Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 235/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.235
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în G,- împotriva sentinței nr.3330/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Agenția Regională Pentru Protecția Mediului și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, timbrat și intimatul a depus întâmpinare în două exemplare la dosar la care se află atașată o practică judiciară, și părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Galați - Secția Comercială, Maritimă si Fluvială și de Contencios Administrativ sub nr- din 14 noiembrie 2008, reclamantul, în calitate de funcționar public - în temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată - a chemat în judecată civilă pe pârâta Agenția Regionala Pentru Protecția Mediului G pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 13 mai 2005 -18 februarie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
Prin cererea de chemare in judecata si concluziile orale din 4 decembrie 2008, reclamantul nu a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a învederat instanței - în esență - următoarea situație de fapt:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c si lit. d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999, republicată, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c si lit. d din lege.
Potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006, prevederile legale menționate au reintrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, motiv pentru care reclamantul a apreciat că este îndreptățit să primească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 13 mai 2005-28 februarie 2007, perioada în care a fost funcționar public in cadrul instituției pârâte.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta Agenția Regională pentru Protecția Mediului G nu s-a prezentat în instanță, dar a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în apărarea sa.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Acțiunea reclamantului este fondată și a admis-o ca atare pentru următoarele considerente:
În temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, "orice persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cererei, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
1 al art. 18 din aceeasi lege prevede că "instanța, soluționind cererea la care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris".
Conform disp. art 31 alin. 1 lit. c si lit. d din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din. uplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În fapt, reclamantul, așa cum a recunoscut pârâta prin întâmpinare, a fost funcționar public în perioada 13 mai 2005 - 28 februarie 2007 și beneficiază de drepturile menționate de disp. art. 31 alin. 1 lit. c si lit. d din Legea nr. 188/1999, republicata, respectiv suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare.
Potrivit disp. art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege revine angajatorului.
Reclamantul nu a primit sporurile respective, dreptul la suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare tinzând să fie lipsit de conținut, iar pârâta neavând justificare pentru aceasta îngrădire.
Mai mult decât atât este de principiu că o norma legală, odată reglementată trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Conform art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului "orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului".
Contrar susținerilor pârâtei Agenția Regionala pentru Protecția Mediului G, dreptul reclamantului la sporurile solicitate este un drept de creanță și prin urmare, este un bun in sensul dispozițiilor menționate.
În cauza de față, reclamantul este îndreptățit la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare si sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 13 mai 2005 - 28 februarie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, aferente perioadei în care a îndeplinit funcția publică întrucât deși prevăzute inițial in lege si ulterior suspendate in perioada 2004-2006, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 31 alin. 1 lit. c si lit. d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la 1 ianuarie 2007.
Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, Tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este fondata, și a admis-o așa cum a fost formulată.
Împotriva sentinței nr. 3330/2008 a Tribunalului Galați în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate rezidă în faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale și de mijloacele probatorii administrate (pertinente, concludente și utile cauzei), dând o soluție contrară dispozițiilor și normelor imperative ce operează în materia salarizării funcționarilor publici.
Reclamantul intimat a fost încadrat la compartimentul intermediar Mediu (structură care a trecut în subordinea directă a de la 1 martie 2007, ca efect al reorganizării), solicitând prin acțiunea introductivă obligarea instituției la plata drepturilor bănești constând în suplimentul postului în cotă de 25% din salariul de bază al funcției de execuție și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cotă de 25% din salariul de bază al funcției de execuție retroactiv, pentru perioada 13 mai 2005 și până la data de 28 februarie 2007, timp în care au fost suspendate ilegal prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și art. 48 din nr.OG 2/2006, cât și acordarea acestor drepturi pentru perioada 1 ianuarie 2007- 28 februarie 2007, potrivit funcției publice pe care a deținut- raportat la timpul efectiv prestat, aceste sume urmând să fie actualizate cu indicele ratei de inflație.
