Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2376/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2376
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul SINDICATUL FINANȚE "SED " B-N în numele membrilor de sindicat inclusiv intervenieții, și, împotriva Sentinței civile nr. 194/CA din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâților intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N și Ministerul Finanțelor Publice, consilier juridic -, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat în termen și că prin cererea înregistrată la 28 august 2009 pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, atât în nume propriu, cât și în numele Ministerului Finanțelor Publice a solicitat în temeiul art. 244 alin 1 indice 1.pr.civ. suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României.
Reprezentanta în instanță a pârâților intimați arată că nu mai susține această cerere de suspendare și că nu are alte cereri.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâților intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N și Ministerul Finanțelor Publice își menține apărările formulate prin întâmpinarea depusă solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate în această întâmpinare afirmând că art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, stabilește în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public acesta incluzând salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În privința ultimelor două componente prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și ulterior art. 48 din OG nr. 2/2006 s-a dispus suspendarea succesivă a acestora, suspendare care a operat până la intrarea în vigoare a OG nr. 6/2007, act normativ care nu a mai preluat dispozițiile legale anterioare ce privesc suspendarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. În acest context se pune problema aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 referitor la calcularea salariului cuvenit funcționarului public. Apreciază că Statutul funcționarului public reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care se definește structura salariului cuvenit funcționarilor publici fără să stabilească în mod concret modalitatea de calcul a salariului. Faptul că alin. 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999 stabilește că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, rezultă că în concret modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin lege organică în raport de cadrul legal general stabilit de Statut. În concluzie solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința respingerii inclusiv a acțiunii pe fond ca prematură, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 194 din 10 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca prematură acțiunea în contencios administrativ intentată de Sindicatul Finanțe "Sed " B-N, cu sediul în B,--8, în numele și pentru membrii de sindicat, inclusiv intervenienți, funcționari publici din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B-N, împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în B--8 și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul ales în B--8.
S-a luat act de renunțare la judecată a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, principiile salarizării funcționarilor publici au fost reglementate inițial în art.29 și art.30 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, texte care au suferit modificări succesive prin OUG 245/2000 (respinsă prin Legea nr.727/2001), OUG 23/2001, Legea nr.161/2003, Legea nr.164/2004, Legea nr.251/2006, astfel că Legea nr.188/1999 a fost republicată, textele de mai sus fiind renumerotate încât art.29 a devenit art.31.
S-a motivat că este real că în art.31 al.188/1999, modificată, legiuitorul a prevăzut că salariul are patru componente principale printre care suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, dar acest act normativ conține norme de principiu care enumeră componentele salariului funcționarilor publici, astfel că acestea nu pot fi aplicate în mod direct și imediat de către angajatorii cu care au raporturi de serviciu funcționarii publici.
În ce privește cuantumul drepturilor în discuție solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul a constatat că nu există dispoziții legale care să individualizeze astfel conținutul concret al dreptului pretins, astfel că nu are competența de a crea norme prin care să stabilească procentul din salariul de bază al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești pentru a se respecta principiul separației puterilor.
S-a mai motivat că nu se pot acorda drepturile pretinse în cuantum de 25% din salariul de bază, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, cu motivarea că așa a stabilit practica judiciară, cât timp practica nu este un izvor de drept, iar instanțele se pronunță cu respectarea principiului legalității.
Față de imposibilitatea cuantificării drepturilor pretinse, pentru a nu impieta asupra drepturilor salariale recunoscute în plan legislativ la nivel de principiu, drepturi ce nu sunt actuale deoarece nu sunt determinate, Tribunalul a respins acțiunea ca prematur formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SINDICATUL FINANȚE SED B-N solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut actualitatea drepturilor solicitate, chiar dacă prin acte normative succesive s-a reglementate suspendarea acordării lor.
S-a mai arătat că prima instanță a reținut că prevederile art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999 nu sunt abrogate, dar nu pot fi aplicate, astfel că drepturile bănești solicitate, fiind elemente componente ale salariului, trebuie acordate, nefiind drepturi suplimentare.
În recurs se face referiri la dispozițiile de principiu din Codul muncii ( art. 38, art.164 și art. 165 ),motivând că pentru munca prestată de funcționarul public, autorității publice îi revine obligația corelativă de a plăti drepturile bănești corespunzătoare. De asemenea se invocă art. 14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului,dispozițiile art.21 din Carta drepturilor și libertăților fundamentale și Convenția nr.111/1958.
Pârâta DGFP B N, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare și oral prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului.
Recurentul nu a criticat soluția instanței de fond sub aspectul excepției prematurității formulării acțiunii, aducând critici numai în ceea ce privește fondul drepturilor, astfel că,în recurs, Curtea s-a limitat la analiza pe fond pretențiile r recurentului.
Drept consecință analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a fi posibilă acordarea sporurilor solicitate de recurent este absolut necesar ca în primul rând aceste drepturi să poată fi cuantificate, ca părți ale salariului acordat funcționarilor publici. Pentru cuantificarea acestor drepturi este necesară adoptarea unor dispoziții legale care să pună în aplicare dispozițiile art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999, printr-un act normativ emis de parlament sau de guvern. Este cert că un astfel de act normativ nu există, iar practica judecătorească este în sensul că cererea de chemare în judecată prin care s-ar solicita obligarea guvernului să emită un act normativ cu un anumit conținut este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în condițiile în care nu este reglementată o modalitate de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (a treptei de salarizare) nu se poate vorbi de un drept cert ci numai de unul virtual. Aceasta presupune că acordarea lor ar însemna obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat sau o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii. Aceasta din urmă ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Rezultă că, instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului pentru acordarea efectivă a unui drept care în prezent nu este susceptibil de exercitare efectivă.
În caz contrar, respectiv prin admiterea recursului și respectiv a acțiunii, în condițiile în care nu se poate identifica suma ce trebuie acordată pentru că nu sunt elemente prevăzute în lege pentru a fi calculate, autoritatea intimată ar fi obligată, prin hotărâre, la obligații imposibil de executat.
Curtea în soluționarea recursului a avut în vedere și practica constantă a ÎCCJ -Secția de contencios administrativ și fiscal care, prin soluțiile de principiu, a stabilit în mod constant și unitar că nu pot fi acordate drepturile reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei atâta timp cât nu este reglementare legală cu privire la modul de calcul al acestora.
Nu în ultimul rând,Curtea a avut în vedere și soluția pronunțată la 21 septembrie 2009 de ICCJ în recursul în interesul legii vizând această problemă, statuând în sensul că aceste drepturi nu pot fi acordate.
Prin urmare, în raport de cele reținute anterior, Curtea apreciază că toate motivele invocate în recurs, apar ca nefondate astfel că, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SINDICATUL FINANȚE "SED " B-N împotriva Sentinței civile nr. 194 din 10.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
Red./
5 ex./9.10.2009
Jud.fond-
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
