Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 222/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.222
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în B, C, nr.19, împotriva sentinței nr.361//14.11.2008 a Tribunalului Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatele și, lipsă fiind recurenta Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus la dosar de către intimate, practică judiciară, după care;
Întrebate fiind părțile prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata, față de motivele în fapt și în drept invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Intimata, pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.361//14 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis în parte acțiunea formulată de și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B, având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință a fost obligată pârâta la plata acestor drepturi bănești în cuantum de 25% fiecare din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 - 14.11.2008, actualizat conform indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Totodată s-a respins ca nefondată cererea privind acordarea acestor drepturi pentru viitor precum și capătul de cerere privind anularea răspunsului nr.19924/11.08.2008 emis de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantele dețin în prezent calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii B, având dreptul la un salariu compus potrivit art. 31 alineat 1(art.29 alineat 1, anterior republicării) din Legea nr.188/1999 republicată, din salariu de bază, sporul pentru vechime în muncă, inclusiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cu toate acestea, funcționarii în cauză nu au primit niciodată sporurile solicitate, deși legea le acordă acest drept, ce le-a fost însă restrâns în mod abuziv, fără o justificare în sensul dispozițiilor art.53 alineat 1 din Constituție.
Cum normele legale sunt emise în scopul de a produce efecte, nu este permisă lipsirea de conținut a prevederilor prin care sunt acordate funcționarilor publici drepturile salariale solicitate.
Se reține în acest sens că în perioada 01.01.2004 - 31.12.2006 dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare(art.31 alineat 1 literele c și d din Legea nr.188/1999) au fost suspendate prin art.44 din G nr. 92/2004, aprobată prin legea nr.76/2005 și art.48 din G nr.2/2006, aprobată prin legea nr.417/2006.
Suspendarea vizează însă numai exercițiul dreptului, neafectând existența acestuia, astfel încât de la data de 01.01.2007 prevederile art. 31 alineat 1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată au reintrat în vigoare, producându-și efectele atât pentru viitor cât și pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, atât timp cât textul de lege nu a fost abrogat ori declarat neconstituțional.
Potrivit art.38 și art.39 alineat 1 din Codul muncii limitarea drepturilor recunoscute de lege salariaților este lovită de nulitate iar neacordarea sporurilor solicitate prin prezenta acțiune reprezintă o astfel de limitare.
Instanța a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cu care "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Cum dreptul reclamantelor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ca drept de creanță, reprezintă un "bun" în sensul dispozițiilor menționate iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări obiective care să justifice lipsirea lor de acest drept, se constată că solicitările formulate sunt fondate.
În vederea reparării integrale a prejudiciul cauzat acestora, potrivit art.1082 și art.1084 Cod civil, pârâta datorează plata sumelor actualizate cu rata inflației, de la data nașterii drepturilor și până la cea a plății efective.
Instanța a avut în vedere la cuantificarea drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare un procent de 25% din salariul de bază pentru fiecare, prin raportare la complexitatea muncii și la celelalte sporuri prevăzute de Legea privind statutul funcționarilor publici nr.188/1999 republicată.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 31 alineat 1 literele c) și d) din Legea nr.188/1999 republicată și art.18 alineat 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, instanța va admite în parte, ca fondată acțiunea formulată de reclamantele și și a dispus obligarea pârâtei la plata către acestea a sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază fiecare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, începând cu data de 01.01.2004 până la pronunțarea prezentei sentințe.
Tribunalul a respins solicitarea reclamanților privind acordarea acestor drepturi pentru viitor, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu, întrucât sumele solicitate nu au caracter cert, lichid și exigibil, existența creanței depinzând de elemente viitoare.
Deasemenea instanța a respins ca nefondat capătul de cerere referitor la anularea răspunsului nr.19924/11.08.2008 prin care pârâta a refuzat acordarea drepturilor salariale menționate, reținându-se că nu au fost precizate motivele de fapt și de drept ale acestei solicitări. Acest răspuns reflectă poziția pârâtei în cadrul procedurii prealabile față de cererea formulată de reclamante, astfel încât nu se justifică anularea sa.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare rcurenta a arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007 pentru următoarele considerente:
Deși prevederile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevăd ca "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că aplicarea acestor prevederi a fost suspendată prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 începând cu 01.01.2007 nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale în prevederile bugetare ale anului 2007 și 2008; fondul de salarii pe anul 2007 și 2008 nu cuprindea sume care să permită plata acestor drepturi.
În concluzie, drepturile salariale solicitate de reclamante nu pot fi acordate, deoarece nu au fost prevăzute aceste sume în beget.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: - salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse și constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței instanței, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în B, C, nr.19, împotriva sentinței nr.361//14.11.2008 a Tribunalului Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VS/08.04.2009
Tehno ZE/16.04.2009
ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ,
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadminisibilății în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