Trebuie avut în vedere faptul că legislația în vigoare, cu privire la salarizarea funcționarilor public, nu există standarde și proceduri unitare privind acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Nu sunt prevăzute alocații bugetare aprobate pentru cheltuielile cu salariile aferente acestor drepturi de natură salarială, ceea ce face imposibilă onorarea și materializarea la plată a celor două sporuri salariale, prevăzute, totuși, de la data de 1 ianuarie 2004 în art. 29, respectiv art. 31(după republicare), în Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Mai mult, pentru perioada 13 mai 2005 - 17 mai 2006, reclamantul a avut calitatea de consilier debutant, funcție căreia nu-i poate fi compatibilă acordarea acestor două drepturi de natură salarială devenind funcționar public definitiv și numit în aceasta, în baza Deciziei nr. 331/17 mai 2006, respectiv în funcția de consilier, clasa I, gradul asistent, la compartimentul intermediar Mediu, aspect ce se poate observa din documentele existente la dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, de salarizare, sunt prevăzute de art. 31 alin. l lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul de vechime in munca
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului publici, când s-a dat textelor o noua numerotare, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 al l lit. c) si d) din Lege nr. 188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea in vigoare a Legii nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitarilor publice, a funcțiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției (2 aprilie 2003).
Acest act normativ a modificat vechiul art. 29 din Legea nr. 188/1999 in sensul ca prevede, la Art. XIII, pct. 21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului"si "suplimentul gradului".
" Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art. I pct. 30 din Legea nr. 251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea in vigoare a Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art. 29 care prevedea dreptul nostru la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare (al "gradului") au fost suspendate, conform art. 44.
Ulterior, conform art. XIII din Legea nr. 251/2006 care modifica si completează Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 (inclusiv alin. l lit. c) si d) care se refera la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare) din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007:
"Prezenta lege intra in vigoare la 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58, ^1 si ale art. 60^1 al. l lit. b din Legea nr. 188/1999. republicata cu modificările ulterioare, precum si cu modificările si completările aduse prin prezenta lege,care intra in vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr. 188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr. 251/2006, cat si după republicare ( Partea I nr. 365 din 29 mai 2007), reclamantul este îndreptățit la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Drepturile de natura salariala care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute în lege, insa implicarea prevederilor respective a fost suspendata temporar, într-o perioada anterioara.
Aceasta suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauza care împiedica, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut înalta Curte de Casație si Justiție - Secțiile Unite in Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 intr-un recurs in interesul legii privind plata primelor de concediu: "Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut sa nu devină doar o obligație lipsita de conținut, redusa la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitima a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat in perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a se distinge următoarele perioade in legătura cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 2 1 aprilie 2003 (data nașterii dreptului prin intrarea in vigoare
Legii nr. 161/2003) la 23 noiembrie 2004 (data intrării in vigoare
OUG nr. 92/2004) legea prevede drepturile noastre și obligația
corelativa a instituției de a plați suplimentul postului si suplimentul
corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la l ianuarie 2007 drepturile noastre de
primi sumele respective au fost suspendate, conform art. 44 din
OUG nr. 92/2004.
- de la l ianuarie 2007 in prezent legea prevede drepturile
noastre si obligația corelativa a instituției de a plați suplimentul
postului si suplimentul corespunzător, treptei de salarizare prin
reintrarea in vigoare a art. 29 din Legea nr. 188/1999, conform art.
XIII din Legea nr. 251/2006.
Prescripția extinctiva a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - l ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o norma legala expresa (art. 44 din nr.OUG 92/2004) la încetarea acestei suspendări conform art. XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva care prevede: "Prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silita". 3 al articolului stipulează: "Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de alta parte, prescripția extinctiva sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate reclamantului nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generata de acte, fapte si împrejurări mai presus de voința acestora, respectiv de apariția unor acte normative. In aceasta ordine de idei, sunt incidente in cauza dispozițiile art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație a principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio ".
Trebuie arătat si faptul ca norma legala de suspendare (art. 44 din OUG nr. 53 din Constituția României care prevede ca: " (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a odinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor si a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Măsura trebuie sa fie proporționala cu situația care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natura salariala reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse in mod abuziv, fără justificare si contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art. 53 din Constituție.
Dispozițiile art. 38 din Legea nr. 53/2000 Codul muncii (lege organica) prevăd in mod imperativ ca salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovita prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de munca (in sensul sau larg ), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta AGENȚIA REGIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în G,- împotriva sentinței nr.3330/4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
OPINIE SEPARATĂ,
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadminisibilății în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
