Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2378/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2378
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, precum și recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, împotriva Sentinței civile nr. 124/CA din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General, consilier juridic, cu delegație la fila 23 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la al doilea termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursurile sunt declarate în termen și că la data de 5 octombrie 2009 au sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, note de ședință din partea pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, în numele Ministerului Finanțelor Publice, prin intermediul cărora se solicită admiterea recursurilor și, totodată, judecarea cauzei în lipsă arătându-se și că cererea de suspendare formulată la data de 11 septembrie 2009 în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. a rămas fără obiect întrucât la 21 septembrie 2009 s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României.
Curtea pune în discuție cererea de suspendare formulată de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-
Reprezentanta în instanță a pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General lasă la aprecierea instanței această cerere de suspendare.
Curtea, în urma deliberării constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ. având în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la problema de drept referitoare la drepturile salariale, motiv pentru care respinge cererea de suspendare formulată în cauză.
Reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General învederează instanței că nu are alte cereri.
Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, conform întâmpinării depuse în fața primei instanțe, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.124 pronunțată la data de 17.03.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița Na fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP B-N; respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Comisariatul General al Gărzii Financiare.
Totodată a fost admisă în parte acțiunea formulată de împotriva pârâților Garda Financiară Secția B - N, Comisariatul General al Gărzii Financiare, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și Direcția Generală a finanțelor Publice B-N și în consecință au fost obligați pârâții de 1 și 2 să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sporuri prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată privind statutul funcționarilor publici aferente perioadei efective lucrate începând cu 1.01.2004 și până la pronunțarea sentinței cu achitarea sumelor în raport de rata inflației până la data plății efective; obligat pârâtul de rangul trei alocarea fondurilor bănești necesare angajatorului în vederea plății acestor drepturi.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin dispozițiile OG nr.6/2007 nu au fost înlăturate prevederile art.31 alin.1 lit.e și d din Legea nr.188/1999 întrucât abrogarea unor acte normative se realizează doar în condițiile prevăzute de art.62 din Legea nr.24/2004 respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior. Tot astfel a reținut instanța că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr.188/1999 pentru acordarea suplimentului, mai puțin stabilirea unui procent întrucât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prevăzut de art.1 alin.1 din Constituția României fiind evident că legiuitorul a lăsat la aprecierea autorității administrative cuantificarea acestor drepturi.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs Garda Financiară - Secția B-N, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Garda Financiară Comisariatul General solicitând admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii.
Astfel prin recursul său garda Financiară - Secția BNa arătat că nu există o bază legală privind acordarea drepturilor salariale, obligația plății incumbă angajatorului calculul unor sume ce presupune cuantificări ce sunt reglementate prin lege sau de hotărâri de guvern iar garda financiară - Secția B nu are competența legislativă salarială sau posibilitatea de negociere a sporurilor salariale.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N prin recursul său susține că Legea nr.188/1999 reglementează în mod generic funcția publică iar faptul că prin art.31 se stabilește că salarizarea funcționarilor se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare înseamnă că în concret determinarea se face ulterior respectiv modalitatea de stabilire a salariului funcționarilor se realizează prin legea organică. Mai mult decât atât se arată legea menționată nu prevede criterii concrete de delimitare a solicitării bănești, procentul indicat fiind arbitrar. În speță arată recurenta este vorba de un drept virtual, drepturile prevăzute de art.31 alin.1 lit.e și d nefiind aplicabile din cauza necuantificării legale iar obligarea la plata unor sume imposibil de calculat constituie o încălcare a legii așa cum s-a arătat și prin Decizia Curții Constituționale nr.820/2008.
Prin recursul său garda Financiară Comisariatul General a arătat că nu a avut calitatea de angajator și de ordonator de credite iar intimatul se afla în raportul de serviciu cu Garda Financiară B astfel că nu este subiect al raportului juridic dedus judecății.
Analizând recursurile declarate Curtea reține că sunt întemeiate pentru următoarele:
Demersul introductiv de instanță a fost fundamentat pe dispozițiile legii nr.188/1999 art,31 lit.e și d în considerarea că este funcționar public.
Pentru a fi posibilă acordarea sporurilor solicitate de recurent este absolut necesar ca în primul rând aceste drepturi să poată fi cuantificate, ca părți ale salariului acordat funcționarilor publici. Pentru cuantificarea acestor drepturi este necesară adoptarea unor dispoziții legale care să pună în aplicare dispozițiile art. 31 alin 1 lit c și d din Legea nr. 188/1999, printr-un act normativ emis de parlament sau de guvern. Este cert că un astfel de act normativ nu există, iar practica judecătorească este în sensul că cererea de chemare în judecată prin care s-ar solicita obligarea guvernului să emită un act normativ cu un anumit conținut este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în condițiile în care nu este reglementată o modalitate de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (a treptei de salarizare) nu se poate vorbi de un drept cert ci numai de unul virtual. Aceasta presupune că acordarea lor ar însemna obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat sau o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii. Aceasta din urmă ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 potrivit căreia "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Rezultă că, instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului pentru acordarea efectivă a unui drept care în prezent nu este susceptibil de exercitare efectivă.
În caz contrar, respectiv prin admiterea acțiunii, în condițiile în care nu se poate identifica suma ce trebuie acordată pentru că nu sunt elemente prevăzute în lege pentru a fi calculate, autoritatea intimată ar fi obligată, prin hotărâre, la obligații imposibil de executat.
Curtea în soluționarea recursului are în vedere și practica constantă a ÎCCJ -Secția de contencios administrativ și fiscal care, prin soluțiile de principiu, a stabilit în mod constant și unitar că nu pot fi acordate drepturile reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei atâta timp cât nu este reglementare legală cu privire la modul de calcul al acestora.
Nu în ultimul rând se are în vedere soluția pronunțată la 21 septembrie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii vizând această problemă, statuând în sensul că aceste drepturi nu pot fi acordate.
Ca atare în raport de cele reținute anterior, de dispozițiile art.329 alin.3 pr.civ. conform cărora în privința problemelor de drept statuate prin decizii pronunțate în recursul în interesul legii sunt obligatorii și în baza art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile și pe cale de consecință va modifica hotărârea în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Garda Financiară Secția B-N, Garda Financiară Comisariatul General și Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva Sentinței civile nr. 124 din 17 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul CA în numele și pentru membrul de sindicat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex./03.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța Maria Hrudei
