Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 222/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 222/
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, B, sector 1,- împotriva sentinței nr.2203/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ B și intimații Direcția Județeană a Arhivelor Naționale G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, recurentul a depus la dosar taxa de timbru aferentă recursului, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată cu nr.6507/121/ din data de 25.09.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, și, domiciliați în localitatea G, au chemat în judecată Direcția Județeană Ga A rhivelor Naționale, G și B, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2006 actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea cererii se arată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene Ga A rhivelor Naționale și potrivit art.33 alin. e din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public beneficiază pe lângă indemnizația de concediu și de o primă de vacanță egală cu salariul de bază.
Se mai arată în motivarea cererii că printr-o serie de acte normative s-a dispus suspendarea acordării acestui drept, dar care nu reprezintă o restrângere de drepturi, ci de fapt o veritabilă lipsire de drepturi.
La dosar au fost depuse acte, din analiza acestora instanța a reținut următoarea stare de fapt:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene a Arhivelor Naționale În calitate de funcționari publici aceștia au dreptul conform art.34 din Legea nr.188/1999 pe lângă indemnizația de concediu la o primă de vacanță egală cu salariul de bază.
Dar acest drept a fost suspendat printr-o serie de acte normative, respectiv art.3 alin.1 din nr.OUG33/2001, art.12 alin.4 din Legea 747/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.8 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.512/2004 și art.5 alin.2 din Legea nr.380/2005.
Instanța consideră că toate aceste suspendări nu au făcut altceva decât o suspendare a termenului de prescripție și nu echivalează cu o renunțare la aceasta, cu atât mai mult conform art.53 alin.1 și 2 din Constituție, constituie o discriminare situația de a nu fi acordate aceste drepturi tuturor celor îndreptățiți ci doar numai anumitor persoane.
Pârâta Gai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are raporturi juridice de muncă și ca atare nici ordonator de credite față de reclamanți.
Analizând excepția invocată, instanța a apreciat că această este întemeiată, deoarece G nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții și ca atare nu poate fi obligată la plata acestor sume de bani cu titlu de prime de vacanță.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
S- respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea instanța a admis acțiunea reclamanților în ce privește pârâta Bao bligat pârâta către reclamanți la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2006 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății și în funcție de când au fost numiți în funcția publică.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv Legea nr.188/1999, Legea nr.386/2001, legile bugetului de stat pe anii 2002-2006, acordarea drepturilor solicitate de reclamanți fiind suspendată pentru toată această perioadă.
Au fost încălcate de asemenea dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece în bugetele aprobate pentru anii respectivi nu au fost prevăzute sume pentru plata primelor de concediu iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați.
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarii publici pe timpul cât se află în concediu de odihnă, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute.
Prima de concediu constituie un beneficiu acordat acestei categorii de personal, doar dacă există fondurile necesare.
Dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 fiind suspendate, nu pot produce efecte juridice în intervalul 2001-2006.
Instanța nu se poate pronunța cu privire la legalitatea unui act normativ, invocându-se decizia nr.38/25.01.2005 a Curții Constituționale care este singurul organ abilitat de lege să se pronunțe cu privire la constituționalitatea legilor.
Din acest punct de vedere, prima instanță și-a încălcat competența legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune, stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Pe fond, pretențiile privitoare la prima de vacanță sunt întemeiate.
Până la data de 31 decembrie 2003, a fost suspendat în fiecare an dreptul privitor la prima de vacanță așa cum s-a precizat mai sus.
Legea nr.507/2003 privind bugetul pe anul 2004 a suspendat prin art.9 alin.7 de asemenea aplicarea art.33(2) din Legea nr.188/1999 cu începere de la 1 ianuarie 2004 și până la 31 decembrie 2004 pentru că Legea nr.511/2004 pentru că Legea nr.511/2004 să repete aceeași operațiune până la 31 decembrie 2005. Prin aceste două acte normative a fost suspendată anual dispozițiunea din art.32(2) din Legea nr.188/1999. Or, aceste acte normative, respectiv legile bugetare, fiind anuale, potrivit art.11 din Legea nr.500/2002 și art.138(2) din Constituția României, efectele suspendării dispuse de fiecare dintre ele au încetat odată cu încetarea efectelor lor, respectiv la 31 decembrie 2003 la 31 decembrie 2004 și la 31 decembrie 2005. Prin intrarea în vigoare a Legii nr.379/2005 a bugetului de stat pentru anul 2006 aceasta își produce efectele numai pentru anul 2006 și nu prelungește efectele suspendării din anii anteriori.
Dreptul la prima de vacanță este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acordării acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 487/2006, privind bugetul pe anul 2007 nu a dispus o nouă suspendare și nici nu a desființat dreptul.
Împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice nu a prevăzut aceste cheltuieli în bugetele anilor 2001-2005 nu înseamnă că plata acestor drepturi ar fi nelegală, întrucât aceasta ar fi o chestiune de executare atâta vreme cât dreptul este recunoscut ca atare prin lege.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că instanța s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea legilor, în realitate prima instanță constatând, cu respectarea competenței legale, că dreptul reclamanților este actual și doar a fost suspendat pentru perioada respectivă.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ B,cu sediul în sector 1, - nr. 1A, împotriva sentinței nr. 2203/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/25.04.2008
Tehno /28.04.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
