Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 221/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 221/CA
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat spre examinare recursul introdus de recurentul împotriva sentinței civile nr.1051/CA din data de 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic Babii, pentru intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție I, lipsă fiind recurentul și intimații Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul de registratură al instanței Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare.
Consilier juridic Babii, a depus punctul de vedere al Ministerului Administrației și Internelor - Inspectoratul de Poliție Județean I, respectiv, adresa nr. 1849/CJ din 10.04.2009 (ex.nr.1și ex. nr.2 nesecret).
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului părților prezente.
Consilier juridic Babii, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Instanța, constatând dezbaterile încheiate, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 1051/CA/27.11.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr. 1, sector 1 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 cu sediul procedural ales la. I cu sediul în I, str. -, nr. 26 și respinge acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în I, bd. -, nr. 9-B, --2, parter,. 6 în contradictoriu cu acești pârâți.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002 - 22.07.2005.
Respinge acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean I cu sediul în I, str. -, nr. 6 pe excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002 - 22.07.2005 și pe fond pentru perioada de după data de 23.07.2005.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond că, prin cererea înregistrată la instanță la nr- reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și la plata despăgubirilor proporțional cu prejudiciul suferit constând în diferența dintre drepturile salariale încasate de ofițerii din cadrul DNA și drepturile salariale încasate efectiv de reclamant, anularea situației create prin discriminare începând cu data angajării în cadrul și până la zi cu aplicarea coeficientului de inflație și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea în contul celorlalți pârâți a sumelor de bani necesare acoperirii acestor prejudicii cauzate prin discriminare.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă, motivat de faptul că reclamantul are dreptul de a solicita instanței despăgubiri decurgând din raporturile sale de muncă, aceasta în considerarea art. 6 din care garantează dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță.
Acest drept este unul efectiv ale cărui limitări trebuie să urmărească un scop legitim și să nu afecteze substanța însăși a dreptului.
Practica a statuat în mod constant că puterile conferite autorităților nu pot fi nelimitate, iar accesul persoanelor la o instanță va trebui asigurat tocmai pentru a verifica dacă autoritățile s-au menținut în limitele puterii lor discreționare.
De asemenea, decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale nu înlătură aplicarea art. 27 alin. 1 din OG137/2000 în toate situațiile.
În cauzele de natura celor deduse judecății, această decizie ar putea fi reținută în situația în care instanța, în urma analizei temeiurilor de fapt și de drept invocate de reclamant, ar concluziona asupra caracterului discriminatoriu al unei dispoziții legale.
Motivat de faptul că reclamantul se află în raporturi de serviciu doar cu I, acesta având calitatea de angajator, urmează a fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu consecința respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Nici Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă față de obiectul cererii de chemare în judecată, luând în considerare atribuțiile și competențele conferite de HG386/2007, de elaborare a proiectului bugetului de stat și nu de alocare a sumelor anterior adoptării legii bugetului de stat, astfel încât va fi admisă excepția invocată din oficiu și va fi respinsă pe lipsa calității procesuale active acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă pentru perioada 01.09.2002 - 22.07.2005, fiind depășit termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din decret 167/1958, în cauză nefiind probate situații care să ducă la întreruperea sau suspendarea cursului prescripției.
Rezultă că pentru perioada sus menționată acțiunea de față a fost tardiv formulată, urmând a fi respinsă pe excepția prescripției acțiunii promovată în contradictoriu cu pârâtul
Pe fond, pentru perioada de după 23.07.2005 în ce privește capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor instanța a constatat că acesta este neîntemeiat și a fost respins.
Astfel, potrivit relațiilor înaintate de I reclamantul a făcut parte din organele de cercetare ale poliției judiciare, iar pretențiile formulate în cauză se întemeiază pe pretinsa existență a unei discriminări între acesta și ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA care conform art. 28 din OG43/2002 au beneficiat de un spor de 30 % din salariul de bază lunar până la 30.03.2006.
Salarizarea reclamantului s-a făcut însă în baza OG38/2003 și nu în baza OG43/2002, sporul sus menționat nefiind prevăzut în favoarea acestuia.
Este evident că există o diferențiere de tratament în ce privește salarizarea comparativ cu cei ce formează poliția judiciară a departamentului Național Anticorupție pentru perioada 02.11.2004 - 31.03.2006, însă acest aspect nu poate fi asimilat unei situații discriminatorii între cele două categorii de polițiști.
După cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din interzice tratamentul în mod diferit, fără justificare obiectivă și rezonabilă a persoanelor aflate în situații comparabile (cauza Hoffman contra Austriei par. 31).
Raportat la specificul atribuțiilor și activităților de descoperire și urmărire a infracțiunilor de corupție așa cum sunt prevăzute de OG43/2002, de schimbarea temporară a locului de muncă urmare a detașării la DNA, fapt ce implică o responsabilitate profesională distinctă și modificarea raporturilor de serviciu, se constată că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA nu se află într-o situație similară cu cea a celorlalte categorii de polițiști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor de poliție și sunt salarizați în funcție de criteriile expres prevăzute de art. 3 alin. 1 din OG38/2003 (atribuții, complexitatea și gradul de răspundere cerut de îndeplinirea atribuțiilor, solicitările la efort, etc.).
De asemenea, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind sesizat cu chestiunea discriminării legale pe criteriul apartenenței la o anumită structură profesională, prin hotărârile aflate la filele 56-69 s-a pronunțat în sensul că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 din OG137/2000 între ofițerii de poliție mutați în cadrul DNA și ceilalți polițiști.
Pentru considerentele expuse se constată că pentru perioada de după data de 23.07.2005 acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul I nu este fondată, a fost respinsă, nefiind identificată existența unei situații discriminatorii în sensul invocat de reclamant referitor la drepturile salariale cuvenite în baza raporturilor sale de muncă, situație care să îl îndreptățească la acordarea despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamantul, considerând că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea sa formulată în contradictoriu cu I pentru perioada ulterioară datei de 23.07.2005, întrucât, deși a reținut faptul că ofițerii de poliție detașați în cadrul, au o responsabilitate profesională distinctă de a recurentului, totuși această situație nu este reflectată sub aspectul complexității muncii.
Astfel, ambele categorii de ofițeri de poliție judiciară - din cadrul, respectiv, efectuează acte de urmărire penală în baza instituției delegării procesual penale, sub directa supraveghere a procurorilor, însă sub aspectul complexității consideră recurentul că infracțiunile de competența au un grad de pericol social mai ridicat, cuprinzând o paletă mult mai diversificată, iar ignorarea acestui fapt conduce la crearea de inechități sub raport salarial, ajungându-se ca pentru condiții profesionale și de muncă egale, colegii săi detașați la. să beneficieze de venituri salariale sporite.
Arată de asemenea recurentul că prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005, a fost constatată discriminarea judecătorilor și procurorilor din cadrul altor instituții decât și, raportat celor ce activează în aceste compartimente, același raționament fiind valabil și în cazul de față, astfel că solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Intimatul prin întâmpinare solicită respingerea recursului promovat în cauză, față de disp. deciziei Curții Constituționale nr. 819/03.07.2008, conform căreia s-a statuat faptul că instanțele nu au competența de a anula o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și a institui ea însăși o normă juridică pe care ar considera-o nediscriminatorie, astfel că motivele de recurs ale reclamantului întemeiate pe disp. nr.OG 137/2000, urmează a fi respinse, cu menținerea sentinței pronunțate în cauză.
prin întâmpinare solicită de asemenea menținerea sentinței de fond, prima instanță reținând corect împrejurarea că această instituție nu prezintă calitate procesuală pasivă în acțiunea de față, având ca obiect drepturi salariale datorate de pentru angajații proprii.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat pentru considerentele de mai jos.
Astfel, recurentul își întemeiază recursul promovat în cauză pe disp. legale privind discriminarea, astfel cum sunt prev. de nr.OG 137/2000, numai că, raportat deciziei Curții Constituționale nr. 819/03.07.2008 (publicată în Of. nr. 537/16.07.2008, s-a prevăzut expres faptul că disp. art. 1,2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii șisă le înlocuiascăcu norme create pe cale judiciară sau cuprevederile cuprinse în alte acte normative", cum se solicită în prezenta cauză.
Constatând așadar că nu există temei legal de extindere a grilei de salarizare a polițiștilor delegați la. și celor ce activează în cadrul, între care figurează și reclamantul-recurent, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1051/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs formulate de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 1051/CA/27.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- G - -- -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
08.05.2009
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
