Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 224/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 224/
Ședința publică de la 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,sector 5,--63, împotriva sentinței nr.2423 din data de 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE B și intimații AGENTIA NAȚIONALA PT.AMELIORARE SI REPRODUCȚIE ÎN ZOOTEHNIE B, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurentul a depus la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanții -, au chemat în judecată pe pârâta MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE B solicitând prima de vacanță pentru anul 2006.
Prin sentința nr. 2423/16.11.2007 Tribunalul Galația admis acțiunea în contencios administrative și fiscal formulată de către reclamanții - și domiciliate în Comuna la Unit.pt. Ameliorare și Reproducție în, Județul G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu sediul în B, sector 3,- și Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în B, cu sediul în B, sector 5,--63.
A obligat pârâta către reclamanți la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, raportat la perioada exercitării funcției publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate următoarele:
Reclamanții au fost angajați ai pârâtei în perioada 2001-2006 în calitate de funcționari publici.
Potrivit dispozițiilor art.33 alin.2 din Legea 188/1999 funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Această prevedere legală a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2005 prin următoarele texte legale: art.3 din OUG. 33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr.631/2002, art.9 pct.7 din Legea nr.507/2003, art.8 alin.7 din Legea 511/2004.
Deoarece normele legale de suspendare mai sus indicate nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței, cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, instanței de fond și nu Curții Constituționale.
Astfel, instanța apreciază că aceste norme legale de suspendare contravin prevederilor art.41 și art.53 din Constituție. Dreptul la prima de concediu, constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental al dreptului la muncă.Ca atare, potrivit art.53 din Constituție acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Totodată, normele legale de suspendare contravin și art.16.1 din Constituție, ( reclamanții fiind discriminați față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă) precum și art.15 alin.2 din Constituție, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr.188/1999.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Din moment ce dispozițiile legale prin care s-a suspendat acordarea primei de concediu au caracter temporar, rezultă că suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent pentru că aceasta ar însemna însăți înlăturarea a acestui drept.
Față de aceste considerente instanța va admite acțiunea, va obliga pârâta către reclamanți la plata drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță pentru anul 2006, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, raportat la perioada exercitării funcției publice.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,sector 5,--63, invocând disp. art. 64 din. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicarea de la data expirării suspendării.
Având în vedere aceste prevederi legale, Prin acte normative succesive au fost suspendate dispozițiile art. 34 alin. 2 din. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare referitoare la prima de concediu. Suspendarea acestor dispoziții legale a fost dispusă în acte normative de același nivel cu. 188/1999.
Potrivit art. 3 din OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Conform prevederilor actelor normative prin care s-a dispus suspendarea plății sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001 - 2006 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are obligația legală să respecte aceste dispoziții, obligație prev. de art. 42 din. 188/1999. Potrivit căreia funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 33 alin. 2 din. nr. 188/1999 ce reglementează statutul funcționarilor publici, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Prin urmare, dreptul la prima de vacanță s-a născut prin lege ca un drept subiectiv afectat de un termen suspensiv care conferă titularilor acestui drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic, născut să efectueze o anumită prestație pozitivă și anume aceea de a plăti suma de bani cu titlu de primă de vacanță, începând cu data la care a expirat termenul.
Faptul că ulterior, prin acte normative succesive s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, nu echivalează cu stingerea dreptului.
Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamanții beneficiari. În cazul în care am accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care dreptul se suspendă pe o perioadă nedefinită, succesiv, iar persoana titulară a dreptului să nu poată să îl exercite niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
Mai mult decât atât, suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Ne raliem opiniei potrivit căreia dreptul la prima de vacanță, face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Astfel art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală a acestei îngrădiri.
În acest context, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectă a legii, respectiv în baza disp.art.33 al.2 din Legea nr.188/1999, iar, așa cum am arătat mai sus, dreptul reclamanților intimați este născut și actual putând fi exercitat.
Sub aspectul pretinsei prescripții a dreptului la acțiune aparținând recurentei reclamante, Curtea apreciază că suspendările succesive prevăzute pentru acordarea primelor de vacanță au avut ca efect inclusiv suspendarea termenului de prescripție extinctivă.
O altă interpretare aduce atingere, așa cum s-a mai arătat, însuși dreptului, ceea ce este în totală contradicție cu principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, se impune a se considera că dispozițiile art. 10 al.3 din Legea nr.631/2002,art.9 al.7 din Legea nr.507/2003,art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 pct.5 din Legea nr.379/2005 au suspendat inclusiv cursul prescripției dreptului la acțiune a cărei aprobare fost suspendată prin acte normative temporare emise datorită unor condiții financiare deosebite.
În aceste condiții criticile formulate de pârâtă nu pot fi primite, neîcadrându-se în nici unul din aspectele de modificare sau casare prev. de art. 304 pct. 1 - 9.proc.civ. Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art. 312 alin. 1 C:proc. civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,sector 5,--63, împotriva sentinței nr.2423 din data de 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./25 Aprilie 2008
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
