Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 225/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 225 /R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 26/ 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- având ca obiect - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 26/CA/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașovs -au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și pe fond s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, -, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință: au fost obligați Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov ca, începând cu datele arătate mai jos și, în continuare, să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, după cum urmează: 1. Salariul de încadrare lunar majorat cu 5 %, conform art. 3 al. 5 din OG nr. 8/24.01.2007, de la data de la care reclamanții au dobândit calitatea de funcționari publici, dar nu mai devreme de 03.02.2007.
2.Sporul de stabilitate, pentru reclamanta, începând cu data de 3 febr. 2007.
3.Salariul de merit în procent de 20% din salariul brut, pentru 25 % din numărul de posturi prevăzute în statul de funcții aferent funcționarilor publici.
4. Acordarea concediului anual de odihnă de 30 de zile lucrătoare, de la data de la care reclamanții au dobândit calitatea de funcționari publici, dar nu mai devreme de 29.01.2007.
5.Acordarea beneficiului asistenței medicale gratuite, medicamente și proteze gratuite, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției la asigurările sociale de sănătate, de la data de la care reclamanții au dobândit calitatea de funcționari publici, dar nu mai devreme de 03.02.2007.
6., o singură dată pe an, a contravalorii transportului dus-întors între localitatea de domiciliu si localitatea din țară în care își petrece concediul, în perioada concediului de odihnă, de la data de la care reclamanții au dobândit calitatea de funcționari publici, dar nu mai devreme de 03.02.2007; a fost obligat Ministerul Justiției să cuprindă în buget sumele necesare plății drepturilor menționate și Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi; s-au respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În baza dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimații Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și aceasta deoarece Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în cazul admiterii acțiunii, are obligația să prevadă, în bugetul instanțelor, fondurile necesare plății drepturilor solicitate. În același timp, Ministerul Finanțelor Publice ca instituție care gestionează bugetul de stat, în cazul admiterii acțiunii, are, de asemenea, obligația de a pune la dispoziția Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a faptului că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, s-a respins deoarece procedura respectivă este obligatorie numai în situația în care se solicită anularea unui act administrativ, ceea ce în speță nu este cazul.
Procedând la soluționarea în fond a cauzei, s-a reținut că:
Reclamanții sunt funcționari publici la compartimentul economico-financiar din cadrul Tribunalului Brașov.
Prin acțiune, au solicitat obligarea intimaților Ministerul Justiției,Curtea de APEL BRAȘOV, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice, în funcție de sfera lor de competență, la plata unor drepturi salariale prevăzute de nr.OG 8/24.01.2007 pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanței, după cum urmează: salariul majorat cu 5 %,conform art.3 pct.5; sporul de fidelitate conform art. 16, alin. 1; salariul de merit de 20% din salariul brut, pentru 25 % din numărul de posturi prevăzute în statul de funcții aferent funcționarilor publici, conform art. 14, alin. 1 și 2; asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, conform art. 21; decontarea cheltuielilor de transport în perioada concediului de odihnă, conform art. 23, alin. 2 din actul normativ menționat, concediu de.odihnă anual de 30 de zile lucrătoare.
De asemenea, au solicitat să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă, iar plata drepturilor în cauză să fie actualizată cu indicele de inflație la zi.
Instanța a constat că acțiunea reclamantelor este parțial întemeiată și a admis-o în parte, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din nr.OG 6/2007 "prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază,sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi."
Art. 41 din actul normativ menționat, prevede că "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea."
Aceste dispoziții, fiind imperative, nu pot fi interpretate decât în sensul că, pe lângă drepturile salariale prevăzute de legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, modificată și completată și OG. nr. 6 /2007, citată mai sus, funcționarii publici beneficiază și de sporurile și drepturile salariale specifice instituției în care își desfășoară activitatea, în speță, drepturile prevăzute de OG nr. 8/2007 pentru personalul auxiliar al tribunalului, în măsura în care nu sunt prevăzute de nr.OG 6/2007, sau nu sunt prevăzute în aceeași formă și cuantum."
Apărările în sensul că, dispozițiile art. 48 din nr.OG 6/2007, completare ar duce la concluzia că reclamantelor nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 41, sunt neîntemeiate, deoarece între cele două articole de lege nu există nici o contradicție, dimpotrivă, art. 48 completează dispozițiile. art. 41.
O altă interpretare ar echivala cu o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil.
