DR TR S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul pârât a arătat că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile legale invocate, respectiv OUG NR.146/2007 care privește acordarea primelor de concediu restante în măsura în care sunt stabilite perioadele când se vor face aceste plăți, precum și faptul că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, suspendarea drepturilor pretinse fiind menținută de Legea bugetului pe anul 2006, nr.379/2005.
Recursul pârâtului este nefondat.
Raportul de serviciu al funcționarilor publici este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestora și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarilor.
Prin legea specială nu este prevăzută o normă de competență materială derogatorie de la dreptul comun, care în acest caz îl constituie dispozițiile Legii 188/1999, așa încât în speță competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 privind drepturile funcționarilor cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul dispozițiilor legale, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, funcționarii cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005 și prin art. 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 - 2006.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Mehedinți, Legile 507/2003, 511/2004 și Legea.379/2005 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarilor cu statut special de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Actul normativ menționat a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produc pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL DR TR S împotriva sentinței nr.670 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și intimatul chemat în garanție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red -
Tehnored SI 2 ex.06.11.2008
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță
