Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2295/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2295
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2219 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 16.06.2009 în dosarul nr.8231/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta - reclamantă - prin avocat, cu împuternicire avocațială în acest dosar, intimata - pârâtă - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar o cerere de suspendare a cauzei de față, în temeiul art. 244 alineat 2.pr.civ. motivată de existența pe rol a dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de Apel, cu termen de judecată la data de 13.11.2009, dosar ce are ca obiect apelul declarat împotriva sentinței penale prin care s-a respins cererea părții pe care o reprezintă, de revizuire împotriva deciziei penale prin care a fost condamnată la 3 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002. Apreciază astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alinat 1 pct.1 pr.civ. existând o înrâurire în modul de soluționare a celor două pricini.
Reprezentantul intimatei - pârâte arată că se opune la cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată de apărătorul reclamantei, față de faptul că este vorba de o decizie irevocabilă de reabilitare și, chiar dacă reclamanta s-ar reabilita, acest lucru nu influențează modul de soluționare a cauzei de față.
Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare depusă de recurenta - reclamantă, astfel cum a fost motivată, o respinge, apreciind că nu există o înrâurire hotărâtoare între cele două cauze, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 244 al 1 pct.1 pr.civ.
Apărătorul recurentei - reclamante, avocat solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru dezbaterile pe fondul recursului, având în vedere că nu este el avocatul titular al dosarului, ci doamna avocat G, ce lipsește la acest moment. El, personal, nu are cunoștință de actele și lucrările dosarului, nefiind în măsură să formuleze concluzii pe fondul recursului.
Curtea, față de cele învederate de apărătorul recurentei - reclamante, avocat, precum și față de conținutul împuternicirii avocațiale depuse la dosar, constată că domnul avocat se regăsește menționat pe acest document, ca avocat titular și nu ca delegat al avocaților titulari, astfel că respinge cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare, cum a solicitat apărătorul recurentei - reclamante.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită eventual ca instanța să amâne pronunțarea hotărârii pentru a avea posibilitatea să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise pe fondul recursului, concluzii ce vor fi concepute de avocatul titular.
Solicită astfel admiterea recursului, cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- din data de 3.03.2009, reclamanta în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIUL B a solicitat anularea deciziei nr.1012/19.08.2008 a pârâtei, reintegrarea în funcția publică deținută anterior și obligarea pârâtei Ia plata despăgubirilor reprezentând salariile și a celorlalte drepturi aferente de care ar fi beneficiat dacă nu ar ti intervenit încetarea nelegală a raporturilor de serviciu, până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a constatat In mod nelegal încetarea raporturilor sale de serviciu începând cu data de 7.05.20-l, având în vedere că la momentul emiterii deciziei - 25.08.2008. se aflu în concediu medical, din data de 7.05.2008 a prestat activitate în interesul pârâtei. Pârâta a acceptat inițial concediile medicale, pentru ca ulterior să le restituie. De asemenea, la 6.11.2008 a intervenit reabilitarea sa judecătorească.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile legii nr. 1 88/1999.
S-au depus la dosar, in copie, decizia contestată și acte care au stat la baza emiterii acesteia. a depus întimpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât pârâta nu a dispus cu privire la încetarea raportului de serviciu al reclamantei, ci doar a constatat încetarea de drept ca efect al condamnării penale.
La termenul din 10.06.2009, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere documentul de la fila 11 1a 122 din dosar care dovedește că plângerea a fost depusă la data de 24.09.2008.
Prin sentința nr.2219/2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă reținând că decizia atacată prin care pârâta constatat, că începând cu data de 7.05.2008 a încetat de drept raportul de serviciu al reclamantei cu pârâta, ca efect al condamnării sale definitive prin sentința penală nr.1560/7.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este legală și temeinică, potrivit dispozițiilor art.98 lit.f, Legea 188/1999.
În cauză nu a intervenit reabilitarea pentru fapta săvâșită, așa cum susține reclamanta, în condițiile în care cererea sa de reabilitare a fost respinsă ca prematur formulată.
De asemenea, în cauză nu au fost încălcate nici dispozițiile art.36 din Legea nr.188/1999 care prevăd că în perioada concediilor de boală, maternitate, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate, decât din inițiativa funcționarului public în cauză, prin decizia atacată constatându-se încetarea de drept a raporturilor de serviciu ca efect al condamnării penale, fără ca autoritatea pârâtă să aibă vreun drept de dispoziție în această privință.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive:
- prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii atunci când, deși a constatat că intimata a emis decizia de desfacere a contractului de muncă în perioada cât mă aflam în concediu de boală, a apreciat totuși că aceasta nu a încălcat dispozițiile art.36 Legea 188/1999. În acest sens sunt și dispozițiile codului muncii, art.60, care prevăd că salariații nu pot fi concediați pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, conform legii.
- instanța de fond a interpretat legea în sensul neaplicării acesteia, al lipsirii celor două texte de lege de toate efectele juridice în considerarea cărora au fost reglementate de legiuitor.
- decizia atacată a dispus încetarea raporturilor de serviciu, începând cu 7.05.2008, deși ulterior acestei date, recurenta s- prezentat la serviciu și și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, semnând o serie de înscrisuri oficiale, astfel că restituirea drepturilor salariale primite pentru perioada mai - iulie 2008, solicitată de pârâtă, încalcă dispozițiile art.31 Legea 188/1999, care prevăd că pentru activitatea desfășurată funcționarul are dreptul la un salariu.
- sentința prin care i-a fost admisă cererea de suspendare (sentința 1319/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) a fost desființată în calea de atac, ceea ce însă nu se putea ști ce s-a întâmplat, astfel că înțelege să invoce dispozițiile art.133 al.1 Codul penal, potrivit cărora "reabilitarea face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare.
- sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii și în privința respingerii motivului de nulitate prevăzută de art. 98 al.2 Legea 188/1999, în sensul că termenul legal de 5 zile prevăzut pentru "constatarea cazului de încetare de drept" a raportului de serviciu" nu a fost respectat de intimată, care a emis decizia în litigiu abia la data de 19.08.2008, cu depășirea cu peste 3 luni a termenului legal.
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.1012/19.08.2008 emisă de pârâtă s-a constatat că începând cu data de 7.05.2008 raportul de serviciu al reclamantei cu pârâta a încetat de drept, ca efect al condamnării definitive de 3 ani închisoare prin decizia penală nr.1560/7.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art.98 al.1 lit.f Legea 188/1999 raportul de serviciu încetează de drept când funcționarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută de art.54 lit.h sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni, aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de condamnare.
Susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate, instanța de fond procedând la o corectă analiză a situației de fapt și la aplicarea corectă a legii, atunci când a stabilit din examinarea înscrisurilor de la dosar că decizia atacată este legală și temeinică.
Astfel, pârâta nu a făcut decât să constate incidența dispozițiilor art.98 al.1 lit.f Legea 188/1999 cu consecința încetării de drept a raportului de serviciu al reclamantului.
Nu se poate reține incidența motivului de nulitate legat de faptul că decizia atacată a fost emisă cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art.98 al.2 Legea 189/1999 pe de o parte pentru ca pârâta nu a fost parte în dosarul penal în care a fost condamnată reclamanta și astfel nu a avut cunoștință de decizia instanței pentru a-i putea fi imputată depășirea termenului, iar pe de altă parte încetarea raporturilor de serviciu s-a produs de drept de la data de 7.05. 2008, în temeiul legii, împrejurare ce doar a fost constatată de autoritatea pârâtă.
Argumentul recurentei pârâte, în sensul că a continuat să-și desfășoare activitatea în calitate de funcționar public la instituția pârâtă în perioada ulterioară pronunțării deciziei de Înalta Curte de Casație și Justiție, până la emiterea deciziei pârâtei, echivalează cu invocarea propriei culpe.
Potrivit dispozițiilor art.49 Legea 188/1999, funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților stabilite potrivit legii, iar dispozițiile art.54 lit.h) statuează în mod expres în privința stării de incompatibilitate a funcționarului, în ipoteza condamnării pentru infracțiuni de serviciu ori în legătură cu serviciul.
Nici motivul de recurs ce vizează motivul de nulitate legat de emiterea deciziei privind încetarea raporturilor de serviciu în perioada în care reclamanta se afla în concediu medical, nu poate fi reținut.
Este adevărat că dispozițiile art.36 Legea 188/1999 prevede că în perioada concediilor de boală, maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public, însă în cauza de față, decizia emisă de pârâtă nu a dispus încetarea raporturilor de serviciu ci doar a constatat încetarea acestora de drept în temeiul art.98 al.1 lit.f din legea 188/1999. În consecință, dispozițiile legale mai sus citate nu sunt aplicabile în cauză, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că reclamanta se afla în concediu medical la data emiterii deciziei de către pârâtă.
De asemenea, față de reclamanta-recurentă nu a intervenit reabilitarea pentru fapta săvârșită, întrucât potrivit dispozițiilor art. 135 și următoarele Cod penal, aceasta trebuie constatată de instanța judecătorească la cerere, printr-o hotărâre definitivă.
Cum reclamantei i-a fost respinsă cererea de reabilitare ca prematur formulată, urmare admiterii recursului Parchetului Tribunalului București prin decizia nr.479/30.03.2009 a Tribunalului București (fila 123), susținerile reclamantei privind intervenirea reabilitării pentru fapta săvârșită sunt neîntemeiate.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2219 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 16.06.2009 în dosarul nr.8231/3/CA/2009, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
4.02.2010
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
