Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2224
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 9 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Ungureanu Doina
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentii - reclamanti, -, C, G A, A, -, și împotriva sentinței civile nr. 24 din data de 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimatii - pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, luând act de cererea părților de judecare in lipsă, Curtea constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 24 din data de 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr. - s-a respins actiunea formulata de reclamantii, -, C, G A, A, -, și impotriva paratilor INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE.
Au fost respinse ca nefondate si exceptiile privind lipsa compententei materiale a Tribunalului Giurgiu si a lipsei calitatii procesuale pasive invocata de.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca este competenta sa solutioneze cauza deoarece obiectul cererii nu il constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrala ci obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale catre functionarii publici.
Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a s-a aratat ca acesta este ordonator principal de credite si are obligatia sa prevada in bugetul anual propriu sumele necesare achitarii drepturilor salariale ale tuturor angajatilor.
S-a retinut ca reclamantii sunt functionari publici si in baza dispozitiilor art. 31 din legea nr. 188/1999 acestia au dreptul la un slariu compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Salarizarea functionarilor publici s-a facut in baza OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 si OG nr. 6/2007.
Statutul functionarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor banesti solicitate, procentul indicat de reclamanti fiind arbitrar si fara sustinere legala.
S-a considerat astfel ca Statutul stabileste cadrul general al salarizarii functionarilor publici, iar determinarea concreta a drepturilor salariale urma sa se faca ulterior.
Cuantumul creantei astfel nu este stabilit de lege, iar o eventuala cuantificare de catre instatnta ar reprezenta o nesocotire a deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008, care a retinut ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, sau sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara.
Astfel instantele nu au competenta de a se substitui legiuitorului sau executivului in privinta acordarii efecte a unui drept prevazut de lege, dar care nu este insa pasibil de exercitare efectiva.
Nu au fost retinute sustinerile reclamantiloor privind faptul ca drepturile solicitate constituie un "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, deoarece din jurisprundenta CEDO o creanta nu poate fi considerata "bun" decat daca i-a a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecata.
Reclamantii nu au facut dovada ca drepturile solicitate constituie o creanta certa, lichida si exigibila impotriva paratilor.
Pe de alta parte suplimentele prevazute de lege se acorda in anumite situatii, in sensul ca acestea nu sunt drepturi de care beneficiaza toti functionarii publici, ci drepturi care se acordata in situatia in care in urma transferului, promovarii trebuie sa se asigure o crestere salariala prevazuta de lege.
Instanta de fond a dat exemple in care functionarii beneficiaza de suplimente conform art. 6 al. 4 si 6 din OG nr. 2/2006, art. 6 al. 3 si 4 din OG nr. 6/2007.
Solicitarea reclamantilor este lipsita de temei legal.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, care au solicitat modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii reclamantilor si obligarea paratilor la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentului postului, si respectiv, suplimentul treptei de salarizare.
Au aratat ca au fost admise in tara cerri privind acordarea acestor suplimente.
Nestabilirea unor criterii concrete de determinare a cuantumului drepturilor salariale ii este imputabila exclusiv Statului R, omisiunea acestuia echivaland cu o lipsire de continut a drepturilor de creanta ale recalamntilor.
Mentinerea textelor legale face justificata speranta legitima ca isi vor putea valorifica in viitor drepturile.
Cu privire la intindirea concreta a prejudiciului, acesta urmeaza a fi stabilita de instanta obligata sa realizeze o astfel de evaluare in lipsa unei reglementari exprese, tinand cont si de dispozitiile art. 3 din codul civil.
Considera suplimentele sporuri si acestea au in opinia reclamantilor caracter de continuitate si trebuie stabilite in functie de postul ocupat si treapta de salarizare.
Recurentii au facut referire la cuantumurile celorlalte sporuri de are beneficiaza, considerand astfel ca este rezonabil cuantumul solicitat de 25%.
Au invocat discriminarea in raport de alti functionari care primesc aceste suplimente.
Recurentii au facut referire si la faptul ca suspendarea acordarii celor doua suplimente nu are ca efect desfiintarea lor ci doar amanarea platii lor.
In drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si legea nr. 188/1999.
La 14.10.2009 a depus intampinare intimatul princ are s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei recurate.la 22.10.2009 a depus intampinare si ITM G care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul reclamantului este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea lor reclamantii au solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat continutul acestui drept si nici nu a delegat alte autoritati sa emita acte prin care sa se reglementeze modul de punere in aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartinand legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
In acest sens intimatele in mod corect au invocat decizia Curtii Constitutionale din 27.05.2009 si a facut referire si la alte decizii ale acestei Curti in privinta intelesului prevederilor OG nr. 137/2000 referitor la faptul ca instantele nu au dreptul "de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acetora alte norme sau de ale substitui cu norme cuprinse in alte acte normative" deoarece s-ar incalca principiul separatiei puterilor consacrat de art. 1 al. 4 si art. 61 al. 1 din Constitutia Romaniei
Mai mult reclamantii nu a motivat in nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atata timp cat legea nu a cuantinficat in nici un mod aceste suplimente.
Recurentii reclamanti nu au aratat norma care stabileste cuantumul acestui spor la 25% din salariul de baza.
Oricum neexistand nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanta este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in conditiile in care sunt reglementate in toata legislatia sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamantul nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
De asemenea se are in vedere ca ICCJ a stabilit prin decizia pronuntata in recursul in interesul legii nr. 20/2009 ca "in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Asa fiind instantele nu mai pot acorda drepturile salariale solicitate de reclamanti, fata de dispozitiile art. 329 al. 3 Cod procedura civila.
Hotararea atacata a fost data cu aplicarea corecta a legii.
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus se constata nefondat recursul reclamantului si in baza art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9 si 3041cod procedura civila il va resinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentii-reclamanti, -, C, G A, A, -, și cu domiciliul procesual ales in G, B-dul -,. 111,. C, jud. G în contradictoriu cu intimatii-parati INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G cu sediul in G, B-dul -,. 111,. C, jud. G și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE cu sediul in B, str. - - nr. 2, sector 1 impotriva sentintei civile nr. 24 din data de 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, in dosarul nr. -, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 9.11.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Ungureanu Doina