Prima instanță a admis în parte acțiunea iar această admitere in parte a fost determinată de data de la care se vor acorda cele solicitate de reclamanți, in sensul că nu se vor acorda de la data de 01.01.2007, ci de la datele reținute in dispozitivul prezentei hotărâri, astfel:
Dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 6/2007,care, prin art. 41 prevăd că "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea ", au intrat in vigoare, potrivit art. 50, începând cu luna ianuarie 2007, ceea ce înseamnă că au intrat in vigoare la publicarea in Monitorul Oficial din data de 29.01.2007.
Dispozițiile OG 8/2007, care reglementează drepturile invocate a beneficia de ele de către reclamanți, au intrat in vigoare, conform art. 31, la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv la data de 3 februarie 2007, ceea ce înseamnă că reclamanții, in virtutea dispozițiilor art. 41 din OG 6/2007, pot beneficia de drepturile prevăzute de OG 8/2007 numai după data intrării in vigoare a acestei din urmă ordonanțe, deci cu începere de la 3 februarie 2007.
În continuare, s-a constatat că nu toți reclamanții aveau, la data de 3.02.2007, calitatea de funcționar public pentru a se prevala de dispozițiile art. 41 din OG 6/2007 și de drepturile conferite de OG 8/2007, ci au dobândit această calitate și, implicit, vocația de a beneficia de anumite drepturi începând cu data de 18.06.2007 - reclamanții și.
Raportat considerentelor expuse, având in vedere dispozițiile art. 3 al. 5, art. 16, art. 14 al. 1, 2 din OG 8/2007, art. 65 din. 567/2004 și, respectiv, art. 21 din OG 8/2007, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții:, -, și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință s-a dispus conform dispozitivului sentinței.
S-a dispus și că sumele care vor fi achitate, să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății, în baza dispozițiilor art. 1084 Cod civil, având în vedere că reclamanții nu au beneficiat de folosul drepturilor cuvenite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toți pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. În dezvoltarea motivelor de recurs Curtea de APEL BRAȘOV arată că întradevăr potrivit dispozițiilor art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 funcționarii publici beneficiază de sporurile și de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea, dar analizând dispozițiile actelor normative din legislația specifică a autorității în care-și desfășoară activitatea reclamanții ( Tribunalul Brașov ), respectiv Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 și Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 rezultă că aceștia nu pot beneficia nici de drepturile judecătorilor nici de cele ale personalului auxiliar de specialitate.
Prin actele normative arătate se prevăd expres categoriile de beneficiari; nu se pot echivala sistemele de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar cu cel al funcționarilor publici.
2. Pârâtul Tribunalul Brașov solicită ca pe cale de excepție să se respingă acțiunea pentru lipsă de calitate procesuală pasivă a tuturor pârâților pentru perioada în care reclamantele nu au avut calitatea de funcționari publici în cadrul instanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii. Se citează dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 4 și 41 din OG nr. 6/2007 și se invocă aceleași motive ca și cele arătate de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV.
3. Recurentul pârât Ministerul Justiției consideră că prima instanță s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 pct. 4 Cod procedură civilă. Reclamanții au calitatea de funcționari publici și li se aplică legislația care reglementează drepturile, obligațiile și salarizarea acestora, nicidecum legislația specifică aplicabilă altor categorii de personal cum este personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, s-au acordat niște drepturi în beneficiul unei categorii de personal pentru care legea nu le-a prevăzut. Nu există nici o discriminare, diferența de tratament se bazează și pe diferența de atribuții și competențe, prin activitatea desfășurată și statut. Se interpretează dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 4 din OG nr. 6/2007, precum și art. 41 din același act normativ în sensul că funcționarii publici au drepturile prevăzute de legea aplicabilă lor și de unele drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în aceste domenii. Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari printre aceștia putând fi și funcționarii publici. Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia nu se pot acorda, prin extindere și altor categorii de personal. Se invocă în acest sens și art. 4 alin. 1 și art. 41, 42 din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Se citează din decizii pronunțate de alte instanțe Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Tg. M prin care s-au respins cereri similare și s-a dat o interpretare dispozițiilor OUG nr. 92/2004 cu conținut asemănător.
4. Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, arată că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a sa deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat; el are atribuții în elaborarea proiectului de buget pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite; ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministrul Justiției; Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții, ceilalți pârâți au astfel de atribuții. Pe fond se arată că reclamanții nu pot beneficia de aceste drepturi, iar sumele solicitate cu titlu de pretenții nu sunt datorate. Potrivit Legii nr. 500/2002 nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
La dosar au depus întâmpinare intimații reclamanți solicitând respingerea tuturor recursurilor față de prevederile art. 41 din OG nr. 6/2007 și art. 3 pct. 5, art. 16, art. 14 alin. 1, art. 21 din OG nr. 8/2007 și art. 65 din Legea nr. 567/2004.
