Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 223/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 223
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 1147 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, C, -, -, G, -, -, G, G, -, toți cu domiciliul ales în T, str. - -, nr. 1, jud. D și reprezentați de și intervenienții în nume propriu -, C, -, -, G, (), escu, C, -, G, - (), toți cu domiciliul ales în T,-, jud. D și reprezentanți de -.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, prin consilier juridic, aceasta depunând delegația nr. 853/9.02.2009 și avocat din cadrul Baroului D, care depune împuternicirea
avocațială nr. 4/2009, în calitate de reprezentant al - reprezentant al intimaților-reclamanți, C, -, -, G, -, -, G, G, -, și al intimaților- intervenienți -, C, -, -, G, (), escu, C, -, G, - (),.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimații-intervenienți au depus note scrise, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot sentinței și respingerea acțiunii și a cererii de intervenție.
Sporurile acordate de către instanța de fond nu pot fi acordate de către pârâtă, întrucât acestea nu au fost prevăzute în buget dar nici nu există acte normative care să prevadă procedura de acordare și cuantumul acestora.
Avocat, în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți și al intimaților-intervenienți, arată că într-adevăr cuantumul acestor sporuri nu este prevăzut în vreun act normativ, el fiind preluat din practica judiciară în materie a altor instanțe judecătorești.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea dar în dispozitiv nu a menționat cuantumul de 25% al sporurilor acordat reclamanților; nu a făcut altceva, decât să recunoască dreptul reclamanților de a primi aceste drepturi bănești, urmând
ca părțile litigiului, de comun acord, să stabilească modalitatea de plată sau să aștepte apariția unui act normativ care să acopere această lacună legislativă.
Se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, C, -, -, G, -, -, G, G, -, și intervenientii în interes propriu -, C, -, în calitate de funcționari publici în cadrul D și, -, G, (), escu, C, -, G, - (), au chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D - D, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004 până la zi, astfel: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază; suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, solicitându-se și obligarea pârâtei la înscrierea în carnetele de muncă a acestor sporuri.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D - Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât actele normative în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, dar și datorită faptulșui că prin
legile bugetare nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor în cauză, iar instituțiile publice sunt ținute să procedeze la efectuarea cheltuielilor, cu respectarea întocmai a Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Prin sentința nr. 1147 din data de 11 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea principală formulată de reclamanți și cererea de intervenție în interes propriu, a obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, luându-se, totodată, act de renunțarea la capătul de cerere privind înscrierea în cartea de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici și că aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului și de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare. În drept, aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, așa cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede:"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:a) salariul de bază;) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare. (2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. (3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
n perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, iar prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute în cuprinsul lor și de la acea dată s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin prezenta acțiune.
Instanța de fond a constatat că nu au existat cazurile speciale prevăzute de Constituția României pentru suspendarea unor drepturi, respectiv: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătătii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfăsurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, astfel încât restrângerea drepturilor nu se justifică, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi recunoscute de lege, iar suspendarea anuală a acestora nu înseamnă desființarea lor, drepturile existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât în prezent acestea nu mai sunt suspendate și nici nu au fost desființate.
Examinând pretenția concretă a reclamanților, tribunalul a conchis că ea este întemeiată, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privită ca un element legislativ, este prin excelență temporară și, la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar.
Angajatorul nu și-a executat voluntar obligația de a plăti aceste elemente ce fac parte în mod direct din salariul reclamanților, invocând suspendarea prevederilor legale privind plata acestora. În acest context reclamanții și intervenienții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat. Reclamanții și intervenienții, așa cum recunoaște și pârâta, nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ, sporurile respective, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică. Mai mult, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Instanța de fond a mai constatat că potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea dreptului și al libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Astfel, dreptul reclamanților și al intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la convenția menționată.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la înscrierea în carnetele de muncă a acestor sporuri, instanța a luat act de renunțarea la judecata acesteia.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului s-a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea aplicând în mod greșit legislația în materie. Astfel, s-a reținut fără temei legal faptul că funcționarii publici reclamanți pot primi sporurile salariale prevăzute de art. 31 alin.1 lit.c și d (art. 29 alin.1 lit.c și d) din Legea nr. 188/1999, respectiv acordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu luna aprilie 2004 până la zi, sume actualizate cu rata inflației, precum și acordarea acestor drepturi salariale și pentru viitor, ignorându-se faptul că acestea nu sunt cuantificate în niciun act normativ în vigoare.
În perioada 2004-2006 prevederile menționate anterior privind sporurile solicitate de reclamanți au fost suspendate succesiv, au reintrat în vigoare începând cu data de 1.01.2007, însă în prezent nu există Norme metodologice de aplicare a acestora, în care să se prevadă în mod expres cuantumul sau procentul și modalitatea de acordare. Se mai arată că funcționarii publici din cadrul D beneficiază de prime și drepturi salariale, în condițiile reglementate de nr.OG
6/24.01.2007, iar legile de aprobare a bugetului de stat pentru anii 2004-2008 nu au prevăzut sume cu destinația acordării sporurilor solicitate de reclamanți.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii principale și a cererii de intervenție.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă D, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 1147 din data de 11 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, C, -, -, G, -, -, G, G, -, toți cu domiciliul ales în T, str. - -, nr. 1, jud. D și reprezentați de și intervenienții în nume propriu -, C, -, -, G, (), escu, C, -, G, - (), toți cu domiciliul ales în T,-, jud. D și reprezentanți de -.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3ex./ 23.02.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
