Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 221/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 221
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul formulat de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței numărul 2208 din data de 11 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 10 ianuarie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțare pentru data de 24 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea introdusă la data de 21.03.2007, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor B și Inspectoratul Județean de Poliție G pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați în solidar pârâții la plata în favoarea petentului diferențelor de drepturi de natură salarială, rezultate ca urmare aplicării sporului de 30% actualizată în funcție de indicele de inflație și să fie obligate intimatele să înscrie în carnetul de muncă indemnizațiile brute calculate prin aplicarea sporului de 30% pe perioada aprilie 2004 - noiembrie 2006.
În motivare arătat că până la 30.11.2006 petentul ocupat funcția de adjunct șef Poliție Municipală, fiind ofițer de poliție, salariat al IPJ G.
Că, începând cu 2004 s-a prevăzut prin OU 24 că ofițerii de poliție judiciară din DNA beneficiază de toate drepturile salariale acordate prin OG 23/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor precum și de majorarea cu 30% indemnizației brute lunare.
Ofițerii de poliție DNA ca și cei care își desfășoară activitatea similară în cadrul Ministerului Administrației și Internelor sunt și rămân în continuare ofițeri de poliție.
Consideră reclamantul că s- creat o discriminare între cele două categorii, deși aceștia desfășoară activități similare, au aceeași pregătire, deși toți au funcții publice.
invocat Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S- depus la dosar copie de pe hotărârea susmenționată.
Pârâtele au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii pe motiv că nu există discriminare întrucât s- aplicat un criteriu de selecție prev. de OG 137/2000.
S- mai arătat că dispozițiile legale sunt date cu respectarea Constituției, că petentul nu avut niciodată calitatea de ofițer detașat DNA și că instanței de judecată nu îi este permis se pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau neconstituționalitatea dispozițiilor invocate.
IPJ invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât este ordonator terțiar de credite.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 2208 din 11 iunie 2007 respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului IPJ
A admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților IPJ G și MAI.
A obligat pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diferențele salariale cuvenite și neachitate, constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută pe perioada aprilie 2004 - noiembrie 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A obligat intimatele să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului indemnizația de încadrare brută calculată prin aplicarea sporului de 30%.
În considerentele sentinței s-a reținut că, petentul nu a făcut niciodată afirmația că ar fi desfășurat activitate specializată de combatere infracțiunilor de corupție.
Instanța a reținut însă că acesta are calitatea de ofițer de poliție ca de altfel și ofițerii de poliție din cadrul DNA și desfășoară activitate similară în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin OUG 24/2004 s-a prevăzut că de majorarea cu 30% beneficiază și cei ce au funcții de șef birou sau șef serviciu, cum este și cazul petentului.
Astfel, salarizarea diferită ofițerilor de poliție DNA în raport cu ceilalți ofițeri de poliție ce desfășoară activități similare au aceeași funcție și aceeași pregătire, a creat vădită și reală discriminare în condițiile prevăzute de dispoz. art. 2 și art. 21 din Legea nr. 137/2000 precum și de art. 1, 295, 163 și 166 Codul muncii.
De altfel, Hotărârea nr. 185 din 22.- emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s- pronunțat cu privire la dispoz. OUG 24/2004 aprobată prin Legea nr. 24/2004 în sensul că aceasta aplicat un tratament diferențiat diferitelor categorii de personal din sistemul justiției.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG 24/2004 sunt vădit discriminatorii pentru că acordă sporuri numai anumitor ofițeri de poliție deși toți ofițerii de poliție au funcții publice, iar încă din titlul actului normativ se prevede că se aplică acestor persoane și au ca scop prevenirea și combaterea corupției.
Referitor la susținerea pârâților în sensul că nu se poate combate o lege în fața instanțelor, instanța a precizat că deja asupra textului în discuție s-a pronunțat Consiliul Național de Combatere și că acesta conține dispoziții discriminatorii și cu atât mai mult cu cât petentul nu contestat legea, solicitând doar drepturi salariale în aplicarea legii.
Cu privire la excepția vizând lipsa calității procesuale pasive, tribunalul o va respinge întrucât calitatea de ordonator terțiar invocată nu poate fi reținută în susținerea unei astfel de cererii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul IPJ G se susținute că potrivit art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. - privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații sporuri, premii ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, respectiv OG 38/2003 care reglementează salarizarea polițiștilor.
Se mai susține că majorarea cu 30% a salariului solicitată de intimatul reclamant este prev. de art. 28 alin. 4 din nr. 43/2002 privind DNA cu modificările ulterioare doar pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul acestuia nu și pentru cei încadrați în unitățile aparținând Poliției Române.
În motivele de recurs formulate de MIRA se susține că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece s-a acordat greșit sporul de 30% din salariul de bază cuvenit intimatului reclamant prev. de art. 28 alin. l 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Se mai susține că pentru a putea beneficia de acordarea acestui spor salarial trebuia ca intimatul reclamant să îndeplinească condiția esențială prev. de legiuitor în acest sens, și anume să fi fost detașat în cadrul DNA.
Intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea în cadrul IPJ G, fără să fi fost detașat în cadrul DNA pentru perioada pentru care se solicită acordarea sporului de 30%.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, motivat de faptul că prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că OG nr. 177/2002 și OUG nr. 24/2004 conțin dispoziții discriminatorii în ceea ce privește salarizarea unor categorii respectiv a celor cărora li se aplică.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința atacată s-a reținut că reclamantul are calitatea de ofițer de poliție la fel ca și ofițerii de poliție din cadrul DNA și desfășoară activitate similară în cadrul MIRA.
Instanța a apreciat că salarizarea diferită a ofițerilor de poliție care desfășoară activități similară cu ofițerii detașați în cadrul DNA a creat o discriminare în condițiile prev. de Legea nr. 137/2000 și de prevederile Codului muncii.
Instanța a făcut referire la Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării care s-a pronunțat cu privire la dispoz. OUG nr. 24/2004 în sensul că s-a aplicat un tratament diferențiat unor categorii de personal din sistemul justiției, făcând o aplicare a acesteia și la categoria ofițerilor de poliție din rândul cărora face parte intimatul reclamant.
În speță, intimatul reclamant și-a desfășurat activitatea ca ofițer de poliție în cadrul IPJ G desfășurând activitate în cadrul structurilor acestei unități iar sporul de 30% din salariul de bază este prev. de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Pentru a putea beneficia de acest spor trebuia ca intimatul reclamant să fi fost detașat în cadrul DNA ca ofițer de poliție judiciară care au competența de a cerceta fapte de corupție și pentru care se acordă acest spor.
Intimatului reclamant îi sunt aplicabile prev. OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Dreptul salarial solicitat de intimatul reclamant se aplică polițiștilor din cadrul DNA iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000 care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul unei Direcții din cadrul Parchetului din cadrul ÎCCJ și nu de polițiști din cadrul structurilor MIRA.
În consecință, pentru considerentele expuse în temeiul art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă rap. la art. 312 din același act normativ se vor admite ambele recursuri declarate de pârâți, modificându-se sentința instanței de fond în sen sensul că se va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței numărul 2208 din data de 11 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu |
Grefier, |
red. Jud. D
Ex.2/
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