Recursurile pârâților Tribunalul Brașov și Ministerul Justiției au fost legal timbrate, iar recursul Ministerul Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, deși a fost citată cu mențiunea timbrării cererii de recurs, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată. Nu a depus taxa de timbru și timbru judiciar și nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei stabilite conform prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru. Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de instanța de judecată (alin. 18 alin.1). Curtea de Apel a stabilit taxele prin rezoluție administrativă și a citat recurenta pârâtă cu mențiunea achitării lor.
Recurenta Curtea de APEL BRAȘOV nu a făcut dovada achitării acestor taxe și nu a uzat de calea de atac prevăzută de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 (cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru).
Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. 3 prevede în mod expres că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Față de situația prezentată și prevederile legale menționate, Curtea urmează să anuleze recursul declarat de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV, ca netimbrat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile declarate de Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B sunt nefondate.
Tribunalul Brașova solicitat să se respingă acțiunea reclamanților pentru lipsă de calitate procesuală pasivă a tuturor părților pentru perioada în care reclamanții nu au avut calitatea de funcționari publici în cadrul instanțelor. Curtea constată că prima instanță a menționat în dispozitiv că drepturile se acordă "de la data de la care reclamanții au dobândit calitatea de funcționarii publici", dar nu mai devreme de 3.02.2007. Din studiul cărților de muncă depuse în copii la dosar se constată că toți reclamanții au fost încadrați ca funcționari publici doar la Tribunalul Brașov. Deși unii au mai fost încadrați în muncă anterior, ei nu au fost funcționari publici.
În consecință această critică adusă sentinței atacate este neîntemeiată.
Pe fond motivele de recurs invocate de Ministerul Justiției și Tribunalul Brașov sunt aceleași în consecință vor fi analizate împreună.
Reclamanții sunt funcționari publici încadrați la Tribunalul Brașov.
Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007. Conform art. 1 alin (2) sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulente și alte drepturi.
Art. 41 alin OG nr. 6/2007 prevede că "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. "
Prima instanță a acordat reclamanților în baza acestui text de lege sporurile și drepturile prevăzute de lege pentru personalul auxiliar de specialitate.
Legea nr. 304/2004, republicată privind organizarea judiciară reglementează și compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și departamentul economico - financiar și administrativ. Aceste compartimente asigură bunul mers al instanțelor, iar personalul care face parte din aceste compartimente nu poate fi asimilat judecătorilor care asigură funcția constituțională a puterii judecătorești și înfăptuiesc justiția.
În mod corect s-a raportat prima instanță la legislația specifică a personalului auxiliar din instanța judecătorească în care-și desfășoară activitatea și reclamanții.
Nu s-au acordat salarii conform altor grile de salarizare aplicabile altor categorii de personal ci s-a apreciat că și funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi prevăzute de legislația specifică autorității în care activează. Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Întradevăr dispoziția legală nu este suficient de precisă putând fi interpretată și în sensul arătat de recurente, dar instanța trebuie să aibă în vedere și faptul că altor funcționari publici din cadrul aceleiași instituții ( Tribunalul Brașov ) le-au fost acordate aceste drepturi. S-ar ajunge la o situație discriminatorie care nu ar avea o justificare obiectivă și rezolvabilă încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens s-a pronunțat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra României.
Interpretarea dispozițiilor art. 40 și 41 din OG nr. 6/2007 de către alte instanțe judecătorești ( invocate ca jurisprudență de recurentul Ministerul Justiției) nu este obligatorie atâta timp cât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost investită și nu a pronunțat o soluție într-un recurs în interesul legii în acest domeniu. De remarcat și un alt aspect, prin deciziile citate se au în vedere prevederile OUG nr. 92/2004.
Față de considerentele arătate Curtea constată că nici unul dintre motivele de recurs invocate de cei doi recurenți nu este întemeiat.
Nici recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu este fondat.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și legilor privind aprobarea contului general anul de execuție; aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Economiei și Finanțelor care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în judecată pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite ( în speță Ministerul Justiției ) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform legii privind finanțele publice.
Ministerul Justiției nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Economiei și Finanțelor
Pentru considerentele arătate Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală.
Pe fond criticile acestuia sunt de asemenea neîntemeiate.
Apreciind că reclamanții au dreptul la sporurile menționate, există și o bază legală pentru înscrierea în buget a acestor sume.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 4, 8, 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile declarate și să mențină sentința civilă atacată.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta Curtea de APEL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 26/CA/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Respinge recursurile declarate de pârâții Tribunalul Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva aceleași sentințe.
cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. -25.03.2008
. T- 07.04.2008-2 ex.
Jud. fond. M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
